Directiva (UE) 2021/555 este un act juridic al Uniunii Europene care stabilește standarde minime privind achiziționarea și deținerea de arme de foc civile pe care statele membre ale UE trebuie să le implementeze în sistemele lor juridice naționale. Aceasta a codificat Directiva 91/477/CEE a Consiliului din 18 iunie 1991.
Statele membre sunt libere să adopte reguli mai stricte, ceea ce duce la diferențe în ceea ce privește gradul de .
Directiva nr. 91/477/CEE
din 1985 privind finalizarea pieței interne (elaborată de Comisia Europeană) sublinia faptul că absența controalelor la frontieră nu trebuie să constituie un stimulent pentru cumpărarea de arme în țări cu o legislație mai puțin strictă. Acest obiectiv urma să fie atins prin aproximarea legislațiilor naționale ale țărilor privind armele de foc.
Înainte de abolirea controalelor la frontierele interne în temeiul Acordului de la Schengen, Consiliul Comunităților Europene a adoptat Directiva 91/477/CEE, care a fost ulterior modificată, în 2008, prin Directiva 2008/51/CE. Fiind o directivă, aceasta nu este o normă cu executare directă, ci un act legislativ care solicită fiecărui stat membru să atingă un anumit rezultat fără a dicta mijloacele de realizare a acestuia. Statele membre trebuie să îndeplinească cerințele minime prevăzute de directivă, dar pot alege, de asemenea, să adopte reguli mai stricte.Directiva (UE) 2021/555, Art. 3 Anumite țări, precum Irlanda, sunt astfel neafectate, deoarece au menținut legi de control al armelor mai stricte decât cele stabilite efectiv ca minim de către Uniunea Europeană, în timp ce altele, cum ar fi Cehia, au fost forțate să introducă mai multe reglementări în legislația lor națională.
Directiva originală nr. 91/477/CEE a fost adoptată în 1991 pe fondul abolirii frontierelor intracomunitare. Aceasta a vizat aproximarea parțială a legislațiilor naționale care să împiedice trecerea posesiei armelor de foc dintr-un stat membru în altul, cu excepția cazului în care acest lucru se face conform regulilor stabilite de directivă. În același timp, directiva a introdus , care să permită vânătorilor și trăgătorilor sportivi să se deplaseze între statele membre fără impedimente inutile., preambul. În general, o persoană care deține un Permis european pentru arme de foc valabil și care călătorește către sau prin alte state membre poate deține una sau mai multe arme de foc în timpul acelei călătorii, cu condiția să dețină permisul în care sunt înscrise acele arme și să poată justifica motivele călătoriei, în special prin prezentarea unei invitații. Totuși, acest lucru nu se aplică unei călătorii prin state membre care au legi mai stricte și interzic în general astfel de arme pe teritoriul lor.Directiva (UE) 2021/555, Art. 17.
Directiva nu aduce atingere niciunei dispoziții naționale privind portul de arme, vânătoarea sau tragerea sportivă, Articolul 2. și a permis statelor membre să adopte reguli mai stricte., Articolul 3. Directiva a introdus categoriile A-B-C-D de arme de foc (vezi mai jos) cu diferite reguli referitoare la achiziționarea lor., Articolul 1(1). Conform directivei, legile naționale urmau să permită achiziționarea armelor din categoriile A și B numai pe bază de autorizație,, Articolul 6, 7. în timp ce armele din categoria C făceau obiectul declarării/înregistrării., Articolul 8.
Predarea unei arme de foc unei persoane dintr-o altă țară urma să fie permisă numai pe baza unei declarații scrise de autorizare a unui astfel de transfer de către țara de reședință a persoanei care achiziționează arma., Articolul 9.
Directiva obliga, de asemenea, statele membre să intensifice controalele la frontierele externe ale comunității pentru a preveni aprovizionarea comunității cu arme de pe piața neagră., Articolul 15(1)
Directiva de modificare nr. 2008/51/CE
În urma semnării de către UE în 2001 a , Consiliul European și Parlamentul au modificat directiva existentă privind armele de foc pentru a se conforma Protocolului., preambul. Modificarea abordează preocupările interne, inclusiv utilizarea sporită a armelor convertite, aducerea achizițiilor prin Internet în sfera de aplicare a directivei și o mai bună trasabilitate a armelor de foc., preambul. Directiva a impus statelor membre să adopte legislație care să solicite marcarea și înregistrarea oricărei arme de foc sau părți esențiale puse în vânzare și să stabilească o bază de date națională de înregistrare informatizată., Articolul 4.
Directiva a stabilit, de asemenea, un set de sarcini specifice pentru Comisia Europeană:
Să prezinte un raport Parlamentului European (PE) și Consiliului European (CE) privind aplicarea directivei până în iulie 2015., Articolul 17. Să prezinte un raport PE și CE privind posibila simplificare a clasificării armelor de foc în două categorii, în vederea unei mai bune funcționări a piețelor interne până în iulie 2012., Articolul 17. Să prezinte un raport PE și CE privind oportunitatea plasării replicilor armelor de foc în sfera de aplicare a directivei., Articolul 17. Să emită linii directoare comune privind standardele și tehnicile de dezactivare pentru a se asigura că armele de foc dezactivate sunt făcute ireversibil inoperabile, în conformitate cu procedura din Articolul 13a(2)., Anexa 1.
Clasificarea armelor de foc înainte de 13 iunie 2017 Categoria de arme Denumire Standard minim necesarCategoria A – Arme de foc interzise1. Dispozitive de lansare și rachete militare explozive.2. Arme de foc automate.3. Arme de foc camuflate sub forma altor obiecte.4. Muniție cu proiectile perforante, explozive sau incendiare, precum și proiectilele pentru o astfel de muniție.5. Muniție pentru pistoale și revolvere cu proiectile expansionabile și proiectilele pentru o astfel de muniție, cu excepția armelor de vânătoare sau de tragere la țintă pentru persoanele care au dreptul să le utilizeze. În general, armele sunt interzise, cu excepția cazurilor speciale.Directiva europeană privind armele de foc, Art. 6Categoria B – Arme de foc supuse autorizării1. Arme de foc scurte semi-automate sau cu repetiție.2. Arme de foc scurte cu o singură lovitură, cu percuție centrală.3. Arme de foc scurte cu o singură lovitură, cu percuție pe ramă, a căror lungime totală este mai mică de 28 cm.4. Arme de foc lungi semi-automate a căror magazie și cameră pot conține împreună mai mult de trei cartușe.5. Arme de foc lungi semi-automate a căror magazie și cameră nu pot conține împreună mai mult de trei cartușe, în cazul în care dispozitivul de încărcare este amovibil sau dacă nu este sigur că arma nu poate fi transformată, cu unelte obișnuite, într-o armă a cărei magazie și cameră pot conține împreună mai mult de trei cartușe.6. Arme de foc lungi cu repetiție și semi-automate cu țeavă lisă care nu depășește 60 cm în lungime.7. Arme de foc semi-automate pentru uz civil care seamănă cu arme cu mecanisme automate. Achiziționarea și deținerea sunt permise numai: persoanelor care au un motiv întemeiat, au peste 18 ani (sau mai puțin în cazul vânătorilor și trăgătorilor sportivi) și nu prezintă un pericol pentru ele însele, pentru ordinea publică sau pentru siguranța publică.Directiva europeană privind armele de foc, Art. 5 sub rezerva autorizării prealabile.Directiva (UE) 2021/555, Art. 10Categoria C – Arme de foc supuse declarării1. Arme de foc lungi cu repetiție, altele decât cele enumerate la categoria B punctul 6.2. Arme de foc lungi cu țeavă ghintuită cu o singură lovitură.3. Arme de foc lungi semi-automate, altele decât cele de la categoria B punctele 4-7.4. Arme de foc scurte cu o singură lovitură, cu percuție pe ramă, a căror lungime totală nu este mai mică de 28 cm. Achiziționarea și deținerea sunt permise numai: persoanelor care au un motiv întemeiat, au peste 18 ani (sau mai puțin în cazul vânătorilor și trăgătorilor sportivi) și nu prezintă un pericol pentru ele însele, pentru ordinea publică sau pentru siguranța publică. sub rezerva înregistrării/declarării.Directiva (UE) 2021/555, Art. 11Categoria D – Alte arme de focArme de foc lungi cu o singură lovitură și țeavă lisă. Achiziționarea și deținerea sunt permise numai persoanelor cu vârsta peste 18 ani.
Directiva de modificare (UE) 2017/853
Procedura legislativă Propunerea de modificare a Comisiei Europene din 2015
Comisia Europeană a propus un pachet de măsuri menit să „îngreuneze achiziționarea de arme de foc în Uniunea Europeană” la 18 noiembrie 2015, propunere care a devenit cunoscută sub numele de „EU Gun Ban” (Interdicția armelor în UE). Președintele Juncker a prezentat obiectivul de modificare a Directivei 91/477/CEE ca o reacție a Comisiei la un val anterior de atacuri teroriste islamiste în mai multe orașe din UE. Scopul principal al propunerii Comisiei a fost interzicerea armelor din categoria B7 (și a obiectelor care seamănă cu acestea).
Oponenții subliniază că nicio astfel de armă nu fusese utilizată anterior în timpul comiterii unui atac terorist în UE. Din cele 31 de atacuri teroriste comise în UE în anii precedenți propunerii Comisiei, 9 au fost comise cu arme de foc, celelalte 22 cu explozibili sau alte mijloace (camionul de la Nisa). Din aceste 9, în 8 cazuri s-au folosit fie arme de foc traficate ilegal, fie arme dezactivate recondiționate ilegal (pentru care Comisia Europeană nu adoptase nicio regulă, deși fusese însărcinată să facă acest lucru prin Directiva nr. 2008/51/CE, vezi mai sus), în timp ce în timpul atentatelor de la Copenhaga din 2015 a fost folosită o pușcă militară furată de la armată.
Evaluarea impactului Comisia Europeană nu a prezentat o evaluare a impactului pentru propunerea de modificare a directivei. Una a fost pregătită de Ministerul de Interne ceh, conform căreia principalele impacturi ale propunerii, dacă ar fi acceptată, ar fi:
Riscuri pentru securitatea internă din cauza posibilei treceri a armelor de foc legale în ilegalitate și potențial pe piața neagră, în mâinile criminalilor și teroriștilor, deoarece mulți proprietari ar refuza să predea armele. Risc pentru capacitățile defensive din cauza paralizării fabricării de arme și a posibilei mutări a fabricilor de armament de calibru mic în străinătate. Amenințare la adresa culturii naționale din cauza distrugerii armelor deținute de colecționari privați și muzee. Creșterea șomajului legată de afectarea producției și comerțului legal cu arme. Impact asupra vânătorii din cauza restricțiilor privind puștile semi-automate, ducând la creșterea accidentelor auto cauzate de animale și a daunelor, rănirilor și deceselor conexe. Impact asupra bugetului de stat din cauza necesității de a plăti compensații de până la zeci de miliarde de coroane cehe (miliarde de euro) pentru armele interzise și a creșterii șomajului.
Propunerea Comisiei Europene, dacă ar fi adoptată, ar avea următorul efect:
includerea armelor de alarmă, de semnalizare, de salut, acustice, replicilor și armelor dezactivate în sfera de aplicare a directivei, solicitând astfel ca proprietarul lor să dețină licențe respective; testarea medicală standard ca o condiție prealabilă pentru achiziționarea licenței de armă; interzicerea absolută a posesiei armelor din categoria A (chiar dacă au fost dezactivate) și distrugerea acestora, ceea ce ar avea un efect deosebit asupra: colecționarilor privați și muzeelor; organismele preocupate de aspectele culturale și istorice ale armelor pot fi autorizate să păstreze arme din categoria A achiziționate înainte de data intrării în vigoare, cu condiția să fi fost dezactivate, articolul 6 adică făcute permanent improprii folosirii, asigurându-se că toate părțile esențiale au fost făcute ireversibil inoperabile, Preambul, paragraful 2 ceea ce, din perspectivă istorică, este echivalent cu distrugerea. producției de arme pentru forțele de securitate din UE (companiile private nu ar putea deține arme de categoria A pe care le fabrică înainte de a le vinde poliției sau armatei);