thumb|290px|Paco de Lucia în 1982 Francisco Sánchez Gómez, cunoscut sub numele de Paco de Lucía () a fost un chitarist și compozitor spaniol. Este considerat un mare maestru al chitarei flamenco. A cultivat flamenco-ul tradițional și l-a îmbogățit cu elemente noi, în principal din muzica clasică și jazz.Ralf Dombrowski: Zum Tode von Paco de Lucía: Der Freigeist des Flamenco. In: Spiegel Online, 26 februarie 2014, accesat la 2 mai 2026.
Biografie Francisco „Paco” Sánchez Gómez a fost cel mai mic dintre cei cinci copii ai lui Antonio Sánchez din Algeciras și ai lui Luzía Gomes Gonçalves, care era din Portugalia și prin urmare, cunoscută în cartier drept „La Portuguesa”. Versiunea spaniolă a prenumelui mamei lor a fost folosită atât de Paco, cât și de fratele său Pepe în anii următori ca nume de scenă („de Lucía”).Juan José Téllez: Paco de Lucía. El hijo de la portuguesa. Planeta, Barcelona 2015, ISBN 978-84-08-13675-0, p. 20 (în spaniolă).
Frații săi Ramón de Algeciras și Pepe de Lucía au fost sau sunt și ei muzicieni de flamenco.
Începuturile Paco a primit primele lecții de chitară la vârsta de cinci ani de la tatăl său, care după munca zilnică, cânta seara în barurile orașului portuar sub numele de „Antonio de Algeciras”, cântând la bandurria și chitară. De asemenea, a primit instrucțiuni de la fratele său cel mare, Ramón, născut în 1938, cu care a lansat mai multe albume în duo începând cu anii 1960, dovezi timpurii ale interacțiunii perfecte dintre cei doi frați.Walter Mauritz: „Ich bin mit dem Flamenco aufgewachsen“. Ein Interview mit Paco de Lucia. In: Gitarre & Laute. vol. 3, 1981, Nr. 5, p. 22–25; aici: p. 22.
Paco de Lucía și-a făcut prima apariție publică în jurul vârstei de unsprezece ani. Un an mai târziu, în 1959, a primit un premiu special la Festivalul Jerez de la Frontera în cadrul concursului de flamenco „Certamen Flamenco de Jerez” ca acompaniator al fratelui său Pepe. După ucenicia lor în Andaluzia, frații Sánchez și-au continuat cariera la Madrid.Kersten Knipp: Flamenco. Suhrkamp, Frankfurt am Main 2006, ISBN 3-518-45824-8, p.p. 212 La vârsta de cincisprezece ani, Paco de Lucía, membru al ansamblului de flamenco al lui José Greco din 1961, a participat la primul său turneu internațional, în timpul căruia l-a întâlnit pe maestrul de flamenco Sabicas, care locuia la New York,Wieland Harms: The Unplugged Guitar Book 2. Gerig, 1996, ISBN 3-87252-250-7 și care ulterior l-a învățat. La șaptesprezece ani, Paco de Lucía a înregistrat primul său album în duo cu Ricardo Modrega, care lucra chitarist în ansamblul lui José Greco.
Paco de Lucía a câștigat o recunoaștere mai mare în afara Spaniei prin seria de turnee Festival Flamenco Gitano organizate de Horst Lippmann și Fritz Rau, la care au participat ca vedete ale ansamblului cântărețul Camarón de la Isla, pe atunci în mare parte necunoscut, și tânăra dansatoare Antoñita Singla „La Singla”.Peter Horton, Peter Päffgen: ... Ernst ist die Schutzhülle der Heiterkeit. Interview mit Peter Horton. In: Gitarre & Laute. volumul 7, caietul 1, 1985, p. 8–13, aici: p. 13.
La vârsta de 20 de ani, a lansat primul său LP–solo (La fabulosa guitarra de Paco de Lucía) în 1967. Din 1968 încoace, a produs mai multe înregistrări cu cântărețul de orientare tradițională Fosforito, inclusiv o antologie cuprinzătoare cu 48 de stiluri diferite de flamenco. Au urmat alte înregistrări cu cântăreții Chato de la Isla, Enrique Montoya, Juan el de la Vara, El Sevillano și El Lebrijano, precum și cu Bambino (Miguel Vargas Jiménez, 1940–1999), un pionier al muzicii pop flamenco.
Prin eforturile lui Joachim Ernst Berendt, Paco de Lucía a avut prima sa întâlnire cu muzicieni de jazz la sfârșitul anului 1967. În urma unei transmisiuni BBC a unui concert susținut de saxofonistul de jazz Pedro Iturralde la Londra, Berendt a invitat grupul lui Iturralde la Zilele de Jazz de la Berlin din 1967, ca reprezentanți ai scenei de jazz spanioleAndrew Wright Hurley The Return of Jazz: Joachim-Ernst Berendt and West German Cultural Change Berghahn, New York 2009, p.p. 93. Pentru a oferi publicului internațional „coloritul local tipic spaniol”, Berendt a sugerat participarea unui chitarist de flamenco.
thumb|left|180px|Paco de Lucia în 2007 În acești ani a început colaborarea sa de lungă durată ca acompaniator al popularului cântăreț de flamenco Camarón de la Isla, unul dintre cei mai faimoși cantautori ai timpului său, o colaborare care avea să aibă o influență majoră asupra operei și popularității lui Paco de Lucía. El își întâlnise idolul, Camarón, la Tablao Torres Bermejos la sfârșitul anilor 1960.Kersten Knipp: Flamenco. Suhrkamp, Frankfurt am Main 2006, ISBN 3-518-45824-8, p. 213. Cu albumul „Fuente y caudal” (1973), care includea și rumba „Entre dos aguas”, care a devenit cea mai faimoasă piesă a sa la nivel internațional, Paco de Lucía, în vârstă de 26 de ani, a stabilit cursul dezvoltării sale muzicale ulterioare. Lărgimea gamei sale stilistice este evidențiată de înregistrările de cântece de succes din muzica populară spaniolă și hispano-americană (Dos guitarras flamencas en America Latina, Canciones andaluzas para dos guitarras), aranjamente folclorice ale cântecelor populare spaniole (Doce canciones de García Lorca) și interpretări ale muzicii de artă spaniolă (Paco de Lucía interpreta a Manuel de Falla), care a inclus și Concierto de Aranjuez, pe care l-a înregistrat în prezența compozitorului Joaquín Rodrigo. În 1983, Paco de Lucía a contribuit la partitura filmului pentru coloana sonoră a filmului regizorului Carlos Saura, film de flamenco Carmen, în care a jucat și un rol secundar; în 1984, a compus muzică pentru filmul lui Stephen Frears, The Hit.
Paco de Lucía a murit în urma unui atac de cord la Cancún pe 25 februarie 2014. A lăsat în urmă copiii Casilda, Lucía și Francisco din prima căsătorie, precum și Antonia și Diego din a doua căsătorie.
Semnificație thumb|220px|Sculptura lui Paco de Lucía în orașul natal Algeciras (1994, Nacho Falgueras) Paco de Lucía a crescut alături de tradițiile muzicale ale flamenco-ului, dar și-a dezvoltat propriul stil încă de la început. În anii 1970, a fost primul chitarist de flamenco care și-a sprijinit corpul chitarei pe piciorul drept, încrucișat peste coapsa stângă,Kersten Knipp: Flamenco. 2006, p. 214. demonstrând astfel în mod evident îndepărtarea sa de ritualurile scenice ale puriștilor flamenco-ului legați de tradiție. Modul său de a cânta la chitară, caracterizat de o tehnică virtuoasă, turnuri armonice moderne și ritmuri complexe, a influențat nenumărați chitariști tineri de flamenco. Cu sextetul său, cu care a introdus cajónul, originar din Peru, ca instrument de percuție în flamenco la începutul anilor 1980 și a deschis noi posibilități sonore pentru ansamblurile de flamenco prin chitară bas, flaut sau saxofon, a contribuit semnificativ la extinderea gamei de instrumente și a inspirat grupuri precum Ketama și Pata Negra.Kersten Knipp: Flamenco. Suhrkamp, Frankfurt am Main 2006, ISBN 3-518-45824-8, p. 101.
Împreună cu chitaristul Manolo Sanlúcar, cântăreții Camarón de la Isla și Enrique Morente, coregraful Antonio Gades și dansatoarea Cristina Hoyos, a aparținut unei generații de artiști flamenco care, în anii Tranziției spaniole, au căutat mijloace de exprimare contemporane și, astfel, au adus o contribuție semnificativă la renașterea flamenco-ului. Kersten Knipp: Flamenco. Suhrkamp, Frankfurt am Main 2006, ISBN 3-518-45824-8, p. 172
Discografía
Discografía oficială a lui Paco de Lucía include 38 albume: 1963 Los Chiquitos de Algeciras, cu Pepe de Lucía; 1964 Dos guitarras flamencas en stereo, cu Ricardo Modrego; 1965 12 éxitos para dos guitarras flamencas, cu Ricardo Modrego; 1965 Canciones de García Lorca para guitarra, cu Ricardo Modrego; 1967 Canciones andaluzas para dos guitarras, cu Ramón de Algeciras; 1967 Dos guitarras flamencas en América Latina, cu Ramón de Algeciras; 1967 La fabulosa guitarra de Paco de Lucía; 1969 12 hits para 2 guitarras flamencas, cu Ramón de Algeciras; 1969 Fantasía flamenca de Paco de Lucìa; 1969 Hispanoamérica, cu Ramón de Algeciras; 1969 Paco de Lucía / Ramon de Algeciras en Hispanoamérica; 1971 El mundo del flamenco, cu Pepe de Lucía și Ramón de Algeciras; 1971 Recital de guitarra, cu Ramón de Algeciras, Enrique Jiménez de Melchor, Paco Cepero, Isidro Sanlúcar Muñoz și Julio Vallejo; 1972 El duende flamenco, cu Ramón de Algeciras; 1973 Fuente y caudal; 1975 Paco de Lucía en vivo desde el teatro Real, înregistrarea din 18 februarie 1975. 1976 Almoraima; 1978 Paco De Lucía intrerpreta a Manuel de Falla; 1980 Yo solo quiero caminar; 1984 One Summer Night; 1987 Siroco, cu Ramón de Algeciras, Pepe de Lucía, Rubem Dantas, José María Bandera și Juan Ramírez; 1990 Zyryab, cu Chick Corea, Manolo Sanlúcar, Carles Benavent, Jorge Pardo, Rubem Dantas, Ramón de Algeciras și Pepe de Lucía; 1991 Concierto de Aranjuez, cu Orquesta de Cadaqués; 1993 Live In America, precum Paco de Lucía Sextet; 1996 Paco de Lucía, John McLaughlin, Al Di Meola; 1996 Antología, album compilatie, 2 discuri; 1998 Luzia, cu Pepe de Lucía și Ramón de Algeciras, și alții; 2003 Paco de Lucía integral, album compilatie; 2003 Por descubrir; 2004 Cositas buenas, cu Alejandro Sanz, Diego el Cigala, Tomatito, Juan D'Angellyca, Jerry González și Alain Pérez și alții; 2004 Nueva antología, ediție comemorativă; 2005 Gold, album compilatie; 2011 Paco de Lucía, en vivo, conciertos España 2010; 2014 La búsqueda. (remasterizat, film de Curro Sánchez, băiatul lui Paco); 2014 Canción Andaluza; 2024 Pepito y Paquito - Album postum cu înregistrări realizate între 1959 și 1960;
Câteva albume în colaborare cu alți artiști 1967 Pedro Iturralde Quintet: Flamenco-Jazz; 1969 Camarón de la Isla: Al verte las flores lloran; 1970 Camarón de la Isla: Cada vez que nos miramos; 1971 Camarón de la Isla: Son tus ojos dos estrellas; 1972 Camarón de la Isla: Canastera; 1973 Camarón de la Isla: Caminito de Totana; 1974 Camarón de la Isla: Soy caminante; 1975 Camarón de la Isla: Arte y majestad; 1976 Camarón de la Isla: Rosa María; 1977 Camarón de la Isla: Castillo de arena; 1978 Dolores: Asa Nisi Masa, tema «¿Por donde caminas?»; 1981 John McLaughlin: Belo Horizonte; 1982 Al Di Meola: Electric Rendezvous; 1982 Chick Corea: Touchstone; 1986 Luis Eduardo Aute: 20 canciones de amor y..., tema «Epílogo: un poema desesperado»*; 1987 George Dalaras: Live recordings; 1989 Djavan: Océano; 1989 Joan Manuel Serrat: Material Sensible, lo acompaña en la canción «Salam Rashid»; 1990 Claudio Baglioni: Oltre, toca la melodía de «Domani Mai»; 1990 Dyango: Corazón de Bolero, tema «Europa» de Santana; 1992 Raphael Rabello: Todos os Tons, tema «Samba do Aviao» de Antonio Carlos Jobim; 1992 Joan Manuel Serrat: Utopia, lo acompaña en la canción de «Utopia»; 1993 Alejandro Sanz: Si tú me miras, temas: "Mi primera canción" y "El escaparate"; 1995 Carles Benavent: Agüita que corre; 1995 Vicente Amigo: Vivencias imaginadas, tema «Querido Metheny»; 1995 John McLaughlin: The Promise, tema «El ciego», John, Paco, Al; 1996 Pepe de Lucía: El orgullo de mi padre; 1996 Bryan Adams: 18 til I Die, toca la melodía de «Have You Ever Really Loved a Woman?»; 1999 Enrique de Melchor: Arco de las rosas; 2000 Cañizares: Punto de Encuentro; 2000 Duquende: Samaruco; 2000 Pepe de Lucía: Cada día; 2003 Alejandro Sanz:No es lo mismo, toca el solo de "Regalame la silla donde te espere"; 2004 Malú: Por una vez, tema Te amo por eso; 2005 Camarón (film); BSO junto a Camarón de la Isla; 2006 Camarón de la Isla: Camarón en la Venta de Vargas; 2007 Tomeu Penya: Paraules que s'endú es vent, toca la melodía de la canción homónima «Paraules que s'endú es vent» 2012 Miguel Poveda: ArteSano; 2013 Fosforito: Cante y guitarra;
Coloană sonoră 1976 La nueva Costa del Sol, regia G.Sebastián de Erice; 1979 La Sabina, regia José Luis Borau; 1983 Carmen, regia Carlos Saura;