Vintilă Stinghe () a fost un silvicultor român din prima jumătate a secolului al XX-lea, decan al Facultății de Silvicultură, unul dintre pionierii silviculturii moderne în România.
Studii Vintila Stinghe s-a născut în Bucuresti, unde a urmat cursurile primare și secundare. Între 1903 și 1908 a continuat studiile la Școala Superioară de Silvicultură de la Brănești.
În 1912 își ia licența în drept. Între 1914-1916 urmează cursuri la Facultatea de Silvicultură de la Școala Politehnică din Zurich. În 1918 este numit șef al Ocolului silvic Sinaia.
Cariera didactică În urma grevei studenților din 1910, care cereau creșterea nivelului învățământului silvic, în 1911 este numit asistent la Școala Superioară de Silvicultură de la Brănești, împreuna cu Marin Drăcea, Dumitru Drâmbă și Gheorghe Ionescu. Activează la această școală până în 1914.
După redeschiderea Școlii de Silvicultură își reia activitatea didactică. În 1920 este numit profesor suplinitor pentru disciplinele: Estimații forestiere, Corecția torenților și Economie alpină. În 1923 învățământul silvic superior este încadrat ca secție în Școala Politehnică din București.
Profesorul Vintilă Stinghe a contribuit în mare măsură la formarea și cresterea prestigiului învățământului superior silvic. Între 1931 și 1944 a fost presedintele secției silvice și din 1938 decan al Facultății de Silvicultură.
În acest timp au fost amenajate laboratoare de soluri, de zoologie și entomologie, de tehnologia lemnului , cabinete pentru diferite cadre, un atelier de fotografie pentru cercetări.
S-au creat cabinete pentru cadrele didactice. Au fost acordate cadrelor didactice tinere burse de perfecționare la marile universități europene. A fost organizată practica silvică și s-au litografiat cele mai multe cursuri.
Pe timpul decanatului profesorului Stinghe s-a creat tradiția ca, în fiecare zi din săptămână, fiecare din promoțiile din școală, sub supravegherea unui asistent sau a unui profesor, să plece la pădure, nu în excursie, ci la lucru.
Vintila Stinghe a contribuit la crearea condițiilor pentru dezvoltarea de mai târziu a învățămîntului nostru superior în specialitatea industrializării lemnului, introducînd din 1943 o specializare în ultimul an de facultate în silvicultură sau industrializarea lemnului.
Lupta împotriva exploatării nesustenabile a pădurilor În 1924 Vintilă Stinghe este numit director al serviciului Regimului Silvic din Ministerul Agriculturii si Domeniilor, transformat mai târziu in serviciul Amenajărilor și Regimului Silvic, care supraveghea aplicarea principiilor sustenabilității în exploatarea pădurilor instituțiilor statului. În timpul său s-au luat măsuri pentru aplicarea și la Regimul Silvic a normelor în vigoare la Casa Pădurilor Statului.
Institutul de Cercetări și Experimentațiuni Silvice Activitatea sa în administrația pădurilor se încheie în 1933, când trece șa Institutul de Cercetări Silvice, nou înființat, ca șef al secției Amenajări și producția pădurilor.
În acest domeniu, împreună cu colaboratorii săi, a început să întocmească tabele de cubaj și să organizeze suprafețe experimentale permanente, în vederea întocmirii tabelelor de producție pentru salcâm, molid, brad și fag.
Urmând planul trasat de Marin Dracea încă de la crearea Institutului de Cercetări și Experimentațiuni Forestiere, Vintilă Stinghe a contribuit la crearea în 1948 a Institutului pentru Exploatarea și Industrializarea Lemnului.
Alte contribuții Vintilă Stinghe a organizat Muzeul Silvic din Parcul Carol.
A reprezentat România la Congresele internaționale de la Roma (1926) și Budapesta (1936), Viena, Praga și Stockholm, și a contribuit la organizarea pavilioanelor române la Târgul de la Milano (1926) și la Expoziția de la Barcelona (1929).
Opera Între 1930 – 1944 publică Amenajarea pădurilor, primul tratat românesc în acest domeniu și Agenda forestieră, lucrare valoroasă prin volumul, bogăția și utilitatea ei practică.
A litografiat cursurile sale de Dendrometrie, Rentabilitatea pădurilor, Economie alpină și Corecția torenților.
Între 1927-1932 a fost redactor la Revista Pădurilor, și între 1932-1944 redactor șef. Între 1936-39 a introdus numere tematice precum Regenerarea naturală, Exploatări în regie, Semințe, Problema exoticelor și altele.
Bibliografie Profesorul V. N. Stinghe la 86 de ani de viață - Industria Lemnului, 1965 (Anul 16, nr. 1-12), pag 464
Profesorul Vintila N. Stinghe la 70 ani - Revista Pădurilor(Anul 71, nr. 1-12) 1956-04-01 / nr. 4, pag 257