Arnarulunnguaq F.M.2 ( ; , o , a fost o membră cheie al celei de-a cincea expediții Thule (1921–1924) a lui Knud Rasmussen, care a traversat Pasajul de nord-vest cu sania trasă de câini. Ea a fost una dintre cele două persoane care l-au însoțit pe Rasmussen din Golful Hudson până în Alaska, pregătind mese și păstrând pieile și blănurile în ordine pe parcursul călătoriei de doi ani. Drept urmare, a fost prima femeie care a finalizat lunga călătorie arctică din Groenlanda până în Pacific.
Biografie Născută în Thule în 1896, Arnarulunnguaq (care înseamnă „fetiță”) a fost fiica vânătorului groenlandez Uumaaq și a soției sale, Aleqasersuaq. După moartea tatălui ei, când avea doar șapte ani, fiind cea mai mică dintre fetițe, a avut o copilărie dificilă, ajutând la întreținerea familiei.
Potrivit lui Rasmussen, familia ei hotărâse inițial să o ucidă, o practică în rândul inuților atunci când resursele erau insuficiente pentru a-i întreține pe toți: ea trebuia să-și pună o frânghie în jurul gâtului pentru a-și arăta consimțământul; dar fratele ei, Ajako, a început să plângă, iar mama ei a decis să nu continue uciderea.
Arnarulunnguaq a văzut acest eveniment ca pe un fel de renaștere.
A cincea expediție Thule Printre inuiții arctici aleși de Knud Rasmussen pentru a participa la a cincea sa expediție s-au numărat vânătorul Iggiannguaq și soția sa, Arnarulunnguaq. Cu puțin timp înainte de plecarea lor, Iggiannguaq a murit de pneumonie, dar Arnarulunnguaq a insistat să continue, explicându-i lui Rasmussen: „Înainte erai tu cel care avea nevoie de mine, acum sunt eu cel care are nevoie de tine.”
După ce prima etapă a expediției a ajuns în Golful Hudson, majoritatea grupului s-a întors acasă. Rasmussen, Arnarulunnguaq și verișoara ei, Qaavigarsuaq Miteq, un vânător, au continuat călătoria cu sania trasă de câini în următorii doi ani, înaintând în condiții extreme peste un teritoriu arctic neexplorat până la Strâmtoarea Bering.
Arnarulunnguaq s-a dovedit a fi un membru vital al grupului; crescută ca soție și tovarășă de vânător, ea nu numai că s-a ocupat de pregătirea meselor, dar a creat și întreținut piei pentru îmbrăcăminte și a ajutat la construirea de adăposturi din turbă. În timpul călătoriei, Arnarulunnguaq a realizat o serie de desene, inclusiv imagini detaliate ale .
Rezumând influența ei pozitivă, Rasmussen ne spune că Arnarulunnguaq avea „acea bună dispoziție pe care doar o femeie o poate insufla [și era la fel de] amuzantă și curajoasă ca orice bărbat atunci când eram în călătorie”.
Viața ulterioară și moartea miniatura|Rasmussen, Arnarulunnguaq și Miteq, 1924 La sfârșitul anului 1924, Rasmussen, Arnarulunnguaq și Miteq au pornit în călătoria de întoarcere în Danemarca prin Statele Unite.
La sosirea la Copenhaga, Arnarulunnguaq a fost diagnosticată cu tuberculoză și a fost spitalizată, dar nu și-a revenit niciodată complet. Rasmussen a vizitat-o la spital, onorând-o cu , dar i-a fost greu să o accepte, deși se spunea că o merita la fel de mult ca oricine altcineva.
În 1925, Arnarulunnguaq s-a întors la Thule, unde a murit pe 2 octombrie 1933, la vârsta de aproximativ 36 sau 37 de ani.
Moștenire Ea va apărea pe o bancnotă de coroană daneză din 2028 (coroana este folosită și în Groenlanda).
Note
Categorie:Exploratori ai Arcticii Categorie:Decese în 1933 Categorie:Nașteri în 1896