Cu mâinile murdare (în franceză Les Mains sales) este o piesă de teatru scrisă de Jean-Paul Sartre. A fost reprezentată pentru prima dată la 2 aprilie 1948 la din Paris, în regia lui , cu François Périer, Marie Olivier și André Luguet în rolurile principale.

Dramă politică a cărei acțiune se desfășoară în țara fictivă Iliria între 1943 și 1945, povestea tratează asasinarea unui politician de vază. Narațiunea este prezentată în principal sub forma unui flashback, în care ucigașul descrie modul în care și-a dus la îndeplinire misiunea. Identitatea criminalului este cunoscută încă de la început, însă miza este dacă motivațiile sale au fost politice sau personale. Astfel, tema principală a piesei nu se concentrează pe cine a făcut-o, ci pe de ce a fost făcută.

Rezumat Acțiunea are loc în Iliria, o țară fictivă din Europa de Est, în etapele finale ale celui de-Al Doilea Război Mondial. (Iliria a fost o țară reală în antichitatea clasică, al cărei teritoriu includea Albania, Macedonia de Nord, Kosovo, Grecia și Serbia de astăzi). Țara, aliată a Germaniei Naziste, se află în pragul de a fi anexată la Blocul răsăritean.

Un tânăr comunist, Hugo Barine, află că Hoederer, un lider al partidului, a propus negocieri cu grupurile non-socialiste, inclusiv cu guvernul fascist și rezistența condusă de liberali și naționaliști. Hoederer intenționează să organizeze un grup de rezistență comun împotriva germanilor și să planifice un guvern de coaliție post-război. Hugo consideră politica lui Hoederer o trădare. Louis, un alt lider de partid, decide că Hoederer trebuie să moară. El acceptă cu reticență ca Hugo, care are mai mult entuziasm decât experiență, să execute asasinatul.

Hugo și soția sa, Jessica, se mută în casa lui Hoederer, care este o persoană fermecătoare și încrezătoare prin natură. Hugo devine secretarul său. Deși Hugo încearcă să o convingă pe Jessica de seriozitatea crimei, ea tratează totul ca pe un joc. Într-adevăr, la început, ea vede pistolul nu ca pe o armă, ci ca pe o metaforă falică, sugerând că Hugo ar putea suferi de disfuncție erectilă și este incapabil să o satisfacă. Trec zece zile și încep negocierile cu celelalte partide. Când Hoederer aproape ajunge la o înțelegere cu membrii clasei pe care o detestă, Hugo este pe punctul de a scoate pistolul, până când o bombă explodează.

Nimeni nu este ucis, dar Hugo este furios, crezând că atacul cu bombă sugerează că cei care l-au trimis nu au încredere în el. Se îmbată și aproape își deconspiră planul în fața gărzilor de corp ale lui Hoederer. Jessica îl acoperă susținând că este însărcinată. (Aici Sartre citează comportamentul lui , o eroină a rezistenței franceze care l-a ajutat pe soțul ei, , să scape de naziști pretinzând că este însărcinată).

Olga Lorame, una dintre persoanele care l-au trimis pe Hugo, îi vizitează discret pe Hugo și Jessica. Olga recunoaște că ea a aruncat bomba ca un avertisment pentru Hugo, avertizându-l că ritmul său este prea lent și că, dacă nu îl va ucide pe Hoederer curând, va fi înlocuit. Bomba o convinge pe Jessica că misiunea lui Hugo este serioasă.

Planul lui Hoederer este de a intra la guvernare cu celelalte partide, dar de a le lăsa acestora posturile ministeriale cheie. Odată ce războiul se va termina, vor trebui implementate politici nepopulare pentru a reechilibra economia, ceea ce va submina guvernul de dreapta, permițând stângii să preia puterea mai ușor. Hugo insistă pe puritatea partidului, considerând metodele lui Hoederer inacceptabile. Hugo este convins că faptul că începe să fie de acord cu viziunea lui Hoederer este un motiv în plus să îl ucidă, pentru a nu fi „corupt” definitiv.

În timp, atât Hugo, cât și Jessica sucombă farmecului lui Hoederer. Hugo crede că Hoederer l-ar putea ajuta să treacă de la adolescență la maturitate și să își rezolve conflictele interne. Hoederer, conștient acum că Hugo este acolo pentru a-l ucide la ordinul lui Louis, este dispus să îl ajute. Totuși, când Hoederer o sărută pe Jessica pentru a-i potoli atracția fizică față de el, Hugo îi vede și îl ucide pe Hoederer.

După eliberarea din închisoare, Hugo se refugiază la Olga. Ea îi explică faptul că politica propusă de Hoederer a fost, în cele din urmă, adoptată la ordinul Moscovei. Partidul a format alianța pe care Hugo trebuia să o prevină, iar reputația lui Hoederer a fost reabilitată, acesta fiind acum prezentat ca un erou. Hugo realizează că asasinatul său a fost inutil. Simțind că partidul și-a trădat membrii și propriul suflet, Hugo decide că moartea sa este singura cale de a-și păstra gestul semnificativ. Când asasinii partidului bat la ușă, el strigă „Irecuperabil!” și deschide ușa.

Personaje Hoederer: fost membru al parlamentului ilir și lider al Partidului Proletar Socialist. Are o natură încrezătoare și oferă ajutor lui Hugo chiar și după ce află planul acestuia. Hugo Barine: un intelectual burghez de 23 de ani care s-a alăturat cauzei sub pseudonimul Raskolnikov (din Crimă și pedeapsă de Dostoievski). Jessica: soția de 19 ani a lui Hugo. Inițial vede crima ca pe un joc, dar apoi încearcă disperat să o prevină. Louis: lider de partid opus planului lui Hoederer. Olga: membră a facțiunii lui Louis și una dintre puținele prietene ale lui Hugo. Karsky: liderul Pentagonului (liberali și naționaliști). Prințul: fiul Regentului și reprezentantul acestuia la negocieri. Slick, Georges și Leon: gărzile de corp ale lui Hoederer.

Context istoric Al Doilea Război Mondial a influențat scrierea piesei. Iliria a fost probabil bazată pe Ungaria. Ungaria era condusă de un Regent, Miklós Horthy, care l-a numit pe Gyula Gömbös prim-ministru în 1932. Gömbös a dorit cooperarea cu Germania Nazistă, ceea ce a făcut țara dependentă economic de Germania. În 1938, Kálmán Darányi a urmat politici pro-germane, similar modului în care Hoederer dorea să se alăture altor partide pentru a naviga contextul politic dificil.

Moștenire Les mains sales se bazează pe tema existențialismului, dar a fost receptată ca o dramă politică. Dreapta a considerat-o anticomunistă, în timp ce stânga a atacat-o din același motiv. Când filmul a fost lansat în Franța în 1951, comuniștii au amenințat cinematografele. Piesa nu a fost reluată în Franța până în 1976.

În statele socialiste, a fost jucată abia în noiembrie 1968, la Praga, după invazia Cehoslovaciei.

Adaptările internaționale au purtat diverse titluri, inclusiv Dirty Hands, The Assassin, Red Gloves și Crime Passionnel. În 1982, a fost jucată la din Londra sub titlul The Assassin, cu Edward Woodward. În 2017, piesa a fost adaptată de Leopold Benedict sub titlul Dirty Hands: A Brexistential Crisis, pentru a comenta politica erei post-Brexit.

Note

Legături externe

TeacherWeb. 'No Exit' and three other plays by Jen-Paul Sartre (full text):

No Exit (Huis Clos); The Flies (Les Mouches); Dirty Hands (Les mains sales); The Respectful Prostitute (La Putain respectueuse).

Categorie:Piese de teatru Categorie:Piese de teatru franceze Categorie:Piese de teatru din 1948 Categorie:Filme dramatice franțuzești