miniatura|O pagină a manuscrisului redactată în germană (Hochdeutsch) Cronica de la Georgenberg (), cunoscută și ca Cronica de la Szepesszombat (, ), este o cronică în limba germană din secolul al XV-lea, provenită din Regatul Ungariei. Este cea mai veche lucrare istorică păstrată aparținând germanilor țipțeri, care locuiau în regiunea Szepesség (astăzi Spiš, în Slovacia).

Manuscris Manuscrisul a fost descoperit de istoricul și pedagogul Kálmán Demkó în arhivele din Szepesszombat (, astăzi , cartier al orașului Poprad, Slovacia), în anul 1888. Documentul conține 25 de file de hârtie, iar coperta este un certificat pe pergament datat la Roma. Codexul cuprinde Zipser Willkür-ul țipțerilor (filele 1r–13v; inițial 1–75 de articole, extinse ulterior cu articolele 76–90 în secolul al XVI-lea), o traducere în limba germană a privilegiului acordat de regele Sigismund sașilor țipțeri în 1433 (14r–18r), precum și Cronica de la Georgenberg propriu-zisă (18v–24v). Din colțurile din dreapta sus ale filelor 24 și 25 – aceasta din urmă altfel necompletată – s-au păstrat doar fragmente.

Cu excepția inserărilor și completărilor din secolul al XVI-lea menționate anterior, colecția de documente poate fi atribuită scrisului unei singure persoane. Pe baza datelor topografice, este posibil ca autorul cronicii să fi fost un funcționar laic al cancelariei, de origine germană țipțeră, din Lőcse (astăzi Levoča, Slovacia), care și-a redactat lucrarea la mijlocul secolului al XV-lea.

Cuvintele de început și inițialele cronicii sunt scrise cu , iar anii sunt subliniați. Cronica este redactată în germană de sus (Hochdeutsch), cu o ortografie simplă. Autorul folosește virgule negre și roșii plasate alăturat în locul punctului pentru a încheia propozițiile. Abrevierile reflectă stilul epocii.

Cronica a fost publicată pentru prima dată de Demkó în 1891. Edițiile sale critice au fost publicate de Béla Pukánszky în 1938 și de Ilpo Piirainen în 2004. Július Sopko a tradus-o în slovacă, cu adnotări, în 1995.

Conținut, stil și surse Utilizând și prelucrând și varianta unei compilații cronistice maghiare din secolul al XIV-lea alcătuită în timpul domniei lui Ludovic I al Ungariei, Cronica de la Georgenberg relatează istoria maghiarilor de la anul 997 până la 1457, anul execuției lui Ladislau Huniade. În ceea ce privește evenimentele dintre 997 și 1330, cronicarul a preluat compilația cronicărească, iar în unele cazuri a inserat în corpusul textului evenimente locale legate de Szepesség.

De exemplu, cronica menționează că sașii au fost așezați în Szepesség de către Béla al II-lea, prezintă viața Sfintei Elisabeta a Ungariei și face referire la întemeierea localităților Lőcse și Létánfalva (Lapis Refugii; astăzi Letanovce, Slovacia). De asemenea, menționează că soldații lui Ladislau al IV-lea au prădat regiunea în 1278 (iar, ca urmare, sașii au executat un funcționar regal la Csütörtökhely, astăzi Spišský Štvrtok) și fuga lui Matei Csák la Lőcse după bătălia de la Rozgony din 1312, după ce Carol I a acordat privilegii regiunii Szepesség.

În plus, lucrarea relatează și prima invazie mongolă în Ungaria (1241–1242) din perspectiva regiunii, utilizând „Chronica Martiniana”, adică lucrarea lui Martin din Opava. Ambele manuscrise menționează că foametea provocată de invazie a fost atât de severă încât mamele își mâncau copiii, iar oamenii erau nevoiți să mănânce lut de pe un anumit deal în loc de făină.

Pentru evenimentele din perioada 1330–1401, cronica utilizează deja alte surse, dar tratează acest interval foarte pe scurt, deoarece cronicarul se confruntă cu o lipsă semnificativă de izvoare, lucru pe care îl recunoaște la un moment dat. În timp ce perioada 997–1400 ocupă opt pagini, lucrarea relatează evenimentele aproape contemporane dintre 1400 și 1457 în cinci pagini. În această din urmă fază, relatările sunt mai ample, ponderea evenimentelor locale crește semnificativ (cel mai adesea în legătură cu orașul Lőcse și cu incursiunile husiților în Ungaria Superioară, în special în 1433 și 1453), iar autorul indică și luna și ziua pentru mai multe evenimente. Din punct de vedere cronologic, cronica este relativ fiabilă, mai ales în comparație cu lucrările contemporane.

Autorul manifestă un interes deosebit pentru etnografia Ungariei și a regiunii Szepesség, precum și pentru cruciade, în cadrul cărora subliniază rolul conducător al forțelor germane. El consideră că cei mai importanți conducători ai Ungariei erau de origine etnică germană și evidențiază loialitatea populației germanofone din Szepesség față de monarhii ungari. Printre observațiile sale generale se numără afirmația că germanii colonizați au întemeiat orașe și sate în Ungaria. Apartenența autorului la mediul german este exprimată în mod conștient, prin accentuarea excelenței și loialității acestora. Potrivit cronicarului, majoritatea celor mai puternice familii din Ungaria erau de origine germană. Întrucât textul nu acordă o atenție deosebită evenimentelor legate de biserica locală, se poate concluziona că autorul era un laic.

Moștenire Cronica de la Georgenberg a servit drept sursă principală pentru diverse cronici ulterioare redactate în limba germană din Regatul Ungariei. Din punct de vedere al conținutului și formei, ea constituie modelul pentru numeroase cronici germane ulterioare din regiunea Szepesség. Istoricul din secolul al XVII-lea Gáspár Hain a enumerat aceste lucrări în cronica sa, inclusiv jurnalul „Diarium” al notarului Konrád Sperfogel din Konstanz (secolul al XVI-lea, diarist și notar de origine elvețiană). Mai multe capitole din cronica pastorului luteran Joachim Leibitz (1566–1623) sunt identice, în mod literal, cu textul Cronicii de la Georgenberg.

Note

Bibliografie

Categorie:Articole cu surse în limba maghiară (hu) Categorie:Cronici medievale Categorie:Istoria Ungariei Categorie:Cărți din secolul al XV-lea Categorie:Istoria Slovaciei Categorie:Cronici anonime