Un indicator de compromitere (în engleză indicator of compromise - IoC), în domeniul , este un artefact observat într-o rețea de calculatoare sau în cadrul unui sistem de operare care indică, cu un grad ridicat de încredere, o intruziune informatică.
Tipuri de indicatori Indicatorii de compromitere comuni includ semnături de viruși, adrese IP suspecte, valori hash MD5 ale fișierelor malware și URL-uri sau nume de domenii malițioase asociate cu serverele de ale rețelelor de tip Botnet. Odată ce IoC-urile sunt identificate prin procesul de sau prin analiză criminalistică, acestea pot fi utilizate pentru detectarea timpurie a atacurilor viitoare cu ajutorul sistemelor de detectare a intruziunilor și al software-ului antivirus.
Automatizare și partajare Există mai multe standarde și inițiative care vizează automatizarea procesării și partajării indicatorilor de compromitere: Standardul Incident Object Description Exchange Format () standardizează modul în care informațiile despre incidente sunt descrise și schimbate. Structured Threat Information Expression (STIX) este utilizat pentru a reprezenta informațiile referitoare la amenințările cibernetice.
Indicatorii cunoscuți sunt adesea schimbați în cadrul industriei securității cibernetice, utilizând în mod obișnuit protocolul (TLP) pentru a specifica modul în care informațiile pot fi distribuite. De asemenea, sunt utilizate și alte cadre și standarde pentru a sprijini partajarea securizată a informațiilor.
Note
Vezi și Software rău intenționat
Categorie:Informatică