William James Guy Carr () a fost un ofițer naval canadian de origine engleză, autor și teoretician al conspirației.
Deși a devenit cunoscut inițial datorită cărților despre viața sa militară ca submarinist, Carr a început ulterior să scrie despre o vastă conspirație, pe care pretinde că a descoperit-o.
Carr a fost descris ca fiind „cea mai influentă sursă în crearea demonologiei Illuminati americane”, potrivit folcloristului american Bill Ellis.
În anii 1950, a fost liderul „Federației Naționale a Laicilor Creștini” anticomuniști din Toronto. De asemenea, a fost unul dintre directorii Clubului Naval din același oraș.
Biografie Născut în Formby (Lancashire, Anglia), Carr a fost educat în Scoția și a plecat pe mare la vârsta de 14 ani.
A servit ca ofițer de navigație pe submarinele Marina Regală în timpul Primului Război Mondial.
În Al Doilea Război Mondial a fost ofițer de control naval pe fluviul St. Lawrence, ofițer de stat major la Shelburne, Nova Scotia, și apoi ofițer naval superior la Goose Bay, Labrador.
Carr a lucrat și pentru Serviciul Canadian de Informații în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar în 1944 a publicat „Șah și mat în Nord”, o carte despre o invazie a forțelor Axei care urma să aibă loc în zona Bazei de Bază a Forțelor Armate Goose Bay.
Activism politic În 1931, a început să susțină conferințe în diferite cluburi canadiene pe tema „Conspirației internaționale”, care era divizată în două subiecte principale: „Comunismul internațional” și „Capitalismul internațional”, afirmând că ambele erau controlate de Illuminati și de ceea ce el numea „bancherii internaționali”. Aceștia din urmă, potrivit lui Carr, sunt reprezentați în principal de familiile Rothschild și Rockefeller.
În anii 1950, după ce s-a retras din Marină, scrierile lui Carr s-au orientat în esență către tematica conspirației dintr-un punct de vedere ferm protestant.
Potrivit Political Research Associates:Carr a promovat varianta antisemită a conspirației cu cărți precum „Pawns in the Game” și „Red Fog over America”. Carr consideră că o conspirație bancară evreiască Illuminati, de o vechime, a folosit controlul mental prin radio în numele lui Lucifer pentru a construi un guvern mondial. Se presupune că nexusul secret al complotului a fost reprezentat de întâlnirile internaționale ale grupării Bilderberg pe tema politicii bancare. Publicația antisemită Noontide Press a distribuit „Pawns in the Game” timp de mulți ani.Lucrările lui Carr au fost influențate de scrierile lui și ale scriitorului francez Léo Taxil. De asemenea, el a făcut referire la teoriile lui Augustin Barruel și , care ambii au explicat Revoluția Franceză ca un complot al francmasoneriei și au făcut legătura cu Illuminati germani ai lui Adam Weishaupt, care este frecvent asociat cu teoria conspirației Noii Ordini Mondiale. Potrivit filosofului și istoricului francez , lucrările lui Carr, în special Pawns in the Game, „au contribuit în mare măsură la popularizarea temelor conspirației anti-masonice în Statele Unite și Canada; mai întâi, a ajuns în mediul fundamentalist creștin (preocupat în principal de conspirațiile «luciferiene»), apoi în întreaga mișcare de extremă dreaptă și în noile generații de teoreticieni ai conspirației.”
Dan Brown, deși probabil că a obținut informațiile dintr-o altă sursă, include în romanul său Îngeri și demoni o interpretare a Illuminaților prin asocierea cu bancnota de 1 dolar american și repetă principalele argumente ale lui Carr în Pionii în joc. Pierre-André Tagieff, op. cit., p. 71
Majoritatea primelor ediții ale cărții lui Carr au fost publicate de „Federația Creștinilor Laici” (Toronto), al cărei președinte era de fapt. El a condus buletinul informativ lunar antimasonic al asociației: News Behind the News (Willowdale, Toronto, vol. 1, nr. 1, 1956), în care a publicat numeroase articole care discutau despre puterea Illuminaților în afacerile americane și mondiale. În acel ziar, Carr a apărat anticomunismul puternic al lui Joseph McCarthy.
Ideile politice ale asociației creștine erau apropiate de cele ale lui , primul lider al Partidului Creditului Social din Canada, See "John Horn Blackmore fonds", on the Genbow Museum site și ale lui , un alt membru important al acestui partid. Federația lui Carr a fost strâns legată de „Consiliul Californian al Laicilor Creștini” (1949–1964), în special de , și .
În anii 1950, ambele organizații au luptat împotriva comunismului și au fost implicate într-o campanie împotriva fluorizării apei.
A murit în 1959, la vârsta de 64 de ani.
Observații principale Trei războaie mondiale Una dintre cele mai durabile contribuții ale lui Carr la teoriile conspirației moderne a fost discuția sa despre un presupus plan pentru trei războaie mondiale, adesea denumit al Treilea Război Mondial, despre care credea că a fost dezvoltat de un general confederat și savant masonic, Albert Pike.
În lucrarea sa „Pionii în joc”, Carr a susținut că Primul Război Mondial a fost purtat pentru a permite Illuminaților să răstoarne puterile țarului rus și să transforme Rusia în bastionul comunismului ateu. Provocațiile stârnite de agenții Illuminaților între Imperiile Britanic și German au fost folosite pentru a incita războiul. După încheierea războiului, comunismul a fost consolidat pentru a distruge alte guverne și a slăbi religiile.
Mai târziu, el a susținut că al Doilea Război Mondial a fost instigat prin utilizarea diferențelor dintre fascism și sionismul politic și a fost purtat pentru distrugerea nazismului, creșterea puterii sionismului politic și instaurarea statului Israel în Palestina. În timpul războiului, comunismul internațional a fost consolidat până când puterea sa a egalat-o pe cea a creștinătății unite. Apoi, a fost ținut sub control și controlat până când a fost nevoie de cataclismul social final.
Trecând în viitor, Carr a susținut că a intrat în posesia, prin intermediul Serviciului Canadian de Informații, a unui raport despre un presupus discurs din 1952 al rabinului Emanuel Rabinovich, în care se făcea cunoscut faptul că Puterile Secrete doreau să declanșeze al Treilea Război Mondial în termen de cinci ani. Națiunile mici s-ar alia fie cu Rusia, fie cu Statele Unite, Israelul rămânând neutru. Rabinovich a fost citat spunând că nu va mai exista rasă albă și nici religii. Spre sfârșitul cărții, Carr afirmă că „oamenii care doresc să rămână liberi nu pot urma decât un singur plan de acțiune. Ei trebuie să susțină creștinismul împotriva tuturor formelor de ateism și secularism.”
A apărut confuzie cu privire la sursa precisă a scenariului celor trei războaie mondiale al lui Carr. Ca și în cazul multora dintre afirmațiile sale, Carr nu a furnizat o sursă pentru acel scenariu, dar menționează o scrisoare scrisă de Pike și adresată liderului revoluționar italian Giuseppe Mazzini, care contura un plan de dezlănțuire a „nihiliștilor și ateilor” după sfârșitul celui de-al Treilea Război Mondial. Confuzia a crescut când Michael Haupt și-a lansat site-ul web threeworldwars.com, care a presupus în mod eronat că Carr a atribuit și scenariul celui de-al Treilea Război Mondial scrisorii lui Pike. De fapt, autenticitatea acelei scrisori este contestată.
Carr a declarat că a aflat despre scrisoare de la cardinalul antimason José María Caro Rodríguez din Santiago, Chile, autorul cărții Misterul francmasoneriei dezvăluit (Hawthorne, California, Christian Book Club of America, 1971). Cu toate acestea, cartea ulterioară a lui Carr, Satan, prințul acestei lumi (scrisă în 1959), a inclus următoarea notă de subsol: „Păstrătorul manuscriselor l-a informat recent pe autor că această scrisoare NU este catalogată în Biblioteca Muzeului Britanic. Pare ciudat că un om cu cunoștințele cardinalului Rodriguez ar fi spus că a fost în 1925.” Mai recent, Muzeul Britanic ar fi confirmat în scris cercetătorului Michael Haupt, că un astfel de document nu a fost niciodată în posesia lor. Pierre-André Taguieff afirmă că Carr a oferit o relatare definitivă și sintetică a „legendei” care îi leagă pe Illuminati, Mazzini și Pike într-un complot satanic de dominație mondială. Pierre-André Tagieff, op. cit., p. 341, note 71
Conspirația Sinagogii lui Satan Cărțile lui Carr discută adesea o conspirație luciferiană a ceea ce el a numit „Mișcarea Revoluționară Mondială”, dar ulterior a atribuit conspirația mai specific „Sinagogii lui Satan”. Termenul nu se referea la iudaism, a scris Carr: „Doresc să fie clar și emfatic cunoscut faptul că nu cred că Sinagoga lui Satan (SOS) este evreiască, ci, așa cum ne-a spus Hristos cu un scop precis: «Cunosc blasfemia celor ce zic că sunt iudei și nu sunt, ci sunt sinagoga lui Satan». (Apocalipsa 2:9 și 3:9)”
Citatul este preluat din Satan, Prințul acestei lumi, cartea la care lucra Carr în momentul morții sale și care a fost editată de fiul său mai mare, W. J. Carr, Jr., și prezentată ca „ultimul manuscris [al autorului] care expune Conspirația luciferiană, satanismul, societățile secrete și Sinagoga lui Satan ca forțe motrice din spatele Mișcării Revoluționare Mondiale”. Fiul lui Carr a menționat, de asemenea, că nu a publicat unele părți ale manuscrisului deoarece lipseau multe referințe.
Unul dintre cele mai interesante lucruri de remarcat despre conspirațiile luciferine ale lui Carr este faptul că acesta credea că acestea erau deja în timpul lui Hristos. După cum subliniază Taguieff, există o schemă transistorică în ideea lui Carr despre conspirația mondială. În acest tip de filozofie a istoriei care anticipează un „Guvern Mondial” final, Illuminati fac parte dintr-o forță istorică satanică ce contribuie la complotul original malefic. Conform acestui punct de vedere, Carr credea că există conspiraționiști „înnăscuți”, ceea ce pentru Taguieff nu este nimic mai mult decât un mit și o paranoia inventate dintr-o viziune delirantă asupra lumii.
Într-adevăr, acesta a fost un aspect original al teoriilor lui Carr, deoarece majoritatea teoreticienilor conspirației își încep de obicei „genealogia” cu epoca modernă, în special Revoluția Franceză. Ca tradiționalist creștin, Carr credea că conspirația mondială se bazează pe un mod de gândire maniheist, o viziune comună multor teoreticieni ai conspirației antimasoni și anticomuniști încă de la Nesta Webster.
Influența Sursa ideii pentru trei războaie mondiale a devenit un subiect de discuție printre teoreticienii conspirațiilor și este citată în cărți fundamentale despre acestea, cum ar fi Fourth Reich of the Rich („Al Patrulea Reich al Bogaților”, 1976) de , care a publicat a patra ediție a cărții Pawns in the Game („Pioni în joc”) și o casetă audio cu unul dintre discursurile lui Carr la Chicago la propria sa editură, Emissary Publications.
Carr i-a inspirat, de asemenea, pe (Guvernul invizibil, 1962), (Dosarul Rockefeller, 1976), Phoebe Courtney (Beware Metro and Regional Government, 1973), Richard T. Osborne (Marea conspirație internațională, 1974; și, mai recent , Iminența celui de-al treilea război mondial, 2006), : Illuminati și Consiliul pentru Relații Externe, înregistrat în 1967-68, editat de un grup care se autointitula „Fiii Libertății”. Fagan prezintă planurile elitei mondiale Illuminati de conspirație globală pentru Noua Ordine Mondială și dominația mondială, David Icke (Cel mai mare secret, 1999), Jan van Helsing și membrul Partidului Creditului Social franco-canadian Serge Monast (1945–1996), care s-a prefăcut a fi discipolul lui Carr. This influence is also confirmed by this article: "Anti-CFR, Anti-Illuminati, Anti-Rockefeller Arguments", in The Sierra Times (contains an important bibliography of anti-Communist conspiracy pamphlets) Toți acești teoreticieni ai complotului susțin influența continuă a Illuminatilor, așa cum a sugerat Carr în cele două lucrări principale ale sale.