Sfatul negru, cronica anului 1663

Sfatul negru, cronica anului 1663 (în ) este un roman istoric din 1857 scris de autorul ucrainean Panteleimon Kulîș. Subiectul său se bazează pe un eveniment real din istoria Ucrainei, Sfatul negru din 1663, care a avut ca rezultat alegerea lui Ivan Briuhovețkîi în funcția de hatman al Hetmanatului Căzăcesc.

Cartea, publicată atât în limba ucraineană, cât și în limba rusă, este recunoscută ca un reper al literaturii ucrainene, fiind primul roman istoric ucrainean.

Subiectul

În vara anului 1663, polcovnicul de Pavoloci, Șram (în - „Cicatrice”), un bătrân cazac care servise inițial ca preot și luptase în Răscoala lui Hmelnițki, sosește împreună cu fiul său și tovarășul de arme, Petro, la hutorul Hmarîșce (în ) din apropierea Kievului. Vizita lui Șram este păstrată secretă față de superiorul său formal, hatmanul de pe malul drept, , care este disprețuit de cazacii ortodocși pentru simpatiile sale față de Polonia catolică. În Hmarîșce, Șram și fiul său îl întâlnesc pe proprietarul moșiei, Cerevan (în - „Burtosul”), un camarad cazac care se îmbogățise din prada de război în anii de după răscoală.

Un kobzar care găzduia la reședința lui Cerevan îi informează pe gazdă și pe oaspeți despre ascensiunea lui Ivan Briuhovețkîi, fost scutier al lui Bogdan Hmelnițki. Acesta câștigase încrederea succesorului răposatului hatman pentru a prelua controlul asupra tezaurului Hatmanatului, fugind apoi în Zaporojia cu banii furați. După ce a folosit daruri generoase și promisiuni populiste pentru a fi ales hatman al Siciului Zaporojan, Briuhovețkîi militează acum pentru a deveni hatman al Armatei Zaporojene.

Auzind despre tulburările politice, Șram dezvăluie motivul călătoriei sale: dorește să se întâlnească cu Iakîm Somko, hatmanul Ucrainei de pe malul stâng, pentru a-l convinge să-l detroneze pe Teteria și să reunească întreaga Ucraină sub o singură conducere. Între timp, Petro o cunoaște pe fiica lui Cerevan, Lesia, iar cei doi se îndrăgostesc imediat. Totuși, soția lui Cerevan ezită să confirme logodna fiicei sale cu fiul lui Șram.

Ambele familii pleacă în pelerinaj la Kiev, unde cazacii zaporojeni petrec pentru a sărbători retragerea lor din Sici. La Lavra Pecerska din Kiev, călătorii îl întâlnesc pe Somko, a cărui funcție este contestată atât de Briuhovețkîi, cât și de colonelul de Nijîn, Vasîl Zolotarenko. Petro află că Lesia fusese promisă de familia Cerevan spre căsătorie lui Somko. După un ospăț la reședința hatmanului, unul dintre oaspeți, Kîrîlo Tur, un cazac zaporojan considerat a fi un harakternîk, o răpește pe Lesia împreună cu tovarășul său. Petro îi urmărește pe făptași și se angajează într-o luptă cu sabia cu Tur, care îl salvează de la căderea într-o râpă. Ca urmare a luptei, ambii bărbați sunt răniți, iar Tur este luat de camarazii săi zaporojeni. Petro este trimis la Hmarîșce pentru a se recupera.

În drumul său spre o întâlnire cu voievozii țarului la Pereiaslav, Somko primește vestea că coloneii regimentelor din Mîrhorod, Poltava și Zinkiv au trecut de partea lui Briuhovețkîi, după ce candidatura acestuia din urmă pentru funcția de hatman a fost sprijinită de cneazul moscovit Romodanovskîi. Între timp, Șram, Petro și Cerevan, alături de soția și fiica sa, ajung la periferia orașului Nijîn, unde găzduiesc la reședința osavulului Hvîntovka, cumnatul lui Cerevan, care este un critic acerb al lui Briuhovețkîi și al susținătorilor săi zaporojeni. Acolo, Petro îl întâlnește din nou pe Tur, care îl avertizează despre un atac plănuit de oamenii de rând și de zaporojeni împotriva starșinei căzăcești din Nijîn.

Petro ajunge la o locație de pe malul râului Oster, unde Briuhovețkîi și-a adunat susținătorii, promițându-le că va înlătura nobilimea și starșina de la putere. El este martor la momentul în care Tur este bătut cu bețele de către camarazii săi cazaci pentru tentativa de a o răpi pe Lesia. După ce supraviețuiește pedepsei cu demnitate, Tur îl invită pe Petro să părăsească rândurile cazacilor de oraș și să li se alăture zaporojenilor, vorbindu-i încă o dată despre „răzbunarea” iminentă împotriva elitei căzăcești.

Între timp, bătrânul Șram merge la reședința lui Zolotarenko din Baturîn, dar pe drum află că colonelul plecase pentru a-și uni forțele cu Somko și a înainta spre Nijîn. Totuși, scribul lui Somko, un agent secret al lui Briuhovețkîi, provoacă neliniște în tabăra hatmanului, iar orășenii din Nijîn se revoltă și se alătură cazacilor zaporojeni după ce fiul unui funcționar local este ucis de un cazac nobil într-un duel.

Se proclamă un Sfat căzăcesc pentru a soluționa conflictul privind buzduganul de hatman, iar armatele oponenților se întâlnesc pe un câmp sub supravegherea soldaților și boierilor moscoviți. Izbucnește o luptă între susținătorii lui Somko și cei ai lui Briuhovețkîi, acesta din urmă fiind susținut de mulți dezertori din rândul starșinei, inclusiv de Hvîntovka, fostul său adversar vocal. Mituit de Briuhovețkîi, reprezentantul țarului îl confirmă pe acesta ca noul hatman și îi permite să-l captureze și să-l întemnițeze pe Somko.

Susținătorii lui Briuhovețkîi sărbătoresc victoria candidatului lor jefuind tabăra adversarilor și prădând curțile locuitorilor bogați din Nijîn. Mulți nobili și membri ai starșinei sunt uciși de oamenii de rând, de târgoveți și de cazaci, care le atacă reședințele și le iau fiicele cu forța de soții.

Pierzând speranța de a obține ajutorul lui Somko prin sprijinirea acestuia în înfrângerea lui Briuhovețkîi, bătrânul Șram și Petro părăsesc Nijînul pentru a proteja Pavolociul de amenințările lui Teteria. Între timp, Tur, deghizat în călău, se apropie de hatmanul detronat în închisoare și se oferă să-l ajute să evadeze și să-și recapete funcția, însă Somko refuză, nedorind să verse mai mult sânge. La scurt timp după aceea, Somko și Zolotarenko sunt executați din ordinul lui Briuhovețkîi.

După ce ajunge la Pavoloci, Șram se întâlnește cu Teteria și acceptă să fie decapitat în schimbul cruțării orașului rebel. După ce își înmormântează tatăl, Petro pleacă spre Kiev, dar pe drum decide să viziteze Hmarîșce. Acolo află că Lesia, pe care Hvîntovka voia să o căsătorească cu scribul renegat al lui Somko (aflat acum în slujba lui Briuhovețkîi), fusese răpită de Tur împreună cu părinții ei și adusă înapoi la hutorul familiei. După ce o salvează pe Lesia, Tur pleacă în Muntenegru, țara natală a tovarășului său cazac, pentru a lupta împotriva turcilor. Petro rămâne să locuiască în casa lui Cerevan, iar după câteva luni, el și Lesia se căsătoresc.

Moștenire și receptare Sfatul negru este recunoscut pe scară largă ca fiind piatra de temelie a tradiției romanului istoric ucrainean și a formării limbii literare ucrainene moderne. Modul în care romanul înfățișează sfatul de la Nijîn a influențat puternic scrierile istorice ulterioare și memoria colectivă. Criticii au interpretat romanul ca pe o meditație asupra individului și a istoriei, asupra eticii puterii și a relației dintre identitatea lingvistică și comunitatea națională.

Romanul a fost adaptat sub forma unui serial de televiziune cu nouă episoade, produs de Studiourile de Film Dovjenko, care a avut premiera pe postul ucrainean Perșîi Naționalnîi în anul 2000, fiind în circulație și o versiune de lungmetraj editată în 2002.

Note

Categorie:Romane din 1857 Categorie:Romane ucrainene Categorie:Romane istorice