Joseph Leonard Bonamassa ( ;. ) un chitarist virtuoz, cântăreț și compozitor american de blues rock. Și-a început cariera la vârsta de doisprezece ani, când a deschis concertele pentru BB King. Din anul 2000, Bonamassa a lansat cincisprezece albume solo prin intermediul casei sale de discuri independente J&R Adventures, dintre care unsprezece au ajuns pe locul 1 în topul Billboard Blues.

De-a lungul timpului, Bonamassa a cântat alături de mulți artiști blues și rock notabiliRoss, Brian. și a obținut trei nominalizări la premiile Grammy. Printre chitariști, este cunoscut pentru colecția sa extinsă de chitare și amplificatoare vintage. În anul 2011, Joe Bonamassa a înființat organizația non-profit 501(c)(3) Keeping the Blues Alive Foundation. În anul 2020, a creat Keeping the Blues Alive Records, o casă de discuri independentă care promovează și susține talentul muzicienilor de blues. Printre artiștii notabili se numără Dion, Joanne Shaw Taylor, Joanna Connor și Larry McCray. Bonamassa produce și colaborează la multe dintre proiecte. Revista Guitar World l-a descris pe Joe Bonamassa ca fiind „probabil cel mai mare chitarist de blues din lume”.

Viața timpurie Bonamassa s-a născut în New Hartford, New York și a crescut în Utica, New York. Este de origine italiană. A început să cânte la chitară la vârsta de patru ani, încurajat de tatăl său, care era un fan pasionat al muzicii și l-a familiarizat cu înregistrările blues rock britanice de Eric Clapton și Jeff Beck, inspirându-l profund. La unsprezece ani, Bonamassa a fost îndrumat și învățat de chitaristul american Danny Gatton. Când avea doisprezece ani, a avut propria trupă numită Smokin' Joe Bonamassa, care susținea concerte în vestul statului New York și Pennsylvania, inclusiv în orașe precum Scranton și Buffalo, doar în weekenduri, deoarece avea școală în zilele lucrătoare. Bonamassa cânta la o chitară Fender Stratocaster roșu-aprins din 1972 pe care o numea „Rosie”, dăruită de tatăl său.Brown, Mick.

Bonamassa a cântat în deschiderea concertelor lui B.B. King la aproximativ douăzeci de concerte în 1989. Înainte de a împlini optsprezece ani, Bonamassa cânta într-o trupă numită Bloodline, alături de fiii lui Miles Davis, Robby Krieger (The Doors) și Berry Oakley. Deși Bloodline nu a devenit un artist faimos, a atras atenția asupra abilităților lui Bonamassa la chitară.Berick, Mike.

Influențe muzicale dreapta|miniatura|259x259px|Bonamassa cântă la Stafford, Texas, Statele Unite ale Americii (SUA) în 2007

Spre deosebire de mulți chitariști de blues rock care l-au precedat, influențele lui Bonamassa provin mai degrabă din trupele de blues britanice și irlandeze, decât din cele americane. Într-un interviu acordat revistei Guitarist acesta a citat trei albume care au avut cea mai mare influență asupra interpretării sale: The Beano Album de John Mayall & the Bluesbreakers cu Eric Clapton, Irish Tour '74 de Rory Gallagher și Goodbye de Cream. De asemenea, el a menționat că Texas Flood de Stevie Ray Vaughan a avut o mare influență când Bonamassa era tânăr. Printre alte trupe, el a menționat începutul interpretării blues a lui Jethro Tull ca o influență și i-a numit atât pe Martin Barre cât și pe Mick Abrahams drept muzicieni importanți pentru el.

A elaborat ulterior asupra influențelor sale muzicale în felul următor:

„Știi, eroii mei au fost englezii – Paul Kossoff (Free), Peter Green (Fleetwood Mac), Eric Clapton. Sunt atât de mulți – e Gary Moore (Thin Lizzy), Rory Gallagher – un alt muzician irlandez care a cântat aceleași lucruri, dar nu-i spune asta. Dar acei tipi erau ai mei – Jeff Beck, Jimmy Page (The Yardbirds, Led Zeppelin). Există o anumită sofisticare în abordarea lor față de blues care îmi place foarte mult, mai mult decât blues-ul american pe care îl ascultam. B.B. King este o mare influență – este probabil cea mai mare influență tradițională a mea. Îmi plac , Robert Johnson și și chestii de genul ăsta, dar nu puteam să mă așez. Mă forțam mereu să ascult discuri întregi de-ale lor, în timp ce preferam să-l ascult pe cântând „I'm Ready” decât pe Muddy Waters, știi? Cred că interpretarea engleză a blues-ului m-a impresionat mult mai mult, știi?”

Într-un interviu din octombrie 2008 acordat publicației Express & Star, Joe Bonamassa a declarat următoarele:

„Când l-am auzit pe Kossoff cântând „Mr. Big” și când l-am auzit pe Clapton cântând „Crossroads” și când l-am auzit pe Rory Gallagher cântând „Cradle Rock”, mi-am zis: „E mult mai tare... Blues-ul britanic e pe gustul meu.” Când i-am auzit pe Rod Stewart și cântând „Let Me Love You”, mi-a schimbat viața. Știam exact ce vreau să fac. Acestea sunt influențele mele.”

Într-un interviu din decembrie 2012 acordat MusicRadar:

„Prietenii mă întrebau: „Ai ascultat noul album Van Halen?” Și eu le spuneam: „Nu”. Ascultam și .”Joe Bosso, „Joe Bonamassa: primele 5 plăceri nu atât de vinovate din toate timpurile” , Music Radar, 7 decembrie 2012

Discografie Albume solo de studio

A New Day Yesterday (2000) So, It's Like That (2002) Blues Deluxe (2003) Had to Cry Today (2004) You & Me (2006) Sloe Gin (2007) The Ballad of John Henry (2009) Black Rock (2010) Dust Bowl (2011) Driving Towards the Daylight (2012) Different Shades of Blue (2014) Blues of Desperation (2016) Redemption (2018) Royal Tea (2020) Time Clocks (2021) Blues Deluxe Vol. 2 (2023) Breakthrough (2025)

Albume live solo

A New Day Yesterday Live (2002) Shepherd's Bush Empire (2007) Live from Nowhere in Particular (2008) Live from the Royal Albert Hall (2009) Beacon Theatre: Live from New York (2012) An Acoustic Evening at the Vienna Opera House (2013) Tour de Force: Live in London – The Borderline (2014) Tour de Force: Live in London – Shepherd's Bush Empire (2014) Tour de Force: Live in London – Hammersmith Apollo (2014) Tour de Force: Live in London – Royal Albert Hall (2014) Muddy Wolf at Red Rocks (2015) Live at Radio City Music Hall (2015) Live at the Greek Theatre (2016) Live at Carnegie Hall: An Acoustic Evening (2017) British Blues Explosion Live (2018) Live at the Sydney Opera House (2019) Now Serving: Royal Tea Live from the Ryman (2021) Tales of Time (2023) Live at the Hollywood Bowl (2024)

cu Black Country Communion

Black Country Communion (2010) Black Country Communion 2 (2011) Live Over Europe (2011) Afterglow (2012) BCCIV (2017) V (2024)

cu Rock Candy Funk Party

We Want Groove (2013) Rock Candy Funk Party Takes New York: Live at the Iridium (2014) Groove Is King (2015) The Groove Cubed (2017)

cu Beth Hart

Don't Explain (2011) Seesaw (2013) Live in Amsterdam (2014) Black Coffee (2018)

cu Sleep Eazys

Easy to Buy, Hard to Sell (2020)

Note

Legături externe

Categorie:Americani de origine italiană Categorie:Chitariști americani din secolul al XXI-lea Categorie:Cântăreți americani din secolul al XXI-lea Categorie:Muzicieni ai Epic Records Categorie:Cântăreți americani de blues Categorie:Oameni în viață Categorie:Nașteri în 1977 Categorie:Webarchive template wayback links Categorie:Articles with hCards Categorie:Cântăreți de rock americani