mini|Paznicul Turnului – Gardianul Orașului (Wittenberg, 1911) Istoria stingerii incendiilor a început încă din Roma antică, sub domnia primului împărat roman AugustusAncient Rome: From the Early Republic to the Assassination of Julius Caesar, M. Dillon Accessed: 10/6/2012. În anul 60 d.Hr., împăratul Nero a înființat un Corp de Privegheri(„Vigiles” sau „străjerii orașului”) pentru a proteja Roma după un incendiu dezastruos. Acesta era format din 7.000 de oameni echipați cu găleți și topoare care stingeau incendiile. Corpul Vigiles patrula străzile Romei pentru a supraveghea incendiile și erau considerați un fel de polițiștiInternational Fire Service Training Association. Fire Service Orientation and Indoctrination. Philadelphia: Board of Regents, 1984. Print.
Istoric Perioada romană thumb|Utilizarea unei pompe de incendiu în secolul al XVII-lea Tactici și instrumente istorice În secolul al III-lea î.Hr., un cetățean grec numit Alexandrin pe nume Ctesibius a construit o pompă cu dublă forță numită sifonă. Pe măsură ce apa urca în cameră, aceasta comprima aerul din interior, ceea ce forța apa să se scurgă într-un flux constant printr-o țeavă și o duză..
În secolul al XVI-lea, seringile erau folosite ca unelte de stingere a incendiilor, cele mai mari fiind montate pe roți.
O altă metodă tradițională de stingere a incendiilor care a supraviețuit a fost brigada persoanelor cu găleți, consta în faptul că implica două rânduri de oameni formate între sursa de apă și foc. De obicei, bărbații erau pe unul dintre rânduri și treceau gălețile pline cu apă spre foc, în timp ce în celălalt rând erau femeile și copiii care dădeau înapoi gălețile goale pentru a fi umplute din nou.
Roma antică Roma Antică nu avea pompieri municipali. În schimb, persoanele private se bazau pe sclavii sau susținătorii lor pentru a lua măsuri. Aceștia nu numai că formau brigăzi cu persoane cu găleți de apă să stingă incendiile mai mici, dar efectuau demolarea sau dărâmau clădirile din apropiere pentru a încetini răspândirea incendiului.
Roma Antică nu a avut o forță organizată de stingere a incendiilor până la formarea Vigilelor în timpul domniei lui Augustus
În Imperiul Roman, au apărut orașe precum Roma, cu populații de milioane de locuitori. Casele aveau în mare parte mai multe etaje și se aflau foarte aproape una de alta, iar străzile erau, de asemenea, foarte înguste. Multe dintre aceste case erau construite din lemn. În mai multe rânduri, incendiile au distrus cartiere întregi ale Romei. În anul 21 î.Hr., a fost înființată prima forță de stingere a incendiilor, formată din 600 de sclavi.
Evul Mediu În Evul Mediu, comunitățile erau obligate să stabilească măsuri de protecție împotriva incendiilor. Inițial, paznicii turnurilor și paznicii de noapte erau responsabili de comunicarea incendiilor (strigătul: „Feurio!” Jacob Grimm: Über das Feuergeschrei. In: Kleinere Schriften. Band 5. Berlin 1871, S. 393–397 (google.de). Mai târziu, breslele și asociațiile meșteșugărești erau obligate să intervină în caz de urgență. Deoarece multe clădiri erau cu structură din lemn, adesea construite în imediata apropiere a zidurilor orașului, se produceau frecvent incendii mari, care ardeau cartiere întregi ale orașului. Datorită vremurilor de atunci, pompierii aveau prima dată regulamentele privind incendiile, marcându-se astfel începutul brigăzilor de pompieri profesioniste, cum ar fi Brigada de Pompieri din Viena, al cărei an de fondare se presupune a fi 1686.
Un paznic de turn (numit și trompetist de turn) observa împrejurimile dintr-un turn sau dintr-o cameră de paznic și dacă era necesar dădea alarma, de exemplu în caz de incendiu. Astfel, el îndeplinea o sarcină în apărarea împotriva incendiilor.
Încă din secolul al XIV-lea, paznicii turnurilor au avut sarcina de a avertiza orașul sau castelul cu privire la pericolele provenite de la cel mai înalt turn.
Printre pericolele care trebuiau raportate era: apropierea trupelor și bandelor, dar și incendiile care erau foarte periculoase din cauza faptului că casele erau aproape între ele în orașe iar acestea erau din lemnFranz-Josef Sehr: 50 Jahre Kreisfeuerwehrverband Limburg-Weilburg 1975 – 2025. Die Entwicklung des Brandschutzes. Hrsg.: Kreisfeuerwehrverband Limburg-Weilburg. Limburg 2025, ISBN 978-3-00-082001-4, S. 170–177.
Epoca modernă thumb|Pompierii pleacă cu pompa lor de abur. Mijloacele de intervenție din perioada preindustrială folosite la stingerea incendiilor se limitau la unelte simple, cum ar fi găleți, scări sau căngi de pompieri. Furtunul a fost inventat în secolul al XVII-lea, inițial fabricat din piele cusută. Până la începutul secolului al XX-lea, pompele manuale, cunoscute sub numele de mașini de pompieri, erau încă în uz, trase la fața locului de cai sau de echipajele de pompieriFranz-Josef Sehr: Das Feuerlöschwesen in Obertiefenbach aus früherer Zeit. In: Jahrbuch für den Kreis Limburg-Weilburg 1994. Der Kreisausschuss des Landkreises Limburg-Weilburg, Limburg-Weilburg 1993, S. 151–153.
La Paris, pompele de incendiu acționate manual au fost introduse sub administrația locotenentului de poliție d'Argenson chiar la sfârșitul secolului al XVII-leaJules de Gaulle, Nodier. Nouvelle histoire de Paris et de ses environs. Pourrat, 1839. Consulter en ligne. Modelul folosit a fost importat din Olanda, bazat pe proiectele lui Jan van der Heyden, de către actorul din Comédie Française, François Dumouriez Du Périer, considerat primul pompier din Franța. Acesta i-a acordat privilegiul și demonstrat regelui Ludovic al XIV-lea, de a fabrica și vinde aceste pompe în 1699.
Pompe cu abur Pompierii pleacă cu pompa lor de abur. Acestea nu porneau imediat: lemnul sau cărbunele trebuiau arse mai întâi pentru a crea presiune; pe atunci, pompele nu aveau apă într-un rezervor, ci trebuia extrasă la fața locului. În zilele noastre, mașinile de pompieri își transportă propria rezervă de apă într-un rezervor situat în spate. Pompele de incendiu erau adăpostite în încăperi numite „sălile pompelor” sau „depozite de pompieri”.
Statele Unite thumb|Pompieri la bordul USS Forrestal în 1967. În SUA, primele departamente de pompieri profesionale, organizate în mod privat, nu au fost înființate decât la mijlocul secolului al XIX-lea. În unele cazuri, acționau la stingerea incendiile doar persoanele care aveau pe casele lor placa unei astfel de companii.
În 1631, guvernatorul orașului Boston, John Winthrop, a interzis coșurile de fum din lemn și acoperișurile de paie. În 1648, guvernatorul orașului New Amsterdam, Peter Stuyvesant, a numit patru bărbați să acționeze ca gardieni de incendiu. Aceștia erau împuterniciți să inspecteze toate coșurile de fum și să amendeze pe toți cei care încalcă regulile. Burghezii orașului au numit ulterior opt cetățeni de seamă în „Gardul zornăitoarelor” - acești bărbați s-au oferit voluntari să patruleze pe străzi noaptea, purtând zornăitoare mari din lemn. Dacă se vedea un incendiu, bărbații învârteau zornăitoarele, apoi îi îndrumau pe cetățenii care interveneau să formeze brigăzi cu găleți pentru a participa la stingerea incendiului. Germania La mijlocul secolului al XIX-lea, a început dezvoltarea unui sistem cuprinzător de stingere a incendiilor, bazat pe voluntari, în regiunile vorbitoare de limbă germană și în întreaga zonă dunăreanăAusführlich: Blazek, Matthias: Unter dem Hakenkreuz: Die deutschen Feuerwehren 1933–1945. ibidem, Stuttgart 2009, ISBN 978-3-89821-997-6, S. 9 f.
Note
Bibliografie Hirst, Joseph (1884). On The Methods Used By The Ancient Romans For Extinguishing Conflagrations. Exeter: William Pollard. Retrieved 2009-07-14. Braidwood, James (1830). On The Construction of Fire-Engines And Apparatus, The Training Of Firemen, And The Method Of Proceeding In Cases Of Fire. Edinburgh: Bell & Bradfute. Retrieved 2009-07-14. Brayley, Arthur Wellington (1889). A Complete History Of The Boston Fire Department ... From 1630 To 1888. Boston: John P. Dale & Co. Retrieved 2009-07-14. Ausführlich: Blazek, Matthias: Unter dem Hakenkreuz: Die deutschen Feuerwehren 1933–1945. ibidem, Stuttgart 2009, ISBN 978-3-89821-997-6 Peter Bahn: „Hört Ihr Leut' und lasst Euch sagen…“. Die Geschichte der Türmer und Nachtwächter. Begleitbuch zur Ausstellung des Museums im Schweizer Hof, Bretten. Bretten 2008, ISBN 978-3-928029-47-6. Barbara Polaczek, Johann Wax: Glockenschlag und Hörnerklang. Türmer in der Oberpfalz. Buch & Kunstverlag Oberpfalz, Amberg 2002, ISBN 3-924350-95-7.
Legături externe Fire departments for rural communities : how to organize and operate them hosted by the UNT Government Documents Department Historic firefighting items in the Staten Island Historical Society Online Collections Database "Apparatus for Extinguishing Fires" Popular Science Monthly 1895. Begins on page 477. Series of many short videos about the history of fire fighting in the U.S.A. Die Feuerwehr und deren Geschichte Internationale Arbeitsgemeinschaft für Feuerwehr- und Brandschutzgeschichte im CTIF – Tagungsbände ab 1993 auf der Website der Forschungsstelle für Brandschutztechnik am Karlsruher Institut für Technologie History of firefighting
Categorie:Lupta contra incendiilor