Tulburarea de personalitate autodistructivă (cunoscută și sub numele de tulburarea de personalitate masochistă) a fost o tulburare de personalitate propusă. Ca descriptor pentru „Altă tulburare de personalitate”, a fost inclusă în DSM-III în 1980. A fost discutată într-un apendice al DSM-III-R în 1987,, dar nu a fost niciodată admisă oficial în manual. Distincția nu a fost considerată clinic valoroasă din cauza suprapunerii semnificative cu alte tulburări de personalitate (borderline, evitantă și dependentă). Atât DSM-III, cât și DSM-III-R au separat această afecțiune de tulburarea de masochism sexual.
A fost complet exclusă din DSM-IV. De la DSM-5, diagnosticele de au înlocuit în mare măsură utilizarea ei.
Diagnostic
Definiție propusă în DSM-III-R pentru revizuire ulterioară Tulburarea de personalitate autodistructivă presupune:
A) Un pattern pervaziv de comportament autodistructiv, care debutează la începutul vârstei adulte și este prezent în contexte variate. Persoana evită sau subminează frecvent experiențele plăcute, este atrasă de situații sau relații în care va suferi și împiedică ajutorul oferit de alții, așa cum indică cel puțin cinci dintre următoarele: alege persoane și situații care duc la dezamăgire, eșec sau maltratare, chiar atunci când există opțiuni clar mai bune; respinge sau anulează eforturile altora de a o ajuta; după evenimente personale pozitive (de exemplu, o realizare nouă), răspunde cu depresie, sau cu un comportament care produce durere (de exemplu, un accident); provoacă răspunsuri furioase sau de respingere din partea altora și apoi se simte rănită, învinsă sau (de exemplu, își ironizează soțul în public, provocând o replică furioasă, apoi se simte devastată); respinge oportunitățile de plăcere sau este reticentă să recunoască faptul că se bucură (deși are abilități sociale adecvate și capacitatea de a simți plăcere); nu reușește să ducă la bun sfârșit sarcini esențiale pentru obiectivele personale, deși a demonstrat capacitatea de a le realiza (de exemplu, ajută colegii să scrie lucrări, dar nu poate scrie propria lucrare); nu este interesată de sau respinge persoanele care o tratează constant bine; se angajează în exces de care nu este solicitat de destinatarii intenționați ai sacrificiului.
B) Comportamentele descrise la A nu apar exclusiv ca răspuns la, sau în anticiparea, abuzului fizic, sexual sau psihologic.
C) Comportamentele descrise la A nu apar doar atunci când persoana este deprimată.
Subtipurile lui Millon a propus patru subtipuri de masochist. Orice individ masochist poate corespunde unuia, mai multora sau niciunui subtip:
SubtipCaracteristiciTrăsături Masochist virtuos Include trăsături histrionice Mândru de lipsa de egoism, de autonegare și de autosacrificiu; ascetic; poverile grele sunt considerate nobile, drepte și sfinte; ceilalți trebuie să recunoască loialitatea și fidelitatea; așteaptă recunoștință și apreciere pentru altruism și răbdare. Masochist posesiv Include trăsături Vrăjește și captivează devenind gelos, excesiv de protector și indispensabil; prinde în capcană, controlează, cucerește, înrobește și domină prin sacrificiu excesiv; control prin dependență obligatorie. Masochist autodistructiv Include trăsături evitante Este „distrus de succes”; experimentează „victorie prin înfrângere”; se simte gratificat de nenorociri personale, eșecuri, umilințe și încercări grele; evită propriul interes; alege să fie victimizat, ruinat, dezonorat. Masochist oprimat Include trăsături Experimentează suferință autentică, disperare, greutăți, chin, tortură, boală; folosește nemulțumirile pentru a crea vinovăție la alții; își descarcă resentimentele scutindu-se de responsabilități și încărcând „opresorii”.
Istoric Din punct de vedere istoric, masochismul a fost asociat cu supunerea. Această tulburare a devenit controversată din punct de vedere politic atunci când a fost legată de violența domestică, considerată a fi cauzată în principal de bărbați. Totuși, mai multe studii sugerează că tulburarea este frecventă. În ciuda excluderii sale din DSM-IV în 1994, conceptul continuă să fie larg utilizat de clinicieni ca o construcție care explică multe fațete ale comportamentului uman.
Notă explicativă
Note
Vezi și Tulburare de personalitate sadică Autoconservare Autosadism
Categorie:Tulburări de personalitate