miniatura|Biserica cu hramul „Tuturor Sfinților” (stânga) și Biserica de lemn (dreapta) Mănăstirea Cașva este o mănăstire aflată în localitatea Păuloaia din comuna Gurghiu, județul Mureș. Este una din primele așezăminte monahale din Valea Gurghiului care a rezistat până în prezent. Este amplasată pe partea stângă a Văii Gurghiului, sub dealul Dumbrăvița.

Istoricul mănăstirii

Fondarea Mănăstirea Cașva este atestată documentar în anul 1557, în manuscrisul „Cuvânt pentru zidirea Sfintei Mănăstiri Pângărați” de Cuviosul Anastasie de la Moldovița unde acesta scria despre primul stareț al schitului Pângărăți, cuviosul Simeon Sihastrul. Din manuscris aflăm că acea mănăstire a fost arsă de către turci după Bătălia de la Valea Albă ceea ce l-a determinat pe Simeon să se refugieze în Transilvania.„iar acel stareț, Simeon, împreună cu ucenicii săi, au scăpat în țara ungurească la cetatea Gurghiu, la mănăstirea Cașiva, unde iaste hramul Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, și acolo s-au pristăvit și s-au îngropat de ucenicii lui cu cinste”.Manuscrisul Cuviosului Anastasie menționează, de asemenea, că Mănăstirea Cașva exista deja, înainte de sosirea lui Simeon în 1476, fără a menționa vechimea sau întemeietorul ei. Tot în manuscris se scrie despre o vatră de cultură care exista cândva aici, referindu-se la școala de lângă mănăstire.

Simeon Sihastrul va deceda în toamna anului 1476, ceea ce a făcut Mănăstirea Cașva singura mănăstire din județul Mureș care a avut sfinte moaște. Acestea au fost returnate în Moldova de către Ștefan cel Mare și îngropate la Cetatea Suceava.

Mănăstirea a fost distrusă în 1762 de armatele lui Adolf Nikolaus von Buccow, iar urmele mănăstirii vechi au fost descoperite abia în 1900 printr-o însemnare într-un manuscris scris de preotul Simeon Zean.

Conflictul cu baronul Bornemisza Iobagii din Cașva se aflau într-o dispută îndelungată cu baronul cetății Gurghiului, Bornemisza, din cauza pășunii de pe muntele Osoi. După ce Bornemisza câștigă disputa, cetățenii din Cașva au trimis o delegație condusă de starețul Isaia al mănăstirii la Viena. Delegația nu a avut succes, întrucât Isaia s-a întors cu o hârtie scrisă de potrăcarul curții din Viena unde era revocat dreptul iobagilor din Cașva de a-și mai aduce oile pe pășunea respectivă.

Cu scopul de a amenința iobagii, baronul Bornemisza și-a organizat armata, iar în sărbătoarea de Sfântul Nicolae, armata baronului a încercat să atace mănăstirea. Bloj Maria, o femeie din Cașva, aflase de intențiile baronului și a avertizat satul. Armata lui Bornemisza a fost prinsă într-o ambuscadă și măcelărită, fapt care a determinat administrația castelului să ceară o anchetă comitatului Turda, apoi să trimită o scrisoare generalului Adolf Nikolaus von Buccow. Acesta era, deja, într-o misiune mai amplă de persecuție a românilor ortodocși din sudul Transilvaniei, așa că și-a trimis armata pentru a pedepsi iobagii și distruge mănăstirea.

În 1762, după o luptă sângeroasă împotriva sătenilor înarmați, armata lui Buccow dă foc la mănăstire și la o bună parte din sat și capturează mai mulți iobagi printre care părintele Isaia. Peste câteva zile, starețul mănăstirii e spânzurat în fața unei adunări de iobagi din Valea Gurghiului unde acesta a oferit un discurs:„Oameni buni, nu plângeți, acesta e doar începutul luptei. Întotdeauna începutul e greu, dar va veni o vreme când în lume nu vor mai fi robi și nici stăpâni, când noroadele vor trece peste poruncile crăiesei ca peste niște hârburi nefolositoare. Orice ne poate lua acum crăiasa, sudoare, munca, pășunile, dar credința și limba străbună nici morți nu le vom da.”

Noua mănăstire Pe 18 martie, 1994, a început construcția unei noi mănăstiri la cererea unui grup de credincioși din zonă. Pe 26 decembrie, 1995, paraclisul noii mănăstiri a fost sfințit prin implicarea Înalt Preasfințitului Andrei, Arhiepiscopul Alba-Iuliei. În 1996, a fost construită o bisericuță de lemn și corpul de chilii pe locul vechi al mănăstirii. În același an, pe 16 iunie, s-au pus bazele noii biserici cu hramul „Tuturor Sfinților.”

Tot atunci, Ilie Pop este numit stareț al Mănăstirii Cașva, acesta continuând lucrările și amenajând mănăstirea întrucât ea va fi dotată cu cele necesare vieții monahale.

Icoana Sfântului Cuvios Simeon Cuviosul Simeon Sihastrul era cunoscut în Moldova ca egumen și întemeietor al Mănăstirii Pângărăți pentru darul său de a vindeca boli și a ajuta deciziile credincioșilor prin rugăciune. Ștefan cel Mare îl aprecia mult pe stareț și îi cerea adesea sfaturi și rugăciunea sa. De aceea, în 1484, domnitorul Moldovei a adus moaștele sfântului cuvios înapoi în țara sa, cum e detaliat în manuscrisul „Cuvântul despre zidirea Sfintei Mănăstiri Pângărați:”„După ce s-au întors turcii și s-a potolit vrajba robiei și s-a făcut pace, atunci a trimis Ștefan voievod și i-a adus sfintele lui moaște într-o raclă cinstită și le ținea în vistieria sa cu cinste.”Pentru a continua să facă minuni după moarte, Sfântul Cuvios Simeon a fost imortalizat ca icoană. Aceasta se află în Biserica cu hramul „Tuturor Sfinților” pe stânga altarului.

În anul 2008, a avut loc aici canonizarea Sfântului Cuvios Simeon, starețul Mănăstirii Cașva în secolul XV.

Stil arhitectural

Biserica cu hramul „Tuturor Sfinților” Biserica construită în 1996 este din piatră cioplită și are o turlă unică în România, fiind folosită ca model Mănăstirea Hilandar de pe Muntele Athos. Astfel, forma bisericii e de cruce greacă înscrisă. Mărimea ei este de 17 metri lungime, naosul are o lățime de 11 metri, iar înălțimea bisericii se ridică la 12 metri. Intrarea e formată dintr-un pridvor dreptunghiular deschis, înconjurat de șase arcade, urmat de pronaosul cu aceeași formă dreptunghiulară. Naosul e înconjurat de abside laterale semicilindrice, altarul având o formă similară, acestea fiind sub tavane semicilindrice. Acoperișul e în stil bizantin, cu o cupolă centrală realizată tot din piatră cioplită.

Biserica de lemn Biserica de lemn construită în 1996 este cea mai veche dintre lăcașele de închinare a mănăstirii și are o mărime mai mică decât biserica ulterioară din piatră. Aceasta are formă de tip sală, absida altarului fiind poligonală cu un tavan semicilindric. E caracterizată de trei turnulețe ridicate deasupra pridvorului deschis, iar clopotnița de lemn e ridicată separat.

Note

Bibliografie V. Bota - Cuvântul Liber, iunie 2000 (Anul 12, nr. 107-128) D. Boier-Hodăceanu - Telegraful Român, 1976 (Anul 124, nr. 17-18)

Categorie:Mănăstiri din județul Mureș Categorie:Biserici cu hramul Toți Sfinții Categorie:Biserici din secolul al XX-lea din România