Charles Algernon Parsons () a fost un inginer mecanic și inventator anglo–irlandez care a proiectat în 1884 turbina cu abur cu reacțiune multietajată. Invenția sa a revoluționat . De asemenea, a fost fondatorul lui C. A. Parsons and Company, proiectând și construind în 1894 Turbinia, prima navă cu abur acționată de o turbină cu abur.

A lucrat ca inginer la proiectarea de dinamuri și turbine și la producerea de energie electrică, având o mare influență în domeniile ingineriei navale și al electrotehnicii. De asemenea, a contribuit la dezvoltarea de echipamente optice pentru proiectoare și telescoape. Parsons a primit în 1920 Medalia Franklin, în 1923 Medalia Faraday și în 1928 Medalia Copley pentru lucrările sale, precum și postum, în 1995, Engineering Heritage Awards.

Invențiile și dezvoltările sale au fost utilizate în numeroase aparate la începutul secolului al XX-lea, inclusiv în dispozitive navale și optice. A fost ales membru al Societății Regale în 1898 și a fost președinte al între 1916 și 1919. Pentru contribuțiile sale, în 1911 a fost înnobilat, iar în 1927 a devenit membru al . De asemenea, în 1929 a primit .

Parsons a murit în 1931 la bordul navei SS Duchess of Richmond din cauza unei nevrite. A fost înmormântat la biserica Sfântul Bartolomeu din Kirkwhelpington, Northumberland.

Cariera și activitatea comercială Parsons s-a născut la 13 iunie 1854 într-o familie aristocratică anglo-irlandeză din Londra, fiind cel mai mic fiu al astronomului William Parsons. Reședința familiei este Castelul Birr, Comitatul Offaly, Irlanda, iar orașul Birr a fost numit între 1620–1901 Parsonstown, după numele familiei.

Împreună cu cei trei frați ai săi, Parsons a fost educat acasă, în Irlanda, de către tutori privați, între care John Purser și Robert Stawell Ball, toți fiind versați în științe și activând și ca asistenți ai contelui în munca sa astronomică. Parsons a studiat apoi matematica la Trinity College Dublin și la St John's College, Cambridge, absolvind acesta din urmă în 1877 cu o diplomă cu onoruri de primă clasă. A devenit stagiar la firma de inginerie Armstrong Whitworth cu sediul în Newcastle, un pas neobișnuit pentru fiul unui conte. Mai târziu s-a mutat la Kitson & Co. în Leeds, unde a lucrat la torpile propulsate de rachete.

Turbina cu abur thumb|Prima turbină cu abur multietajată, construită de Parsons în 1887 thumb|Primul turbogenerator monofazic de 1 MW la 4 kV, construit de Parsons în 1899 pentru Elberfeld În 1884 Parsons s-a mutat la Clarke Chapman, lângă Newcastle, producători de motoare navale, unde a devenit șeful dezvoltării echipamentelor lor electrice. El a folosit vasta colecție de proprietăți ale aburului a lui Henri Victor Regnault („datele fizicienilor”) pentru a concepe o turbină cu abur care funcționa la , pe care a utilizat-o imediat pentru a antrena un generator electric proiectat tot de el. Turbina lui Parsons a făcut ca producerea curentului electric să fie ietină și din abundență, fapt care a revoluționat transportul și războiul naval.

Un alt tip de turbină cu abur de la acea vreme, inventat de Gustaf de Laval în anii 1880, a fost o turbină cu abur monoetajată cu acțiune, care supunea rotorul la forțe centrifuge uriașe. Aceasta nu putea ajunge la turațiile la care ar fi putut funcționa cu randament bun din cauza rezistenței mecanice scăzute a materialelor disponibile. Parsons a explicat în Prelegerea Rede din 1911 că înțelegerea problemei de scalare a condus la descoperirea sa din 1884 privind turbina cu abur multietajată:

Mi se părea că vitezele moderate ale aburului și a celei de rotație erau esențiale pentru ca turbina să fie acceptată în general ca motor principal. Prin urmare, am decis să împart scăderea presiunii aburului în mici destinderi fracționate într-un număr mare de turbine în serie, astfel încât viteza aburului să nu fie nicăieri prea mare... De asemenea, eram nerăbdător să evit binecunoscuta acțiune de tăiere a metalului cu abur de viteză mare.

Fondarea companiei Parsons and Company În 1889, a fondat C. A. Parsons and Company în Newcastle pentru a produce turbogeneratoare după proiectul său. În același an a înființat Newcastle and District Electric Lighting Company (DisCo). În 1890 DisCo a deschis , prima termocentrală din lume care a produs curent electric folosind turbogeneratoare. În 1894 el a recâștigat anumite drepturi prevăzute de brevete de la Clarke Chapman. Deși prima sa turbină avea un randament de doar 1,6 % și genera doar 7,5 kW, îmbunătățirile treptate rapide în câțiva ani au dus la prima sa turbină de 1 MW, construită în 1899 pentru o centrală electrică din Elberfeld în Imperiul German.

thumb|Primul vapor acționat de o turbină cu abur, Turbinia: cel mai rapid din lume în acel moment thumb|HMS Dreadnought, considerat primul cuirasat modern. În 1906 era cel mai rapid din lume, datorită acționării cu turbine de abur Parsons. Aplicații navale ale turbinei cu abur Interesat de aplicații marine, Parsons a fondat în Newcastle și Parsons Marine Steam Turbine Company. Faimosul exemplu este că în iunie 1897 iahtul său cu turbină, Turbinia, a apărut neanunțat la trecerea în revistă a marinei militare (în ) cu ocazia jubileul de diamant al reginei Victoria. Evenimentul a avut loc la Spithead, la 26 iunie 1897, în fața prințului de Wales al Regatului Unit, a demnitarilor străini și a lorzilor Amiralității. Deplasându-se cu viteză în largul orașului Portsmouth, pentru a demonstra marele potențial al noii tehnologii, Turbinia a avut o viteză de 63 km/h (34 kn), în timp ce cele mai rapide nave ale Marinei Regale aveau doar 50 km/h (27 kn). Însă o parte din îmbunătățirea vitezei s-a datorat carenei suple a navei Turbinia. Din 2012 Turbinia se află într-o galerie special construită la Discovery Museum din Newcastle.

În decurs de doi ani au fost lansate la apă distrugătoarele din clasa Viper, HMS Viper și HMS Cobra cu turbine Parsons, urmate la scurt timp de vaporul fluvial TS King Edward în 1901, prima navă de pasageri cu turbină, de primele nave transatlantice cu turbină RMS Victorian și RMS Virginian în 1905 și prima navă de luptă cu turbină, HMS Dreadnought, în 1906, acționată cu turbină.

Premii și onoruri Parsons a fost ales membru al Societății Regale în iunie 1898, a primit Medalia Rumford în 1902 și Medalia Copley în 1928 și a ținut în 1918. A fost președintele între 1916 și 1919. A fost vorbitor invitat la în 1924, la Toronto A fost înnobilat în 1911 și în 1927 a devenit membru al . În 1929 Iron and Steel Institute i-a acordat Bessemer Gold Medal.

Companii care mai există Compania de turbine Parsons mai există în zona Heaton din Newcastle ca parte a Siemens, un conglomerat german. În 1925 Charles Parsons a achiziționat „Grubb Telescope Company” și a redenumit-o Grubb Parsons. Această companie a mai activat în zona Newcastle până în 1985.

Viața personală În 1883, Parsons s-a căsătorit cu Katharine Bethell, fiica lui William F. Bethell. Au avut doi copii: inginera și militanta Rachel Mary Parsons (n. 1885) și Algernon George „Tommy” Parsons (n. 1886), care a căzut în timpul Primului Război Mondial în 1918, la vârsta de 31 de ani.

Au avut o casă londoneză la adresa 1 Upper Brook Street, Mayfair, din 1918 până în 1931.

Charles Algernon Parsons a murit la 11 februarie 1931 la bordul vaporului SS Duchess of Richmond în timp ce se afla într-o croazieră cu soția sa. Cauza morții a fost nevrită periferică. La 3 martie 1931 la Westminster Abbey a avut loc o slujbă de pomenire. 'The Abbey Scientists' Hall, A.R. p48: London; Roger & Robert Nicholson; 1966 Parsons a fost înmormântat în biserica parohială St. Bartholomew din Kirkwhelpington, Northumberland.

Văduva lui, Katharine, a murit la casa ei din Ray Demesne, Kirkwhelpington, Northumberland, în 1933. Rachel Parsons a murit în 1956; grăjdarul Denis James Pratt a fost condamnat pentru omorul ei din culpă.

În 1919, Katharine și fiica sa, Rachel, au fondat Women's Engineering Society împreună cu Eleanor Shelley-Rolls, Margaret, Lady Moir, Laura Annie Willson, Margaret Dorothea Rowbotham și Janetta Mary Ornsby, societate care există și astăzi. Charles a fost inițial un membru susținător al organizației până la demisia soției sale.

Comemorări thumb|Placa lui Parsons la Castelul Birr Casa ancestrală a lui Parsons de la Castelul Birr din Irlanda găzduiește un muzeu care prezintă contribuția familiei Parsons în domeniile științei și ingineriei, o parte a muzeului fiind dedicată lucrărilor lui Charles Parsons.

Parsons este reprezentat pe reversul unei monede irlandeze de argint de 15 euro proof, emisă în 2017.

Academia Irlandeză de Inginerie acordă anual Medalia Parsons, numită după Charles A. Parsons, unui inginer care a adus o contribuție excepțională practicii inginerești. Printre câștigători se numără prof. Tony Fagan (2016), Dr. Edmond Harty (2017), prof. John McCanny (2018) și Michael McLaughlin (2019).

Lucrări (selecție) E-book: "The Steam Turbine and Other Inventions of Sir Charles Parsons" The Steam Turbine (Rede Lecture, 1911)

Note

Lectură suplimentară

Legături externe

Sir Charles Parsons Symposium, excerpts from Transactions of the Newcomen Society

Categorie:Nașteri în 1854 Categorie:Decese în 1931 Categorie:Absolvenți ai St John's College, Cambridge Categorie:Absolvenți ai Trinity College, Dublin Categorie:Ingineri mecanici Categorie:Ingineri englezi Categorie:Inventatori englezi Categorie:Inventatori irlandezi Categorie:Laureați ai Medaliei Copley Categorie:Fellows of the Royal Society Categorie:Membri corespondenți ai Academiei Ruse de Științe Categorie:Personalități din istoria electricității Categorie:Turbine cu abur