Jadranka Kosor () o politiciană croată și fostă jurnalistă care a îndeplinit funcția de Prim-ministru al Croației din 2009 până în 2011, preluând mandatul în urma demisiei subite a predecesorului său, Ivo Sanader. Kosor a fost prima femeie care a devenit prim-ministru al Croației de la obținerea independenței.
Kosor a început să lucreze ca jurnalistă după absolvirea Facultății de Drept din Zagreb. În timpul Războiului de Independență al Croației, a fost gazda unei emisiuni radio care se ocupa de problemele refugiaților și ale veteranilor de război cu dizabilități. S-a alăturat Uniunii Democrate Croate (HDZ), de centru-dreapta, în anul 1989 și a urcat rapid în ierarhia partidului. În anul 1995, a fost aleasă vicepreședinte al partidului și a fost aleasă pentru prima dată în Parlament.
După moartea președintelui și liderului de lungă durată al HDZ, Franjo Tuđman, Kosor a susținut candidatura de succes a lui Ivo Sanader pentru conducerea partidului în anul 2000. Trei ani mai târziu, partidul său a câștigat alegerile parlamentare, iar Kosor a devenit ministru al Familiei, Afacerilor Veteranilor și Solidarității între Generații în primul și, ulterior, în al doilea cabinet Sanader, perioadă în care a îndeplinit și funcția de viceprim-ministru.
La alegerile prezidențiale din 2005, a candidat ca reprezentantă a HDZ, dar a pierdut în turul al doilea în fața președintelui în exercițiu, Stjepan Mesić. După demisia bruscă a lui Sanader, Kosor a reușit să formeze o majoritate parlamentară funcțională și a fost confirmată în noua sa funcție de prim-ministru în iulie 2009, devenind totodată și lider al partidului său. Kosor a fost candidatul partidului pentru funcția de prim-ministru la alegerile generale din 2011, însă HDZ a pierdut detașat în fața coaliției Kukuriku, de centru-stânga, conduse de Partidul Social Democrat. Kosor a predat puterea noului prim-ministru, Zoran Milanović, în decembrie 2011.
În calitate de prim-ministru, Kosor nu a reușit să se angajeze în reforme structurale, deși a gestionat evitarea colapsului bugetar al țării prin două rectificări bugetare și introducerea de noi taxe, ca răspuns la criza economică în curs. În timpul mandatului său, a susținut ferm o politică de toleranță zero față de corupția politică și criminalitatea organizată. Această poziție intransigentă, alături de noul cod penal adoptat înainte de începerea mandatului său, a deschis calea unor eforturi fără precedent în combaterea corupției.
Aceste acțiuni au dus la arestarea a numeroși oameni de afaceri și politicieni influenți din întregul spectru politic, deși majoritatea erau membri ai HDZ, fapt ce a afectat grav reputația partidului. Descoperirile făcute de procurori au avut un impact major, fiind formulate acuzații penale chiar și împotriva fostului prim-ministru Ivo Sanader și a viceprim-ministrului Damir Polančec, care ulterior aveau să fie condamnați la pedepse lungi cu închisoarea pentru activități infracționale și abuz de putere.
În politica externă, Kosor și omologul său sloven Borut Pahor au reușit să soluționeze disputa de frontieră de lungă durată, acesteia fiindu-i atribuită finalizarea cu succes a procesului de negociere pentru aderarea Croației la Uniunea Europeană. La 9 decembrie 2011, ea și președintele Ivo Josipović au semnat Tratatul de Aderare la UE la Bruxelles.
Conservatoare moderată, Kosor a candidat pentru un nou mandat la conducerea partidului după pierderea alegerilor, însă a fost învinsă de Tomislav Karamarko, de orientare mai conservatoare. După luni de critică la adresa conducerii acestuia și a noii platforme a partidului, a fost exclusă din HDZ de către Înalta Curte a partidului pentru prejudicierea reputației formațiunii.
În anul 2021, Kosor a fost decorată cu Marele Ordin al Reginei Jelena cu Eșarfă și Stea de Dimineață de către președintele Croației, Zoran Milanović, pentru „contribuția extraordinară la poziția internațională și reputația Republicii Croația” și pentru „dezvoltarea relațiilor dintre Republica Croația și poporul croat și alte state și popoare”.
Biografie Jadranka Kosor s-a născut la Lipik, fiind fiica Zorici Belan și a lui Mirko Kosor. Ea a urmat studiile primare la Pakrac. Părinții săi au divorțat când avea doi ani, iar ea și-a petrecut copilăria locuind cu bunica sa. Prietenii din copilărie o descriu ca fiind o fată frumoasă, inteligentă și sociabilă, care iubea poezia și scria cântece. A participat la un concurs de frumusețe, fiind aleasă pe locul al doilea pentru titlul de Miss Piscina Lipik.
A studiat la Zagreb, unde a absolvit dreptul și a început să lucreze ca jurnalistă din anul 1972, ca corespondent pentru și Radio Zagreb. În anul 1971, volumul său de poezii Koraci a fost publicat de filiala din Pakrac a . În timpul Războiului de Independență al Croației, a lucrat ca jurnalist radio, iar emisiunea sa a explorat teme de război, precum problemele refugiaților și ale veteranilor de război cu dizabilități. În această perioadă, ea a lucrat, de asemenea, pentru o scurtă durată ca corespondent pentru BBC.
Politică
În anul 1995, Kosor a devenit deputat în Parlamentul Croat ca membră a Uniunii Democrate Croate (HDZ). Ea a ocupat, de asemenea, funcția de vicepreședinte al Parlamentului Croat. Din 1999 până în 2000, a fost președinta Asociației Femeilor din HDZ, „Katarina Zrinski”. Îi este atribuit meritul de a fi dublat numărul de candidate femei din partea HDZ la alegerile din anul 2000.
Kosor a fost vicepreședinte al partidului HDZ între 1995 și 1997, și din 2002 până în 2009, când a devenit președinte al partidului. În anul 2003, ea a devenit ministru în departamentul croat pentru Familie, Veterani și Solidaritate între Generații în guvernul croat condus de Ivo Sanader.
HDZ a desemnat-o drept candidată la președinție pentru alegerile prezidențiale din 2005. În primul tur, ea l-a devansat pe cu câteva procente, reușind să ocupe locul al doilea. Ulterior, s-a confruntat în turul al doilea cu Stjepan Mesić, dar a pierdut.
În iulie 2009, a fost instalată politic la conducerea Uniunii Democrate Croate, în urma demisiei lui Ivo Sanader.
Mandatul de prim-ministru (2009–2011) La 1 iulie 2009, prim-ministrul croat Ivo Sanader a demisionat pe neașteptate și a propus-o pe Kosor drept succesoare. Având sprijinul partenerilor de coaliție, Kosor s-a prezentat în fața președintelui Stjepan Mesić, care a invitat-o să formeze un nou guvern. Acest demers a dus la constituirea cabinetului Kosor, care a păstrat majoritatea membrilor din fosta administrație Sanader. La 6 iulie, parlamentul a aprobat cabinetul propus cu 83 de voturi pentru din totalul de 153 de membri, iar Kosor a fost confirmată drept prima femeie prim-ministru a Croației de la obținerea independenței — fiind, de fapt, a treia din istoria republicii, după două femei care au ocupat funcția de prim-ministru în Republica Socialistă Croația. Opoziția nu a fost mulțumită de această evoluție, numindu-l pe Sanader „laș” și pe Kosor „marioneta” sa, susținând că organizarea unor alegeri generale anticipate era necesară.
Politică internă
În prima lună a mandatului său, confruntându-se cu un deficit uriaș și un șomaj ridicat, Kosor a introdus un buget de urgență menit să reducă cheltuielile și datoria națională. Una dintre cele mai nepopulare măsuri de austeritate luate odată cu introducerea bugetului a fost un nou impozit pe venit numit „taxa de criză” (în ). În plus, cota taxei pe valoarea adăugată a fost majorată de la 22% la 23%.
Mediul de afaceri a criticat majorările de taxe, precum și ideea modificării codului fiscal în mijlocul anului fiscal, considerându-le o povară nerezonabilă, în timp ce economiștii independenți au remarcat în special faptul că noile taxe vor reduce consumul și vor încetini și mai mult economia. Opoziția a criticat dur noile măsuri, numind taxa de criză harač (haraci), un termen istoric împrumutat din limba turcă ce reprezenta o taxă implementată în timpul Imperiului Otoman în Evul Mediu târziu. Într-adevăr, gestionarea finanțelor de către guvern a fost nepopulară în rândul publicului, rezultând într-o rată de aprobare extrem de scăzută pentru prim-ministru, de 32%, până la sfârșitul primei sale luni de mandat.
În ultimul trimestru al anului 2009, numeroși oficiali publici, precum și membri ai consiliilor de administrație ale diverselor agenții guvernamentale, au devenit suspecți de participare în activități de corupție. La 30 octombrie 2009, Damir Polančec, membru al președinției HDZ, a demisionat din funcțiile de viceprim-ministru și ministru al economiei în urma acuzațiilor de corupție.
La 3 ianuarie 2010, Ivo Sanader a anunțat că revine în politica activă, afirmând că a fost o greșeală faptul că a plecat. El i-a acuzat pe Kosor și pe membrii președinției HDZ de eșecul conducerii, invocând rezultatul slab obținut de Andrija Hebrang în primul tur al alegerilor prezidențiale, desfășurat cu doar o săptămână înainte. Hebrang a obținut, pentru HDZ ca cel mai mare partid din țară, un stânjenitor procent de 12% din voturi, clasându-se pe locul al treilea, cel mai slab rezultat înregistrat vreodată de un candidat la președinție al HDZ. Ivo Josipović, candidatul celui mai mare partid de opoziție, Partidul Social Democrat, a câștigat o victorie zdrobitoare în turul de scrutin din 10 ianuarie.
Majoritatea analiștilor politici, precum și cea mai mare parte a publicului, au considerat că motivul real al revenirii surpriză a lui Sanader a fost teama că acesta va fi în cele din urmă asociat cu numeroasele scandaluri de corupție apărute după plecarea sa din funcție. La 4 ianuarie, a doua zi după „lovitura de stat” a lui Sanader, așa cum a fost numită de presă, președinția HDZ a decis excluderea acestuia din partid. Publicul croat s-a mobilizat rapid în sprijinul lui Kosor împotriva fostului prim-ministru extrem de nepopular, fapt ce a dus la cel mai ridicat nivel de susținere pentru un prim-ministru de la începutul sondajelor, atingând 77% la sfârșitul lunii februarie.
Pe parcursul anului 2010, economia a depășit corupția ca principală preocupare a guvernului, iar entuziasmul față de Kosor și cabinetul său s-a estompat rapid. Industria a pierdut zeci de mii de locuri de muncă, iar șomajul a crescut vertiginos. Consumul populației a scăzut drastic față de nivelurile record din 2007, cauzând probleme pe scară largă în sectoarele comerțului și transporturilor. Balanța import-export a beneficiat de o scădere masivă a importurilor și de o reducere mai moderată a exporturilor.
Declinul continuu al nivelului de trai a dus la o scădere rapidă a susținerii atât pentru prim-ministru, cât și pentru guvern. În luna iunie, Kosor a propus flexibilizarea legislației muncii pentru a o face mai favorabilă mediului de afaceri. Această inițiativă a fost întâmpinată cu o opoziție puternică din partea sindicatelor, care au organizat o strângere de semnături împotriva modificărilor propuse, cerând un referendum pe această temă. Petiția a fost semnată de peste 700 000 de cetățeni, un fapt fără precedent în Croația.
Chiar în timp ce se pregătea referendumul privind legea muncii din 2010, guvernul a decis să renunțe la modificările propuse. Curtea Constituțională a declarat în cele din urmă obiectul referendumului ca fiind fără obiect, dar a ordonat guvernului să nu aducă nicio modificare legii muncii în anul următor. Acest demers a fost văzut ca o modalitate legală de a evita referendumul, despre care mulți speculau că ar fi fost un vot de blam la adresa guvernului, mai degrabă decât asupra legii muncii. Sindicatele au criticat decizia, numind-o nedemocratică și anunțând proteste.
În august 2011, la celebrarea oficială a Zilei Victoriei, Kosor a transmis un salut public generalilor croați Ante Gotovina și Mladen Markač, care în luna aprilie a aceluiași an fusese găsiți vinovați în primă instanță de crime de război și crime împotriva umanității de către TPII. În anul 2012, ambii au fost achitați de completul de apel al TPII și eliberați din detenție.