Naufragiul (în ) este o pictură în ulei realizată în anul 1886 de pictorul rus de origine armeană Ivan Aivazovski, care înfățișează încercarea disperată de supraviețuire a unui naufragiat pe o mare furtunoasă. Aivazovski a pictat peste 6.000 de tablouri, mai multe de jumătate dintre ele (aproximativ 4.000) fiind peisaje marine ce prezintă în principal furtuni, valuri puternice și naufragii. Cel mai mare număr de peisaje din bogata moștenire creativă a artistului sunt asociate cu reprezentarea naturii Mării Negre și a Crimeei.

Acest tablou de dimensiuni mari, realizat în spiritul romantismului, este inspirat de un eveniment real: scufundarea navei cu aburi Iastreb () în Marea Azov și se află expus în prezent la Muzeul Național de Artă al României din București (nr. de inventar 8702/736).

Descriere Pictorul marin rus de renume mondial Ivan Aivazovski a creat un număr mare de lucrări pe tema naufragiilor. Potrivit Tatianei Gaiduk, directoarea din Feodosia, există cel puțin o sută de picturi ale lui Aivazovski care conțin cuvântul „naufragiu” în titlurile lor; ele se află în prezent în colecții particulare sau sunt expuse în muzee prestigioase din mai multe țări. Seria „naufragiilor” se remarcă în creația artistică a lui Aivazovski atât prin măiestria tehnică a lucrărilor, cât și prin reflectarea legăturii emoționale profunde a artistului cu marea.

Naufragiul din 1886 înfățișează o furtună pe mare, care a provocat valuri înalte și furioase. O corabie ce naviga în acea zonă a fost mai întâi înclinată de valurile mării și apoi a fost răsturnată, iar membrii echipajului au căzut în apă și au fost înghițiți în adâncuri. Un singur marinar a supraviețuit și s-a agățat de rămășițele unui catarg, încercând cu disperare să lupte cu natura dezlănțuită. Furtuna scoate un muget îngrozitor, iar valurile se înalță tot mai sus. Apariția pe cer a unui curcubeu îl încurajează pe naufragiat și îi oferă speranța că se va putea salva.

Cu toate că subiectul reprezentat pe pânză este destul de simplu, pictura lui Aivazovski emană o forță extraordinară prin rezonanța dramatică a luptei omului cu natura. Artistul rus înfățișează puterea distructivă a naturii și lupta disperată a unicului supraviețuitor, conferind acestei înfruntări o dimensiune grandioasă și terifiantă, dar, cu toate acestea, introduce o rază de lumină, sub forma cea mai probabilă a unui curcubeu, ce străbate printre nori și luminează crestele valurilor. Prezența unui licăr de lumină (sub forma unei raze de soare, a unui curcubeu sau a luminii unui far) era un aspect des întâlnit în picturile marine ale lui Aivazovski ce înfățișau furtuni și aveau scopul de a induce senzația că situația nu este fără speranță și că exista șansa unei salvări. Sfârșitul confruntării omului cu natura distrugătoare se transformă astfel în „expresia ultimă a sublimului salvării memoriei din fața ruinării totale”. Semnătura autorului și data realizării picturii sunt înscrise în colțul din dreapta jos. Pictura poartă două semnături: una cu caractere slave () și alta cu caractere latine (), iar între ele este intercalat anul 1886. Naufragiul are dimensiunile de 214 x 322 cm.

Istoricul de artă Mălina Conțu, specialist în artă europeană la Muzeul Național de Artă al României, doctor în arte vizuale la Universitatea Națională de Arte din București și lector asociat la Departamentul de istoria artei de la Universitatea din București, a consemnat că această pictură a fost realizată în stilul romantic din secolul al XIX-lea și se evidențiază prin proporțiile sale „remarcabile”, prin „maniera de execuție” și îndeosebi „prin atmosfera pe care pictorul o creează, menită a absorbi privitorul și a-l pune față în față cu fragilitatea vieții umane”.

Istoric Originar din orașul Feodosia din Crimeea, Ivan Aivazovski (1817–1900) a iubit mult regiunea sa de origine, aflată pe țărmul Mării Negre, și a creat numeroase picturi în care a înfățișat diverse peisaje ale peninsulei și măreția mării (pe care a surprins-o într-o varietate de stări: de la calmul liniștitor ce oglindea răsăritul și apusul soarelui până la uragane devastatoare). Reprezentarea frumuseții și forței mării, care era o temă recurentă a operei lui Aivazovski, reflecta caracterul romantic al din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

thumb|left|320 px|Furtună (1886), o altă versiune a picturii thumb|Furtună pe Marea Azov în aprilie (mai) 1886 (1887), o altă versiune a picturii Pictura Naufragiul a fost realizată în anul 1886, când Aivazovski avea vârsta de 69 de ani. Sursa de inspirație a acestei picturi a fost un eveniment real: scufundarea navei cu aburi Iastreb () în Marea Azov. Nava Iastreb, care naviga în general între porturile de la Marea Azov, transporta mărfuri atunci de la Odesa (port la Marea Neagră) la Mariupol (port la Marea Azov) și a fost surprinsă de o furtună puternică, avariată grav în timpul unei furtuni puternice și s-a scufundat în Marea Azov pe 30 mai 1886 (sau, după alte surse, în 1885), la 60 de mile de farul din satul (). Singurul supraviețuitor din întregul echipaj a fost un marinar pe nume Iaremcenko (), care s-a legat de catarg și s-a luptat cu valurile timp de două zile și jumătate (sau, după alte surse, cinci zile), până când a fost observat și salvat de o navă comercială ce trecea prin zonă. Impresionat de supraviețuirea dramatică a marinarului, Aivazovski a pictat trei versiuni ale acestui eveniment: Naufragiul (1886), aflat acum la Muzeul Național de Artă al României din București, Furtună (1886), ajunsă la , și Furtună pe Marea Azov în aprilie (mai) 1886 (1886), achiziționată în 1962 de din Minsk de la cântăreața Lidia Ruslanova (1900–1973).

Potrivit modului său tradițional de pictare a peisajelor marine, Aivazovski nu reproducea imagini din propriile schițe, ci se folosea de „memoria, imaginația și improvizația sa rapidă”. Spre deosebire de majoritatea pictorilor peisagiști din secolul al XIX-lea, el credea că este imposibil să pictezi după natură un element atât de schimbător precum marea și nu picta după natură, ci reconstituia din memorie imagini pitorești, pe care le văzuse cu mulți ani mai înainte. Era captivat îndeosebi de evenimentele naturale neobișnuite, precum și de imaginile nocturne, și credea că artistul trebuie să aibă o memorie vizuală foarte bună, deoarece unele evenimente ale naturii erau scurte și nu puteau fi reproduse după natură, ci numai din memorie:

thumb|Regina Elisabeta a României (1843–1916), cumpărătoarea tabloului. Fotografie din 1882 Pictura Naufragiul a ajuns la sfârșitul secolului al XIX-lea în posesia regelui Carol I al României, potrivit unui articol publicat în 20 octombrie 1891 în ziarul Era Nouă din Iași (reprodus cu unele diferențe ortografice în numărul din aceeași lună al revistei bucureștene Analele architecturei și ale artelor cu care se legă). Autorul necunoscut al articolului publicat în ziarul Era Nouă îl descria astfel: „Tabloul este de o frumusețe inspăimîntătoare. Valurile mărei furioase se rîdic pănă la cer și pare că auzi mugetul ingrozitor al furtunei. Pe un vîrf de catarg, abia un fir de pai, stă acațat un suflet de om. Nu poți să privești acéstă scenă, fără să te simți cuprins de o nespusă emoție.”. După ce fusese anunțată deja în presa epocii (Românulŭ, Gazeta Transilvaniei, Familia), o expoziție artistică a operelor lui Aivazovski a avut loc, concomitent cu cea a acuarelelor pictorului rus , în perioada decembrie 1886 – ianuarie 1887 la Hotelul Metropol din București (aflat vizavi de Palatul Regal). Expoziția de tablouri a lui Aivazovski a putut fi vizitată zilnic între orele 10 și 16 și costa un leu, care intra în contul Societății de Binefacere „Regina Elisabeta”. Printre vizitatori s-au aflat regele și regina României, care au admirat acolo la sfârșitul lunii decembrie 1886, timp de aproape o oră, tablourile expuse. În numărul său din 28 ianuarie/9 februarie 1887, ziarul Curierul Foaea Intereselor Generale din Iași anunța că regina Elisabeta a cumpărat pentru o sumă substanțială principalul tablou expus acolo.

Filologul și orientalistul italian Angelo De Gubernatis menționează în lucrarea La Roumanie et les Roumains : impressions de voyage et études (Bernard Seeber libraire-éditeur, Florența, 1898) că, aflat în vizită în România în anul 1897, împreună cu fiica sa, Cordelia, a fost primit de regina Elisabeta în audiență pe 4 martie 1897 la Palatul Regal și, după o conversație de peste o oră cu privire la conferințele pe care Gubernatis urma să le țină în România, a fost condus la plecare printr-un salon unde era amplasat „în lumină puternică” un tablou al celebrului pictor rus Aivazovski, care reprezenta „un naufragiu magnific” (). Gubernatis și fiica lui au admirat câteva minute această pictură până când au observat că regina, aflată în depărtare, s-a întors către ei pentru a observa impresia pe care le-a lăsat-o capodopera lui Aivazovski.

Tabloul a intrat ulterior, la o dată neprecizată, în patrimoniul Muzeului Național de Artă al României din București și a fost restaurat în anul 1953. O reproducere în culori a acestei picturi a lui Aivazovski a fost inclusă, alături de informații critice în limbile română, franceză, germană, engleză și rusă, în albumul Maeștri ai picturii universale în muzeele din Romînia, publicat în 1960 de Editura Meridiane din București, cu un studiu introductiv alcătuit de profesorul George Oprescu. Cele trei lucrări ale lui Aivazovski din colecția Muzeului Național de Artă al României (MNAR) au fost expuse în anii 1970 în sala de „Artă europeană”. În scopul valorificării și popularizării bogatului tezaur artistic pe care-l deținea, Muzeul Național de Artă al României a hotărât în anul 1981 să imprime fotografiile celor mai semnificative obiecte de artă românească și universală din patrimoniul său pe un set de diapozive color, care să fie puse la dispoziția publicului vizitator. Au fost imprimate atunci fotografiile unor exponate realizate de artiștii români Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Ștefan Luchian și Constantin Brâncuși și de artiștii străini El Greco, Bartolomé Esteban Murillo, Lucas Cranach cel Bătrân, Ivan Aivazovski, , , , Tintoretto, , , Jan van Eyck, Hans Memling, Pieter Bruegel cel Tânăr, Peter Paul Rubens, Jacob Jordaens, Rembrandt, Camille Corot, Auguste Renoir, Vincent van Gogh, Paul Cézanne, Henri Matisse și Pablo Picasso, printre care și fotografia picturii Naufragiul a lui Aivazovski.

Prin Ordinul ministrului culturii nr. 2483 din 9 iunie 2016, Naufragiul a fost clasată în patrimoniul cultural național mobil, în categoria juridică „Tezaur”, alături de alte 35 de bunuri culturale mobile cu semnificație artistică, aflate în patrimoniul Muzeului Național de Artă al României. Este înscrisă la poziția 15 în anexa la acel ordin al ministrului culturii. Cele trei picturi ale lui Aivazovski (pictura de mari dimensiuni Naufragiul și două picturi marine mai mici) de la Muzeul Național de Artă al României au fost incluse în expoziția „Nostalgie. Amintire. Regăsire. Peisajul european și ruina în secolele XVI-XIX”, care a grupat cele 140 de lucrări din patrimoniul muzeului și a avut loc în perioada 8 iunie 2022 – 29 ianuarie 2023. Naufragiul se află în prezent în colecția Muzeului Național de Artă al României din București, cu nr. de inventar 8702/736, și este într-o stare de conservare bună. Ea este expusă, alături de alte două peisaje marine mai mici ale lui Aivazovski, de picturi realizate de Isaac Levitan, , Ilia Repin, Valentin Serov și Vasili Tropinin, de sculpturi realizate de și , de icoane și de alte obiecte bisericești rusești din secolele XV—XVI, în Sala de artă rusă a Muzeului.

Reprezentări artistice