Piercingul genital este o formă de piercing care implică perforarea unei părți a organelor genitale, creând astfel un loc adecvat pentru purtarea diferitelor tipuri de bijuterii. Cu toate acestea, termenul poate fi folosit și ca pentru a indica toate piercingurile din zona anusului, perineului, penisului, scrotului și vulvei, inclusiv piercinguri precum cel anal, guiche și pubian, care nu implică neapărat perforarea organelor genitale. Piercingurile genitale pot fi realizate indiferent de sex, existând diverse forme disponibile. Motivele principale sunt înfrumusețarea și individualizarea; în plus, unele piercinguri sporesc plăcerea sexuală prin creșterea stimulării. Piercingurile genitale premoderne au fost cele mai răspândite cultural în Asia de Sud-Est, unde fac parte din practicile tradiționale încă din antichitate. Mențiuni despre piercingul genital se regăsesc inclusiv în Kama Sutra.

Istorie

Practica tradițională, preistorică și istorică, a piercingului genital este cea mai răspândită în Asia de Sud-Est (în special în Indonezia, Filipine, Thailanda, Malaysia și Myanmar), unde inserția diferitelor tipuri de implanturi în penis era comună până în epoca modernă, alături de alte antice precum tatuarea, sau circumcizia, , piercingurile în urechi, , plombele dentare din aur, , înnegrirea dinților și deformarea craniană artificială. Scopul principal al acestor inserții era creșterea plăcerii. Practica s-a răspândit și în regiunile vecine, unde există referințe sporadice la piercinguri genitale, cum ar fi din Asia de Sud, un piercing masculin care trece vertical prin gland (spre deosebire de majoritatea piercingurilor din Asia de Sud-Est care sunt inserate orizontal), menționat în Kama Sutra (secolul al II-lea d.Hr.). Alte tradiții mai mici au apărut independent în alte culturi (de exemplu, în America Centrală).

În Filipine, piercingurile peniene au fost documentate pe scară largă de exploratorii europeni în rândul populației . Piercingul visayan consta dintr-o tijă sau bară (de obicei din aur, alamă, cositor sau fildeș) numită tugbuk sau tudruk, care se insera orizontal prin glandul penisului. Capetele acesteia erau atașate de sakra (scris și sacra sau sagra), o roată sau un semiinel care înconjura capul penisului, similar unui . Sakra avea multe variante, fiind de obicei ornamentată cu butoni pe circumferință. Exploratorul italian Antonio Pigafetta, care l-a însoțit pe Fernando Magellan în , descrie practica astfel:

Manuscrisul anonim (cca. 1590) conține o descriere similară:

Aceste piercinguri erau realizate băieților la o vârstă fragedă, având scopul de a spori senzațiile și plăcerea în timpul actului sexual, atât pentru bărbați, cât și pentru femei. Interesant este faptul că Pigafetta menționează că femeile erau cele care controlau modul în care penisul cu sakra era inserat. Bărbații fără piercinguri peniene erau ironizați de femei drept asog („impotenți” sau „feminizați”). Practica a fost aspru suprimată de clerul spaniol și s-a pierdut în timpul , fiind considerată un „păcat al cărnii”.

Piercingul , similar celui visayan (trece tot orizontal prin gland, dar nu este atașat de un inel), se regăsește în diferite triburi din Sarawak și Sabah, pe insula Borneo. Piercingurile genitale au fost introduse în Occident prin rapoarte etnografice ale exploratorilor din secolul al XIX-lea. Exploratorul olandez a descris procedura piercingului ampallang în lucrarea sa In Centraal Borneo, documentând călătoria sa din 1897:

Perforarea organelor genitale a devenit o tendință de scurtă durată la sfârșitul secolului al XIX-lea, în special în rândul claselor superioare: „În epoca victoriană, practica piercingului corporal a reapărut în lumea occidentală. Mulți bărbați și femei din familiile regale victoriene au ales să își facă piercinguri în mameloane și în organele genitale.”

Popularitatea a scăzut ulterior, piercingurile genitale devenind rare în lumea occidentală până în a doua jumătate a secolului al XX-lea. În anii 1970, acestea au fost reintroduse de pionieri precum și , mulți asociați cu legendarul studio din Los Angeles. Odată cu apariția publicației Piercing Fans International Quarterly în 1977, informațiile au devenit accesibile publicului larg. Ulterior, au fost adoptate de mișcarea în anii '80. Totuși, abia în secolul XXI au ieșit din zona subculturii.

La fel ca în cazul piercingurilor în mamelon, cele genitale au devenit parte din cultura mainstream în al doilea deceniu al secolului XXI, fiind adoptate de persoane „obișnuite”. Numeroase celebrități, precum Christina Aguilera, ,Pete Doherty's penis piercing - Female First Janet Jackson, Lenny Kravitz, sau , au declarat că dețin sau plănuiesc să își facă astfel de piercinguri.

Motivații Ca și piercingurile corporale în general, cele genitale sunt realizate adesea din motive estetice și ca expresie a stilului personal. În plus, unele tipuri de piercing genital sporesc sensibilitatea și oferă stimulare suplimentară în timpul activității sexuale. Conform unui raport al realizat de , motivațiile individuale sunt extrem de diverse:

Motive estetice Motivația poate fi strict estetică. La fel ca toate celelalte tipuri de piercing, cele genitale sunt decorative, fiind atrăgătoare pentru cei care le poartă. Violet Fenn de la Metro a afirmat: „Pentru mine personal, a fost pură estetică – îmi place pur și simplu cum arată. Chiar dacă aș fi singura persoană care l-ar vedea, mi-ar plăcea la fel de mult ca unghiile de la picioare lăcuite.”

Cultură și stil de viață Culturi tradiționale În multe culturi tradiționale, aceste piercinguri sunt realizate ca un în timpul adolescenței, marcând simbolic și literal admiterea în lumea adulților și servind drept marker al identității culturale. Similar circumciziei motivate religios, poate fi privit ca o „purificare a cărnii”. Aceste semnificații au fost revitalizate în societatea occidentală contemporană de către mișcarea .

Societatea occidentală contemporană Pentru majoritatea persoanelor care caută piercinguri genitale astăzi, prevalează sentimentul de unicitate și non-conformism. Un studiu din 2015 a concluzionat că piercingurile genitale sunt pe cale de a deveni un tip de ornament corporal convențional și mainstream, pierzându-și treptat rolul de „semn al rezistenței”.

Plăcere și senzații sporite Piercingurile genitale pot spori plăcerea în timpul masturbării, preludiului și actului sexual. În timp ce piercingurile feminine fac acest lucru în principal pentru purtătoare, cele masculine pot spori stimularea pentru ambii parteneri, stimulând atât glandul purtătorului, cât și pereții vaginali sau anali ai partenerului.

Pentru partenerul sexual miniatura|Fotografie istorică a unui cu piercing ampallang (sus), vedere detaliată a bijuteriilor tradiționale (jos) Acest efect este raportat în special pentru piercingurile care trec prin glandul penisului: ampallang și apadravya. Femeile din Borneo preferă bărbații cu ampallang, susținând că actul sexual fără acesta ar fi „insipid”. Antropologul a afirmat: „Funcția acestui dispozitiv este de a adăuga plăcere sexuală femeii prin stimularea pereților interiori ai vaginului. În experiența mea, acest lucru are succes deplin.”

Pentru persoana cu piercing Pentru bărbați, piercingurile care stimulează uretra sensibilă cresc senzația în timpul actului. Pentru femei, piercingurile care trec prin sau pe lângă clitoris (ex: piercingul clitorisului sau cel în gluga clitoridiană) sporesc plăcerea. Piercingul „triangle” este cunoscut pentru stimularea părții inferioare a glandului clitoridian, o zonă care de obicei nu este stimulată deloc.

Riscuri potențiale pentru sănătate Similar altor tipuri de piercing, igiena necorespunzătoare în timpul procedurii comportă riscul transmiterii unor boli transmise prin sânge, iar în timpul procesului de vindecare poate duce la infecții.

Unii medici consideră că piercingurile genitale masculine cresc riscul de transmitere a ITS, făcând barierele de protecție (prezervativele) mai puțin eficiente. Majoritatea profesioniștilor și pasionaților de artă corporală cred că aceste riscuri sunt exagerate sau inexistente. În două sondaje, între 5% și 18% dintre bărbații cu piercinguri genitale au raportat „probleme nespecificate la utilizarea prezervativelor”, deși nu este clar câți dintre aceștia foloseau prezervative în mod regulat. Nu există dovezi concludente că purtătorii de piercinguri genitale sunt mai predispuși la contractarea infecțiilor cu transmitere sexuală.

Îngrijire post-procedură

Timpul necesar pentru vindecarea completă a unui piercing genital variază enorm, în funcție de locul perforării și de caracteristicile individuale: acesta poate dura de la o săptămână până la șase luni. Până la vindecarea completă, trebuie luate măsuri împotriva posibilelor cauze de infecție, cum ar fi curățarea zilnică adecvată. Persoanele cu piercinguri proaspete ar trebui să se abțină de la activitate sexuală în primele zile și, ulterior, să folosească bariere de protecție fizică (prezervative) până când zona este complet vindecată.

Considerații legale

Legile variază de la o țară la alta. În multe țări europene, minorii sunt obligați să prezinte un formular de consimțământ semnat sau să fie însoțiți de un tutore legal. Chiar și în țările fără legi specifice care să reglementeze piercingul genital la minori, mulți profesioniști refuză să le realizeze (deoarece dezvoltarea fiziologică nu este finalizată). În Statele Unite ale Americii, este interzisă perforarea organelor genitale persoanelor sub 18 ani.

Tipuri de piercinguri genitale

Piercinguri genitale masculine Locurile posibile pentru piercing pe organele genitale masculine includ glandul, pielea corpului penisului, scrotul sau perineul.

Glandul penisului Piercingurile prin gland includ , care trece orizontal, și , care trece vertical. Piercingul Prințul Albert este situat pe partea ventrală (inferioară) a penisului, imediat în spatele glandului, în timp ce piercingul Prințul Albert inversat trece prin partea dorsală (superioară). perforează marginea coroanei glandului. Cu excepția dydoe, toate aceste piercinguri trec în mod tradițional prin uretră. Această metodă este preferată deoarece timpul de vindecare și incidența infecțiilor sunt reduse de fluxul de urină sterilă.

Aceste piercinguri oferă o stimulare sporită în timpul actului sexual atât bărbatului, cât și partenerului. Piercingurile prin gland sunt cele mai bine documentate istoric.The Point - An Approach to Genital Piercings Part 5

Corpul penisului și scrotul Piercingul de prepuț trece prin pielea care acoperă glandul (necesită ca bărbatul să nu fie circumcis). Piercingul de fren (piercing frenum) trece prin fren prepuțului, o mică punte de piele care conectează glandul de corpul penisului. Piercingul hafada este situat pe pielea scrotului, în timp ce un trece prin acesta. Piercingul lorum este situat la punctul de legătură dintre penis și scrot. „Scara lui Iacob” (Jacob's Ladder) este o serie de piercinguri tip frenum. Piercingul guiche este realizat pe perineu. Acestea au mai degrabă un rol decorativ decât unul de stimulare.

Piercinguri genitale feminine La femei, diverse părți anatomice pot fi perforate, inclusiv mons pubis, capișonul clitoridian, labiile mari, labiile mici și vestibulul vulvar.

Clitoris și capișon clitoridian Glandul clitorisului poate fi perforat direct, dar, deoarece este o zonă mică și bogată în terminații nervoase, acest piercing este rar din cauza riscului de leziuni. În schimb, piercingul în gluga clitoridiană este cel mai frecvent. Acesta poate fi orizontal sau vertical (VCH). Piercingul Isabella trece vertical prin corpul clitorisului și este o procedură complicată.

Labii și vestibul vulvar