Distribuția androidă a grăsimii descrie dispunerea țesutului adipos uman în principal în jurul trunchiului și al părții superioare a corpului, în zone precum abdomenul, pieptul, umerii și ceafa. Acest model poate duce la o formă a corpului de „triunghi” sau la și este mai frecvent la bărbați decât la femei. Astfel, distribuția grăsimii androide la bărbați este de aproximativ 48,6%, cu 10,3% mai mare decât cea a femeilor aflate la premenopauză. În alte cazuri, se formează o formă ovoidă, care nu face distincție între bărbați și femei.

În general, în perioada adultă timpurie, femeile tind să aibă o distribuție a grăsimii mai periferică, astfel încât grăsimea este distribuită uniform pe corp. Totuși, s-a constatat că, pe măsură ce femeile îmbătrânesc, nasc și se apropie de menopauză, această distribuție se schimbă către modelul android, rezultând o creștere de 42,1% a distribuției grăsimii androide la femeile aflate la postmenopauză. Acest lucru ar putea oferi avantaje evolutive, cum ar fi coborârea centrului de greutate al femeii, făcând-o mai stabilă atunci când poartă copii.

Distribuția androidă este opusă distribuției ginoide a grăsimii, în care grăsimea din jurul șoldurilor, coapselor și feselor rezultă într-un corp în formă de „pară”.

Jean Vague, un medic din Marsilia, Franța, a fost unul dintre primii care au atras atenția asupra riscului crescut de a dezvolta anumite boli (de exemplu, diabet zaharat și gută) la persoanele cu o distribuție androidă, comparativ cu cea ginoidă. Există și alte consecințe asupra sănătății dincolo de acestea, inclusiv consecințe psihologice.

Biologie

Grăsimea androidă este ușor mobilizată de deficitele în balanța energetică. Ea este stocată în locuri diferite față de grăsimea ginoidă: grăsimea androidă se află în partea superioară a corpului și poate prezenta un corp așa-numit „în formă de triunghi”, în timp ce grăsimea ginoidă este stocată în partea inferioară a corpului și poate rezulta într-un corp „în formă de pară”.

Celulele adipoase androide sunt în mare parte viscerale: sunt mari, sunt depuse adânc sub piele și sunt foarte active din punct de vedere metabolic. Hormonii pe care îi secretă au acces direct la ficat. Prezența grăsimii în trunchi și în partea superioară a corpului la bărbați este facilitată de testosteron. Circulația testosteronului determină depunerea celulelor adipoase în jurul regiunii abdominale și gluteofemurale, în timp ce la femei, circulația estrogenului duce la depuneri de grăsime în zone precum coapsele, șoldurile și fesele.

Prin urmare, măsurarea raportului dintre estrogen și testosteron al unei persoane poate dezvălui distribuția prezisă de grăsime ginoidă față de cea androidă. Grăsimea androidă se dezvoltă ca o sursă de rezervă de energie atunci când corpul masculin experimentează un dezechilibru, în timp ce grăsimea ginoidă se dezvoltă după pubertate, pentru a pregăti mai bine corpul pentru susținerea unui potențial sugar. 50% din variația masei de grăsime abdominală observată la oameni se datorează factorilor genetici.

Caracteristicile celulare ale țesutului adipos la femeile cu obezitate androidă și ginoidă sunt diferite. Tipul android are celule adipoase mai mari (hipertrofie), în timp ce tipul ginoid are un număr crescut de celule adipoase (hiperplazie). Aceasta permite obezitatea hipertrofică și obezitatea hiperplazică. Doi receptori diferiți, alfa și beta, variază în capacitatea lor de a facilita sau inhiba mobilizarea grăsimii. Receptorii alfa se află predominant în partea inferioară a corpului, fiind mai abundenți în modelele ginoide, iar receptorii beta sunt predominant în partea superioară a corpului, fiind mai abundenți în modelele androide.

Cauze Tulburările sau fluctuațiile hormonale pot duce la formarea unei cantități mari de grăsime viscerală și a unui abdomen proeminent. Medicamentele precum inhibitorii de protează utilizați pentru tratarea HIV și SIDA favorizează, de asemenea, formarea grăsimii viscerale. Grăsimea androidă poate fi controlată prin dietă adecvată și exerciții fizice. O dietă deficitară, însoțită de lipsa exercițiilor fizice, va crește probabil nivelul de grăsime androidă.

Consecințe asupra sănătății

Diferențele în distribuția grăsimii corporale sunt asociate cu tensiunea arterială ridicată, trigliceride crescute, niveluri mai scăzute de colesterol și niveluri ridicate de insulină a jeun.

Distribuția androidă a grăsimii a fost asociată cu o incidență mai mare a bolii coronariene, pe lângă o creștere a rezistenței la insulină atât la copiii obezi, cât și la adolescenți.

Grăsimea androidă este, de asemenea, asociată cu o modificare a răspunsului presor în circulație. Mai exact, ca răspuns la stres, la un subiect cu obezitate centrală, debitul cardiac scade, în timp ce rezistența periferică generalizată crește.

Persoanele cu obezitate androidă au hematocrit și număr de globule roșii mai mari, precum și o vâscozitate a sângelui mai ridicată decât persoanele cu obezitate ginoidă. Tensiunea arterială este, de asemenea, mai mare, ceea ce duce la boli cardiovasculare.

Femeile infertile care suferă de sindromul ovarelor polichistice prezintă cantități mari de țesut adipos android. În contrast, pacienții cu anorexie nervoasă au un procent crescut de grăsime ginoidă.

Nivelurile ridicate de grăsime androidă au fost asociate cu obezitatea și bolile cauzate de insensibilitatea la insulină, cum ar fi diabetul. Există, de asemenea, conexiuni între distribuția ridicată a grăsimii androide și severitatea bolilor precum pancreatita acută. O creștere a grăsimii androide este corelată pozitiv cu durerea de picioare și dizabilitatea asociată acesteia.

Consecințe psihologice Grăsimea corporală poate avea un impact mental asupra individului. Nivelurile ridicate de grăsime androidă au fost legate de o stare de bine mentală precară, incluzând anxietatea, depresia și problemele de încredere în propriul corp. Invers, aspectele psihologice pot influența și ele distribuția grăsimii; femeile clasificate ca fiind mai extrovertite tind să aibă mai puțină grăsime androidă.

Raportul talie-șold

Obezitatea centrală este măsurată prin creșterea circumferinței taliei sau a (WHR). O creștere a circumferinței abdominale poate fi cauzată de creșterea grăsimii subcutanate sau viscerale, iar grăsimea viscerală este cea care crește riscul de boli coronariene. Grăsimea viscerală poate fi estimată cu ajutorul RMN-ului și al CT-ului.

Deoarece WHR este asociat cu rata de fertilitate a unei femei, s-a constatat că un raport talie-șold ridicat poate afecta sarcina, intervenind în succesul fertilizării in vitro. De asemenea, femeile cu talie mare (WHR ridicat) tind să aibă mai mulți fii.

Liposucția este o procedură medicală utilizată pentru a îndepărta grăsimea de pe corp. Aceasta nu îmbunătățește sănătatea individului sau sensibilitatea la insulină, fiind considerată o chirurgie estetică. S-a constatat că exercițiile abdominale singure nu pot reduce grăsimea androidă din jurul trunchiului, astfel încât liposucția este adesea o soluție pe termen scurt.

Diferențe individuale

Diferențe culturale Diferențele culturale în distribuția grăsimii androide au fost observate în mai multe studii. În comparație cu europenii, persoanele din Asia de Sud care trăiesc în Marea Britanie au mai multă grăsime abdominală. Indienii asiatici care trăiesc în SUA au niveluri ridicate de grăsime corporală în contrast cu masa lor musculară și IMC-ul. Bebelușii nou-născuți din India prezintă, de asemenea, diferențe similare.

Modificări legate de vârstă Distribuția grăsimii androide se schimbă pe parcursul vieții. Principalele modificări la femei sunt asociate cu menopauza, când nivelul de estrogen scade și distribuția androidă devine mai frecventă. Bărbații mai în vârstă prezintă distribuții de tip android mai des decât bărbații tineri, ceea ce se poate datora schimbărilor stilului de viață sau modificărilor hormonale legate de vârstă. Studiile prin tomografie computerizată arată că adulții în vârstă au o creștere de două ori a grăsimii viscerale față de tineri.

Note

Categorie:Corpul uman