Roza Isak kîzî Otunbaeva (în ; ) o politiciană și diplomată kîrgîză care a ocupat funcția de președinte al Kîrgîzstanului de la 7 aprilie 2010 până la 1 decembrie 2011, devenind prima femeie șef de stat din Asia Centrală. Ea a depus jurământul la 3 iulie 2010, după ce a activat ca lider interimar în urma revoluției din aprilie 2010, care a dus la înlăturarea președintelui .

Anterior, a servit ca ministru al afacerilor externe și ca lider al grupului parlamentar al Partidului Social Democrat din Kîrgîzstan. Ea este cunoscută, de asemenea, pentru persecutarea activistului pentru drepturile omului Azimjan Askarov și pentru eșecul politicilor care au condus la ciocnirile interetnice din iunie 2010.

Din 2022, Otunbaeva ocupă funcția de Reprezentant Special al Secretarului General al Națiunilor Unite, António Guterres, pentru Afganistan și șef al Misiunii de Asistență a Națiunilor Unite în Afganistan (UNAMA).

Biografie Roza Isak kîzî Otunbaeva s-a născut în Frunze (astăzi Bișkek, capitala Kîrgîzstanului), RSS Kîrgîză, URSS, în familia lui Isak Otunbaev, membru al Curții Supreme a RSS Kîrgîze (1967–1992), și a Salikăi Daniarova (1925–2020), de profesie învățătoare.

În 1975, a devenit licențiată în științe după susținerea disertației „Critica falsificării dialecticii marxist-leniniste de către filozofii școlii de la Frankfurt”.

Otunbaeva este divorțată și are doi copii. Pe lângă limba kîrgîză, ea vorbește fluent rusa, engleza, germana și franceza.

Carieră politică În 1981, ea și-a început cariera politică în calitate de secretar secund al Partidului Comunist în cadrul consiliului raional Lenin din Frunze (astăzi Bișkek). Din 1983 până în 1986, Otunbaeva a servit ca secretar al Comitetului Orășenesc al Partidului Comunist din Frunze. În 1986, a fost numită adjunctă a președintelui Consiliului de Miniștri și, în același timp, ministru al afacerilor externe al RSS Kîrgîze.

În 1989, a fost numită secretar executiv și, ulterior, președintă a Comitetului Național UNESCO al URSS, devenind totodată membră a consiliului de conducere al Ministerului Afacerilor Externe al URSS. Între 1989 și 1992, a deținut funcția de vicepreședinte al Consiliului Executiv al UNESCO.

Până în 1992, Kîrgîzstanul, devenit acum independent, a fost condus de Askar Akaievici Akaiev, care a ales-o pe Otunbaeva pentru funcțiile de ministru al afacerilor externe și viceprim-ministru. Ea a deținut aceste poziții până la sfârșitul acelui an, când a devenit primul ambasador al țării sale în SUA și Canada (1992–1994). În mai 1994, a fost rechemată în funcția de ministru al afacerilor externe al Kîrgîzstanului, post pe care l-a ocupat timp de trei ani.

Din 1997 până în 2002, a servit ca primul ambasador kîrgîz în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Între 2002 și 2004, a fost recrutată ca reprezentant special adjunct al Secretarului General al ONU în misiunea de menținere a păcii din Georgia. La întoarcerea sa în Kîrgîzstan, la sfârșitul anului 2004, Otunbaeva a devenit activă din punct de vedere politic. În decembrie 2004, ea și alți trei parlamentari de opoziție au fondat mișcarea civică Ata-Jurt (Patria), în vederea pregătirii alegerilor parlamentare din februarie 2005.

„Revoluția Lalelelor” Otunbaeva a fost unul dintre liderii-cheie ai „Revoluției Lalelelor” din Kîrgîzstan, care a dus la răsturnarea președintelui Akaiev. Ulterior, ea a servit timp de câteva luni ca ministru de externe interimar în guvernul provizoriu al prim-ministrului de atunci (și președinte interimar), . După ce Bakiev a fost ales președinte, iar a devenit prim-ministru, Otunbaeva nu a reușit să obțină sprijinul parlamentar necesar pentru a deveni ministru de externe. Ulterior, ea a candidat fără succes la alegerile parlamentare parțiale desfășurate câteva luni mai târziu.

Ea a fost, pentru o scurtă perioadă, copreședintă a partidului de renaștere națională Asaba (Steagul). În decembrie 2007, Otunbaeva a fost aleasă în Jogorku Keneș — Parlamentul Kîrgîzstanului — pe lista Partidului Social Democrat din Kîrgîzstan.

Revolta din 2010 și președinția La 7 aprilie 2010, ea a fost aleasă de liderii opoziției în funcția de șef al guvernului interimar al Republicii Kîrgîze, în urma revoltelor de amploare din Bișkek și a înlăturării președintelui Kurmanbek Bakiev.

Bakiev a fugit din regiunea Jalal-Abad pe măsură ce revoltele au devenit mai violente. Incapabil să mobilizeze sprijin, el a demisionat din funcția de președinte la 10 aprilie 2010 și a părăsit țara spre Kazahstan. Nouă zile mai târziu, el a plecat la Minsk, Belarus, unde i s-a acordat statutul de exil protejat. La 21 aprilie, el și-a retras demisia și a declarat că este încă președintele Kîrgîzstanului. Otunbaeva a promis să îl aducă în fața justiției.

În calitate de președinte interimar, Otunbaeva a avut patru adjuncți. Otunbaeva este considerată a fi o figură neobișnuită, având în vedere că există puține femei în politica din Kîrgîzstan. Prima sa conversație după ce a preluat puterea a fost cu prim-ministrul rus Vladimir Putin. Ulterior, ea a declarat în cadrul interviului:

Otunbaeva a declarat că vor fi convocate noi alegeri în termen de șase luni și că ea va acționa ca președinte până atunci.

Din cauza protestelor violente în sprijinul președintelui înlăturat Kurmanbek Bakiev, care au continuat în Jalal-Abad, orașul natal al fostului președinte, guvernul interimar a anunțat la 19 mai 2010 că alegerile vor fi amânate până în 2011, iar Otunbaeva a fost numită președinte. În urma unui referendum privind noua constituție kîrgîză, ea a depus jurământul la 3 iulie 2010. Mandatul său s-a încheiat la 31 decembrie 2011.

Referendumul a fost susținut de peste 90% dintre votanți și a schimbat forma de guvernare de la republică prezidențială la republică parlamentară. Alegerile parlamentare au avut loc în octombrie, iar noul parlament a ales prim-ministrul și cabinetul.

Rolul în confruntările etnice din 2010 În iunie 2010, un conflict sângeros a izbucnit între etnicii uzbeci și kîrgîzi în sudul Kîrgîzstanului, în timpul căruia peste 400 de persoane au murit și mii de oameni și-au pierdut casele.

O comisie internațională condusă de Kimmo Kiljunen a condamnat guvernul condus de Roza Otunbaeva pentru inacțiune și eșecul de a preveni vărsarea de sânge în sudul Kîrgîzstanului:

Reacția autorităților sub conducerea Rozei Otunbaeva a fost, de asemenea, aspru condamnată de Amnesty International, care a acuzat Guvernul Provizoriu condus de ea de crime împotriva umanității, tortură, procese neloiale, implicarea structurilor de forță, viol și violențe în masă:

În mai 2011, guvernul Rozei Otunbaeva a respins concluzia Comisiei Internaționale de Anchetă cu privire la tulburările din iunie 2010 (Comisia de Anchetă din Kîrgîzstan) conform căreia au fost comise crime împotriva umanității împotriva populației uzbece din orașul Oș în timpul revoltelor. OSCE a indicat, de asemenea, că violențele împotriva mahalalelor uzbece au fost desfășurate sistematic și cu îngăduința sau complicitatea agențiilor de aplicare a legii și a armatei aflate sub controlul Rozei Otunbaeva.

Reacția în Kîrgîzstan Ulterior, fostul procuror general al Kîrgîzstanului a raportat dosare penale împotriva activiștilor pentru drepturile omului care au început la ordinul direct al Rozei Otunbaeva. Mai mulți politicieni au numit-o pe Otunbaeva „Trandafirul negru” pentru rolul său în confruntările etnice. Procesul pentru evenimentele din iunie 2010 este încă în desfășurare în Kîrgîzstan, iar numele Rozei Otunbaeva este menționat în mod repetat Politicieni kîrgîzi, și în special liderul partidului de opoziție Ata-Jurt din parlament, Jîldîzkan Joldoșeva, au raportat că au avertizat șeful guvernului provizoriu cu privire la iminentul conflict etnic și despre ignorarea lor completă de către Otunbaeva.

Cazul lui Azimjan Askarov și represiunile împotriva ONG-urilor În urma izbucnirii violențelor etnice în 2010, zeci de lideri religioși și ai comunității uzbece au fost arestați de guvernul Kîrgîzstanului și acuzați de instigare la violență etnică, printre aceștia numărându-se Azimjan Askarov, care filmase omoruri și atacuri prin incendiere în timpul revoltelor. Askarov a distribuit ulterior înregistrarea video presei internaționale și a acuzat armata kîrgîză de complicitate la aceste crime.

Azimjan Askarov a declarat deschis în instanță că a fost condamnat prin ordinul direct al Rozei Otunbaeva. Activiștii pentru drepturile omului au raportat că i-au vorbit personal Rozei Otunbaeva despre torturarea lui Askarov, dar aceasta i-a ignorat complet.

În 2017, Azimjan Askarov a fost condamnat la închisoare pe viață de mai multe instanțe kîrgîze pentru uciderea polițistului Maktîbek Sulaimanov, care a fost ars de viu, și pentru participarea la revoltele în masă din 2010. Mandatul președintei Roza Otunbaeva a expirat la 1 decembrie 2011.

Afirmațiile lui Askarov împotriva lui Otunbaeva au fost susținute și de comisia internațională a Federației Internaționale pentru Drepturile Omului (FIDH):

Kubatbek Baibolov, care a servit ca procuror general în 2010, a confirmat că dosarul împotriva lui Askarov a fost motivat politic și coordonat de Otunbaeva. Membrii familiei lui Azimjan Askarov au vorbit, de asemenea, despre vinovăția Rozei Otunbaeva în apelurile lor către ONU. La 31 martie 2016, Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU a recunoscut că statul, în timpul investigării și judecării dosarului penal împotriva lui Azimjan Askarov, a încălcat Articolul 7, separat și în legătură cu Articolul 1 și Articolul 14, paragraful 3 (b) și (e) din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. Comitetul a remarcat utilizarea torturii și a tratamentelor crude, inumane și degradante.

Relațiile cu crima organizată Jurnaliștii de la Temirov Live au reușit să descopere fotografii cu participarea celei mai apropiate surori a Rozei Otunbaeva la un eveniment de familie, alături de cel mai mare lider al lumii interlope din Asia Centrală, Kamci Kolbaev, care se afla sub sancțiunile SUA și a fost ucis recent într-o operațiune specială a guvernului kîrgîz.

Reprimarea liderilor opoziției Cazul lui Urmat Barîktabasov Sub conducerea Rozei Otunbaeva, a fost efectuată o arestare în masă a susținătorilor lui Urmat Barîktabasov. Liderul opoziției, Barîktabasov, conducătorul partidului Meken-Tuu (Patria Mea), a încercat să ajungă la Bișkek pe 5 august 2010, împreună cu susținătorii săi. În drum spre capitală, coloana de opoziționiști a fost dispersată de poliție, care a folosit echipamente speciale. Barîktabasov și un număr de susținători ai săi au fost arestați.

„Mulți dintre aceștia nu au nicio legătură cu Barîktabasov sau cu organizarea mitingurilor”, a explicat activista pentru drepturile omului. Liderii ONG-urilor au menționat că printre cei reținuți se numărau reprezentanți ai aripii de tineret a partidului Jasașîn Kîrgîzstan! („Trăiască, Kîrgîzstan!”), ai mișcării Jaștar Keneș („Parlamentul Tineretului”) și ai altora. Potrivit lui Umetalieva, ea a fost martoră la modul în care oameni bătuți erau scoși de la Serviciul de Stat pentru Securitate Națională cu ambulanțele. Conform medicilor, persoanele reținute au fost supuse torturii. Umetalieva a subliniat că „dacă membrii guvernului continuă represiunea, situația ar putea scăpa de sub control”. Urmat Barîktabasov a fost condamnat la 4 ani de închisoare și a respins toate acuzațiile.

Persecutarea membrilor partidului