Katarina Taikon-Langhammer (29 iulie 1932 – 30 decembrie 1995) a fost o activistă romă suedeză, lideră în mișcarea pentru drepturi civile, scriitoare și actriță, provenind din subgrupul Kalderash. A fost sora Rosei Taikon. A fost numită „Martin Luther King al Suediei”.

Biografie Bunicii lui Taikon, Cori Caldares și soția sa, au venit în Suedia împreună cu cei doisprezece copii ai lor la începutul secolului. Au adoptat numele de familie Taikon, deoarece era deja comun în comunitățile rome, ceea ce le-a permis să nu dezvăluie faptul că imigraseră recent.Unul dintre cei doisprezece copii a fost Johan Taikon, tatăl Katarinei Taikon, care lucra atât ca meșteșugar în cupru, cât și în argint.

Copilăria În 1932, Katarina Taikon s-a născut într-o tabără de lângă Örebro, fiind fiica lui Johan Dimitri Taikon (1879–1950) și a unei femei suedeze, a doua sa soție, care a murit când Katarina avea doar un an. Avea trei frați mai mari: Paul, Rosa și Paulina. În copilăria ei, romii trăiau încă în tabere în Suedia și erau nevoiți să se mute des, ceea ce făcea ca accesul la educație să fie foarte dificil pentru copii. Katarina nu a învățat să scrie decât la vârsta de 26 de ani, în ciuda eforturilor tatălui său, care, încă din anii 1930, lupta pentru dreptul copiilor romi la educație. El a încercat să-și înscrie copiii la școală, însă de multe ori era refuzat fie de autorități, fie de familiile locale, care amenințau că își vor retrage propriii copii dacă ar avea colegi romi.

În 1946, la vârsta de 14 ani, Katarina a fost măritată cu forța cu un bărbat cu opt ani mai în vârstă decât ea. După câteva luni, a fugit din cortul în care locuia împreună cu familia și soțul ei, refugiindu-se într-o altă tabără romă. A fost adusă înapoi, dar a fugit din nou. Ulterior, și-a găsit de lucru într-un magazin, cu ajutorul unei organizații caritabile, și a trăit pe cont propriu timp de câțiva ani.

Carieră

Actriță În 1948, la 16 ani, Taikon a participat la scurtmetrajul documentar Uppbrott, realizat de Arne Sucksdorff, unde a dansat în jurul unui foc de tabără imitând dansuri tradiționale rome. Filmările documentarului i-au permis să divorțeze de soțul ei. În următorul deceniu, a jucat în mai multe filme suedeze.

Activism Taikon și-a dedicat viața îmbunătățirii condițiilor romilor din Suedia și din întreaga lume. Prin munca sa, dezbateri, scrieri și dialog cu autoritățile suedeze, romii au obținut aceleași drepturi la locuință și educație ca toți ceilalți cetățeni suedezi. În 1953, interdicția din 1914 privind imigrația romilor a fost eliminată, ceea ce a dus la creșterea populației rome în Suedia.

În 1964, Katarina și sora ei Rosa au contribuit la înființarea organizației Zigenarsamfundet (Societatea Romă). În același an, Taikon a devenit membră de onoare a Alianței Suedeze pentru Pace a Tineretului. În 1965, a condus demonstrația romilor de 1 Mai din Stockholm, prima manifestație publică de acest tip din țară, care cerea dreptul la educație.

Taikon a încercat să convingă autoritățile suedeze că romii erau, de fapt, refugiați politici, fiind oprimați în țările lor. În 1967, a reușit să determine guvernul suedez să permită refugiaților romi din Italia și Polonia să rămână în Suedia. După eșecul de a obține azil pentru un grup de 47 de romi francezi, și-a schimbat strategia. A realizat că prejudecățile pot fi combătute prin educarea tinerilor, așa că a început să scrie seria de cărți pentru copii Katitzi, inspirată din propria copilărie. Între 1969 și 1980 a publicat 13 volume.

Scriitoare În 1963, Taikon a publicat Zigenerska, o carte autobiografică despre dificultățile comunității rome din Suedia.

În 1969 a lansat prima carte pentru copii, Katitzi, bazată pe propria copilărie. Seria, ajunsă la 13 volume până în 1980, abordează teme din ce în ce mai mature, ultimele cărți fiind destinate adolescenților. Cărțile ilustrează dificultățile copiilor și comunităților rome cauzate de discriminarea socială și legală.

În 1975 a fost realizată o adaptare sub formă de bandă desenată, iar în 1979 o serie TV bazată pe aceste cărți.

Viața personală Taikon s-a căsătorit cu Björn Langhammer în 1962 și a avut doi copii.

Deces Katarina Taikon a murit în 1995 din cauza unor leziuni cerebrale, după o comă de 13 ani provocată de un stop cardiac suferit în 1982.

În 2012, Lawen Mohtadi a scris o biografie despre ea intitulată The Day I Will Be Free, iar în 2015 a fost lansat documentarul Taikon, inspirat din această carte.

Filmografie

1948 – Uppbrott 1949 – Singoalla 1950 – The Motor Cavaliers 1951 – Tull-Bom 1953 – Marianne 1953 – Åsa-Nisse pe vacanță 1956 – Sceningång

Publicații

Zigenerska (1963) Zigenare är vi (1967) Katitzi I ormgropen (1971) Katitzi rymmer (1971) Katitzi, Rosa och Paul (1972) Katitzi I Stockholm (1973) Katitzi och Lump-Nicke (1974) Katitzi I skolan (1975) Katitzi Z-1234 (1976) Katitzi barnbruden (1977) Katitzi på flykt (1978) Katitzi i Gamla stan (1979) Uppbrottet (1980)

Note

Categorie:Scriitori suedezi Categorie:Nașteri în 1932 Categorie:Decese în 1995 Categorie:Romi