Aniara (în suedeză: Aniara: en revy om människan i tid och rum, lit. „Aniara: o revistă a omului în timp și spațiu”) Martinson's bibliography at Nobel Foundation's website este o poezie epică science fiction, de lungimea unei cărți, scrisă de laureatul suedez al Premiului Nobel, Harry Martinson, între 1953 și 1956.Dagens Nyheter, 13 Oct 1956, page A4, review by Olof Lagercrantz (in Swedish) Narează tragedia unei nave spațiale mari de pasageri care transportă coloniști care au fugit de pe un Pământ distrus. Nava deviază de la cursul ei, părăsește Sistemul Solar și totul devine o luptă existențială. Stilul este simbolic, amplu și inovator pentru vremea sa, cu utilizarea creativă a neologismelor pentru a sugera decorul science fiction. A fost publicată în forma sa finală la 13 octombrie 1956.
Aniara a fost tradusă în aproximativ douăzeci de limbi. Există numeroase adaptări, inclusiv o operă în 1959 și un lungmetraj suedezo-danez în 2018.
Aniara, publicată în octombrie 1956, a fost întâmpinată cu interes și entuziasm din partea criticilor literari și a cititorilor. Opera a fost lăudată pentru povestirea sa lirică, gândirea profundă și portretizarea măreției umane transformate în umilință și neputință. Aniara a influențat alte opere de science fiction, precum Tau Zero (1970) de Poul Anderson și Foc în adânc (1992) de Vernor Vinge. Poezia a devenit o operă literară de referință și este adesea folosită ca bază pentru spectacolele planetare din Suedia. În 2019, exoplaneta HD 102956 b a fost numită după Isagel, un personaj din poveste, iar steaua sa a fost numită Aniara.
Titlu Într-o ediție în limba suedeză din 1997 a cărții, cercetătorul literar Johan Wrede scrie că neologismul „Aniara” este o invenție proprie a lui Harry Martinson. Martinson a inventat cuvântul cu ani înainte de a scrie lucrarea, în timp ce a citit lucrări ale astronomului Arthur Eddington, dându-i apoi sensul de „numele spațiului în care se mișcă atomii”.
Primele 29 de cântece ale poemului au fost publicate anterior în colecția lui Martinson, Cikada (1953), sub titlul Sången om Doris och Mima (Cântecul lui Doris și Mima). Ciclul de poezii a fost scris după ce Martinson a fost inspirat privind galaxia Andromeda cu un telescop într-o noapte de august din 1953. Martinson a susținut în diverse moduri că ciclul complet a fost scris în două sau trei săptămâni. La publicarea din noiembrie 1953 a cărții „Cikada”, criticii au lăudat în mod special „Sången om Doris och Mima”, iar editorii l-au îndemnat pe Martinson să scrie o continuare.
Rezumat Poemul Aniara este format din 103 cântece și relatează tragedia unei nave spațiale care, inițial îndreptată spre planeta Marte cu o încărcătură de coloniști de pe Pământul devastat, este ejectată în urma unui accident din Sistemul Solar și se află într-o luptă existențială.
Note
Legături externe
Categorie:Cărți din 1956 Categorie:Poezii din 1956 Categorie:Poezii suedeze Categorie:Poezii științifico-fantastice Categorie:Științifico-fantasticul în Suedia