Žemaitė (în ) a fost pseudonimul literar al Juliei Beniuševičiūtė-Žymantienė (). Ea a fost o scriitoare lituaniană/, democrată și conferențiară. Născută într-o familie de mici nobili sărăciți, a devenit unul dintre participanții majori la Renașterea Națională Lituaniană. A scris despre viața țărănimii într-un stil care poate fi descris cel mai bine drept realism.

Biografie Žemaitė s-a născut într-un conac de lângă , în gubernia Kovno a Imperiului Rus. Tatăl ei, Antanas Beniuševičius (decedat în 1878), a servit ca administrator al conacului, iar mama ei, Julijana Sciepuraitė (decedat în 1874), a fost menajeră. Žemaitė a avut trei surori.

La fel ca mulți alți membri ai nobilimii lituaniene, părinții ei se polonizaseră și aveau convingerea că vorbitul limbii lituaniene reprezenta un pas înapoi din punct de vedere social, astfel că părinții ei foloseau numele de familie Bieniuszewicz și limba polonă în viața de zi cu zi, crescându-și copiii în cultura polonă. Cu toate acestea, ea a învățat limba lituaniană și a dobândit o afecțiune profundă pentru oamenii de rând. Ea a înțeles povara iobăgiei și mizeria rezultată din sărăcie. Această perspectivă avea să formeze ulterior baza unei mari părți a operei sale creative. Žemaitė nu a primit o educație formală și a fost în mare parte autodidactă, învățând din numeroasele cărți pe care le-a citit.

Ea a susținut cu fermitate insurecția din 1863, iar câțiva ani mai târziu s-a căsătorit cu un participant activ la revoltă, Laurynas Žymantas. Cei doi s-au cunoscut pe moșia Džiuginėnai, unde erau amândoi angajați. În următorii douăzeci de ani, Žemaitė a lucrat la ferma lor, și-a crescut copiii și s-a luptat cu sărăcia. Ceea ce i-a rămas din copilărie a fost pasiunea pentru lectură, căreia i s-au alăturat curând primele încercări de a scrie, mai întâi în polonă și apoi exclusiv în lituaniană. În 1883, familia s-a mutat într-un sat de lângă Užventis. Acolo a intrat în contact cu Povilas Višinskis, care i-a oferit diverse periodice lituaniene (Aušra, Varpas și Apžvalga) și a încurajat-o să scrie și să participe la deșteptarea națională a Lituaniei. Prima sa operă, Seară de toamnă (în ), a fost publicată într-un calendar în 1895, când ea avea peste 40 de ani. Višinskis și au ajutat-o, i-au editat lucrările și i-au oferit sfaturi, facilitând astfel afirmarea talentului său.

Žemaitė a participat la primul congres al femeilor lituaniene în 1907, precum și la Congresul Femeilor Ruse din Sankt Petersburg în 1908.

În 1912, s-a mutat la Vilnius, unde a lucrat ca administrator și în redacția mai multor publicații, inclusiv Lietuvos žinios. În timpul Primului Război Mondial, a emigrat mai întâi în Rusia și, ulterior, în Statele Unite, unde fiul ei, Antanas, locuia de câțiva ani. Acolo a susținut conferințe pentru diverse organizații ale lituanienilor americani, a colectat fonduri pentru victimele războiului și a scris articole pentru presa locală. În 1921, s-a întors în Lituania și a murit în același an.

Pseudonim Inspirată de Povilas Višinskis, Žemaitė a scris prima sa povestire, Seară de toamnă (în lituaniană: Rudens vakaras), la Ušnėnai, în 1894. Povilas Višinskis le-a propus povestirea lui G. Petkevičaitė-Bitė și lui Jablonskis, care au publicat-o ulterior în Calendarul adevărat al fermierilor lituanieni pentru anul 1895 (în lituaniană: „Tikrasis Lietuvos ūkininkų kalendorius 1895 metams”). La sugestia lui , editorii au publicat povestirea sub pseudonimul Žemaitė, deoarece era scrisă în dialectul samogițian. De atunci, ea a început să folosească acest pseudonim pentru restul lucrărilor sale.

Opere

În timpul vieții sale, Žemaitė a scris aproximativ 354 de povestiri, nuvele, eseuri, peste o duzină de piese de teatru, povestiri despre copilăria sa, precum și numeroase articole și corespondențe. Lucrările sale au fost publicate în Ūkininkas, Varpas, Vienybė lietuvninkų, Naujienos, Darbininkų balsas, Vilniaus žinios și Lietuvos ūkininkas.

Žemaitė a scris despre țărani într-un limbaj popular care semăna foarte mult cu cel vorbit de aceștia – viu și bogat în vocabular. Operele sale sunt, de regulă, sumbre, deoarece înfățișează sărăcia, materialismul și certurile din cadrul unei familii. Autoarea zugrăvește imagini naturale ale vieții de zi cu zi, cu conflicte mărunte, conversații însuflețite, medii sărăcăcioase și o natură frumoasă. În întreaga sa operă, un accent deosebit a fost pus pe rolul femeii în familie, în viața casnică și în societate în ansamblu, ceea ce a avut un impact semnificativ asupra dezvoltării ideologiei feministe în regiune. Descriind pur și simplu sărăcia, indecența morală și efectele acestora asupra relațiilor interpersonale și de familie, Žemaitė a scos la iveală violența larg răspândită împotriva femeilor, vulnerabilitatea minorilor și natura patriarhală generală a societății de la acea vreme. Totuși, deși s-a născut într-o familie de nobili, ea nu a descris viața nobilimii, deoarece aceasta îi era străină și neprietenoasă.

Cele mai bune lucrări ale sale au fost scrise în perioada 1896–1898. Printre cele aproximativ 150 de opere, cele mai cunoscute sunt: Marti (în ) Topylis Petras Kurmelis Sučiuptas velnias (în ) Sutkai Gera galva (în )

Moștenire Ea este singura femeie reprezentată pe bancnotele de litas care au intrat în circulație în 1994. Tipărită la editura Thomas de la Rue din Anglia, bancnota conține un portret al lui Žemaitė creat de artistul Giedrius Jonaitis.

Bancnota de 1 litas a fost înlocuită cu monede în 1998, deși a rămas în circulație până în 2007. Cu toate acestea, amintirea ei a dăinuit în conștiința oamenilor, aceștia rememorând bancnota cu nostalgie.

Un muzeu memorial situat în Parcul Național Aukštaitija a fost dedicat în onoarea ei, iar în cadrul muzeului sunt organizate cursuri intitulate „Cunoașterea moștenirii culinare samogițiene”.

Note

Bibliografie

Legături externe

Categorie:Nașteri în 1845 Categorie:Nașteri pe 4 iunie Categorie:Decese în 1921 Categorie:Decese pe 7 decembrie Categorie:Scriitoare lituaniene Categorie:Scriitori cunoscuți sub pseudonimele folosite Categorie:Realism literar Categorie:Eponime ale asteroizilor