Crucea Roșie Națională Americană, denumită și ANRC, este o organizație umanitară americană non-profit care sigură sprijin de urgență, ajutor în caz de dezastru și cursuri în pregătirea pentru dezastre în Statele Unite. Organizația a fost fondată de Clara Barton în 1881, după ce a aflat inițial de Crucea Roșie, fondată în 1863 la Geneva, Elveția. Este filiala americană desemnată a Federației Internaționale a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie și a Mișcării Internaționale a Crucii Roșii și Semilunii Roșii.

Această organizație a oferit servicii în urma multor dezastre notabile, inclusiv scufundarea RMS Titanicului în 1912, Primul Război Mondial, pandemia de gripă spaniolă din 1918, Al Doilea Război Mondial, uraganul Katrina și incendiile de vegetație din Maui din 2023. De asemenea, oferă și servicii de conservare a sângelui.

Istorie și organizare

Fondatori Clara Barton a înființat Crucea Roșie Americană în Dansville, New York, pe 21 mai 1881 fiind, de asemenea, și prima președintă a organizației. Ea a organizat o întâlnire pe 12 mai a acelui an la casa senatorului Omar D. Conger ( R, MI ). La întălnire au fost prezente 15 persoane, Conger și reprezentantul William Lawrence ( R, OH ) (care a devenit primul vicepreședinte) pentru a discuta despre înființarea Crucii Roșii Americane. Prima filială locală a fost înființată în 1881 la Biserica Evanghelică Luterană Engleză din Dansville. Jane Delano (1862–1919) a fondat Serviciul de Asistență Medicală al Crucii Roșii Americane pe 20 ianuarie 1910. stanga|miniatura| Locul de muncă al Crucii Roșii Americane, Memphis, TN, cca. 1898miniatura| Timbru american comemorând cea de-a 50-a aniversare a Crucii Roșii, emisiunea din 1931miniatura| Steagul original al Crucii Roșii, 1882

Clara Barton Clara Barton a fondat filiala americană după ce a descoperit Crucea Roșie din Geneva, Elveția. În 1869, a plecat în Europa și s-a implicat în activitatea Crucii Roșii Internaționale în timpul războiului franco-prusac . A hotărât să aducă organizația și în America. miniatura|214x214px| Clara Barton, fondatoarea Crucii Roșii Americaneminiatura| Clara Barton onorată pe un timbru comemorativ american din 1948 Barton a devenit președinta filialei americane a societății, cunoscută sub numele de Crucea Roșie Națională Americană, în mai 1881, la Washington. Primele filiale s-au deschis în nordul statului New York, unde avea mai multe relații. John D. Rockefeller și alte patru persoane au făcut donații în bani pentru înființarea unui sediu național lângă Casa Albă . Abolitionistul Frederick Douglass, un prieten al lui Barton, i-a oferit sfaturi și sprijin în timp ce aceasta încerca să înființeze filiala americană a Crucii Roșii. În calitate de registru al actelor pentru Districtul Columbia, Douglass a semnat și actul constitutiv original al Crucii Roșii Americane. miniatura|Sediul administrativ al Crucii Roșii Americane din Washington, DC Următorul dezastru major a fost , din 31 mai 1889. Peste 2.200 de oameni au murit, iar alte mii de persoane au fost rănite în orașul Johnstown, Pennsylvania, sau în împrejurimile acestuia, într-unul dintre cele mai grave dezastre din istoria SUA. Clara și alți 5 lucrători ai Crucii Roșii au sosit și, în câteva zile, au adunat alte 45 de persoane, inclusiv medici și asistente medicale, pentru a oferi ajutor în urma dezastrului. Organizația a primit donații din întreaga lume, iar Clara nu a părăsit locul accidentului timp de 5 luni. alt=ARC Clipper 1970.pdf|miniatura|Mașină de tuns ARC Circa 1970

Categorie:Ajutor umanitar

Servicii în caz de dezastru

miniatura|Crucea Roșie Americană oferă asistență în timpul cutremurului din Northridge din 1994 miniatura|Un vehicul al Crucii Roșii Americane care distribuie alimente victimelor inundațiilor din 1997 de la Red River din Grand Forks, Dakota de Nord miniatura|Comunicații prin satelit după furtuna tropicală Debby din Lake City, Florida, 2012 În fiecare an, Crucea Roșie Americană răspunde la peste 60.000 de dezastre, inclusiv incendiile caselor sau apartamentelor (care reprezintă majoritatea), uragane, inundații, cutremure, tornade, scurgeri de materiale periculoase, accidente de transport, explozii și alte dezastre naturale și provocate de om.

Chiar dacă Crucea Roșie Americană nu este o agenție guvernamentală, competența sa de a acorda ajutor în caz de dezastre a fost oficializată în 1905, când i s-a acordat o cartă din partea Congresului pentru „a desfășura un sistem de ajutor național și internațional în timp de pace și a-l aplica pentru atenuarea suferințelor cauzate de ciumă, foamete, incendii, inundații și alte mari calamități naționale și pentru a concepe și implementa măsuri pentru prevenirea acestora”. Carta nu reprezintă doar o concesionare de putere, ci și o impunere de îndatoriri și obligații față de națiune, față de victimele dezastrelor și față de oamenii care sprijină activitatea sa prin donații.

Ajutorul în caz de dezastru vizează satisfacerea nevoilor urgente generate de dezastre. Atunci când un dezastru amenință sau lovește, Crucea Roșie Americană oferă adăpost, hrană și servicii de sănătate și sănătate mintală (Prim Ajutor Psihologic) pentru a răspunde nevoilor umane de bază. Esența activității de ajutor în caz de dezastru a Crucii Roșii Americane constă în acordarea de asistența persoanelor și familiilor, pentru a le permite să-și reia activitățile zilnice obișnuite. Organizația oferă servicii de traducere și interpretare atunci când este necesar și gestionează o bază de date cu voluntari multilingvi.

La nivel local, filialele Crucii Roșii Americane coordonează echipe de intervenție în caz de dezastru formate din voluntari. Aceste echipe locale de voluntari sunt disponibile non-stop pentru a interveni la cele 65.000 de dezastre care au loc în fiecare an în Statele Unite, cum ar fi incendiile domestice.

Crucea Roșie Americană asigură masa personalului de interveție din cadrul altor agenții, răspunde la solicitările membrilor de familie îngrijorați aflați în afara zonei de dezastru, furnizează sânge și produse sangvine victimelor dezastrului și îi ajută pe cei afectați de dezastru să aibă acces la alte resurse. Este membră a Organizației Naționale a Organizațiilor Voluntare Active în Situații de Dezastru (VOAD) și colaborează strâns cu alte agenții, cum ar fi Armata Salvării și Serviciul de Urgență Radioamatorilor, cu care a semnat memorandumuri de înțelegere.

Crucea Roșie Americană depune eforturi pentru a încuraja pregătirea în caz de urgență, punând la dispoziție materiale informative importante pe această temă. Multe dintre filialele sale oferă, de asemenea, cursuri gratuite de pregătire pentru situații de urgență și de resuscitare cardiopulmonară (RCP) doar cu mâinile, destinate publicului larg.

O idee greșită foarte răspândită în rândul publicului larg este aceea că Crucea Roșie Americană pune la dispoziție unități medicale, desfășoară operațiuni de căutare și salvare sau trimite ambulanțe. În schimb, rolurile de prim ajutor sunt atribuite agențiilor guvernamentale, conform prevederilor Cadrului Național de Răspuns. Societățile Crucii Roșii din afara SUA pot asigura astfel de funcții; de exemplu, Cruz Roja Mexicana (Crucea Roșie Mexicană) gestionează un serviciu național de ambulanță. În plus, Vehiculele de Răspuns de Urgență (ERV) ale Crucii Roșii Americane au un aspect similar cu cel al ambulanțelor. Aceste ERV-uri sunt concepute pentru distribuirea de ajutoare, cum ar fi mese, băuturi și alte provizii de urgență. Deși adăposturile Crucii Roșii Americane alocă de obicei o asistentă medicală la unitate, acestea nu sunt echipate pentru a oferi îngrijiri medicale dincolo de primul ajutor. Istoric și organizație

Clara Barton a înființat Crucea Roșie Americană în Dansville, New York, pe 21 mai 1881, fiind totodată și prima președintă a organizației. Ea a organizat o întâlnire pe 12 mai în acel an, la reședința senatorului Omar D. Conger ( R, MI ). La întâlnire au fost prezente cincisprezece persoane, printre care Conger și reprezentantul William Lawrence ( R, OH ) (care a devenit primul vicepreședinte) pentru a discuta despre înființarea Crucii Roșii Americane. Prima filială locală a fost înființată în 1881 la Biserica Evanghelică Luterană Engleză din Dansville. Jane Delano (1862–1919) a fondat Serviciul de Asistență Medicală al Crucii Roșii Americane pe 20 ianuarie 1910. stanga|miniatura| Sediul Crucii Roșii Americane, Memphis, TN, cca. 1898miniatura| Timbru american comemorând cea de-a 50-a aniversare a Crucii Roșii, emis în 1931miniatura| Steagul original al Crucii Roșii, 1882

Clara Barton Barton a fondat filiala americană după ce a aflat despre existența Crucii Roșiei la Geneva, din Elveția. În 1869, a plecat în Europa și s-a implicat în activitatea Crucii Roșii Internaționale în timpul Războiului franco-prusac . Era hotărâtă să aducă organizația în America. miniatura|214x214px| Clara Barton, fondatoarea Crucii Roșii Americaneminiatura| Clara Barton omagiată pe un timbru comemorativ american din 1948 Barton a devenit președinta filialei americane a societății, cunoscută sub numele de Crucea Roșie Națională Americană, în mai 1881, la Washington. Primele filiale s-au deschis în nordul statului New York, unde ea avea relații. John D. Rockefeller și alți patru oameni au donat bani pentru a contribui la înființarea unui sediu național în apropierea Casei Albe . Abolitionistul Frederick Douglass, un prieten al lui Barton, i-a oferit sfaturi și sprijin în timp ce ea încerca să înființeze filiala americană a Crucii Roșii. În calitate de registrator al actelor pentru Districtul Columbia, Douglass a semnat, de asemenea, și actul constitutiv original al Crucii Roșii Americane. miniatura|Sediul administrativ al Crucii Roșii Americane din Washington, DC Următorul dezastru major a fost inundația din Johnstown, din 31 mai 1889. Peste 2.200 de persoane și-au pierdut viața, iar alte câteva mii au fost rănite în sau în apropierea orașului Johnstown, Pennsylvania, într-unul dintre cele mai grave dezastre din istoria SUA. Clara și alți 5 membri ai Crucii Roșii au sosit la fața locului și, în câteva zile, au adunat încă 45 de persoane, inclusiv doctori și asistente medicale, pentru a oferi ajutor în operațiunile de salvare. Organizația a primit donații din întreaga lume, iar Clara nu a părăsit locul dezastrului timp de 5 luni. alt=ARC Clipper 1970.pdf|miniatura|ARC Clipper Circa, 1970

Reformă progresivă Mulți membri ai organizației au devenit nemulțumiți de stilul de conducere al lui Barton, iar aceasta și-a dat demisia din organizație în 1904.

Experții profesioniști în asistență socială au preluat conducerea și au transformat grupul într-un model al refermei științifice din Epoca Progresistă. Noua lideră , Mabel Thorp Boardman, s-a consultat cu înalți oficiali guvernamentali, ofițeri militari, asistenți sociali și finanțatori. William Howard Taft a avut o influență deosebită. Aceștia au impus o etică a „managerialismului”, transformând agenția dintr-un cult al personalității lui Barton într-un „umanitarism organizațional” pregătit pentru extindere.

Printre dezastrele notabile din Epoca Progresită în care a fost implicată Crucea Roșie Americană s-a numărat scufundarea navei RMS Titanic în 1912. Filiala din New York s-a alăturat Societății de Caritate pentru a oferi fonduri supraviețuitorilor și rudelor celor care și-au pierdut viața.

Organizația a fost activă în timpul Primului Război Mondial. Printre activitățile sale din Paris s-a numărat Studio for Portrait Masks, care confecționa măști faciale din cupru galvanizat pentru soldații care suferiseră desfigurări faciale în timpul războiului. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Crucea Roșie Americană a condus Clubul de Servicii Booker T Washington din Sydney, Australia .

Conducere