Palatul Bahia (în , în , Bāhiy, care înseamnă cea frumoasa, cea strălucitoarea) este un fost palat din secolul al XIX-lea, întins pe o suprafață de opt hectare, care este construit în stil maur/islamic și care se află în Marrakech, Maroc. În prezent acesta este muzeu, fiind una dintre capodoperele arhitecturii și artei marocane, unul dintre importantele monumente ale patrimoniului cultural al țării și una dintre principalele atracții turistice din Maroc..

O mare parte dintre lucrări îi este atribuită arhitectului Si Mohammed El Mekki (1857-1926), elev al căpitanului Erckman, șeful misiunii franceze la Marrakech.

Istoric

Vizirul Si Moussa Între anii1866 și 1867, puternicul și extrem de bogatul mare Vizir al sultanului Hassan I al Marocului (1836-1894), Si Moussa (sau Sī Mūsā), a dispus construcția părții de nord a acestui vast palat de 8000 m². Acesta a fost conceput sub forma unui vast riad (fiind la acea vreme cel mai mare palat, cel mai impunător și cel mai fastuos din Maroc). Este situat în sud-estul medinei din Marrakech (centrul istoric), lângă piața Jemaa el-Fna, grădinile Menara, grădinile Agdal, Palatul El Badi și Palatul Regal din Marrakech .... Proiectul a fost realizatde către arhitectul marocan Mohammed al-Makki.

Vizirul Ahmed ben Moussa Ahmed ben Moussa (1841–1900), fiul moștenitor și succesorul lui Si Mussa ca Mare Vizir) a condus Marocul din anul 1894 până la moartea sa, în anul 1900, în calitate de regent al tânărului sultan Abd al-Aziz al Marocului (1878–1943). În timpul domniei sale, Ahmed ben Moussa a dispus extinderea părții de sud a acestui palat oficial, unde a locuit cu cele patru soții ale sale, haremul său, care era format din 24 de concubine, și numeroșii lor copii. Palatul a fost numit după amanta sa preferată, Bāhiya, care înseamnă „cea frumoasă” sau „cea strălucitoare”.

În lucrarea sa, „Marrakech de la origini până în 1912”, istoricul Gaston Deverdun (1906–1979) notează că aminul Mohammed Ben Abdelhadi Zniber II l-a ajutat pe camarleanul Bahmad să ridice și să extindă Palatul Bahia pentru a-și găzdui familia și numeroșii săi servitori. Palatul a fost construit, decorat și mobilat de cei mai buni meșteri ai țării de la acea vreme, cu o succesiune de numeroase curți interioare, o curte de onoare de 50 × 30 m, apartamente, saloane, dormitoare, împletite într-un labirint, cu o moschee, o școală coranică, un harem, un hamam, grajduri, o grădină islamică, grădini andaluze-hispano-maure și fântâni arteziene, în apropiere de „grădinile Palatului Bahia” cu o imensă grădină de legume și o livadă de măslini, palmieri, curmali, rodii, grapefruituri, lămâi și portocali...”În anul 1900, după moartea vizirului ben Moussa, și-a început domnia tânărul sultan Abd al-Aziz al Marocului (1878-1943), care a ordonat jefuirea palatului. Începând cu anul 1912, după stabilirea protectoratului francez în Maroc, rezidentul general francez în Maroc, generalul Lyautey, a făcut din acesta reședința sa personală, precum și reședința ofițerilor militari francezi. Datorită acestuia palatul a beneficiat de electricitate, încălzire și șeminee .

În prezent, palatul este deschis publicului ca muzeu, precum este folosit și pentru concerte de muzică arabo-andaluză și expoziții de artă. Deși este un obiectiv turistic major, edificiul are o vastă secțiune privată, nedeschisă publicului care este rezervată exclusiv familiei regale a regelui Marocului, unde aceasta vine câteodată.

Descriere Palatul se întinde pe o suprafață de aproape opt hectare și cuprinde o moschee, un mausoleu, un hamam, un harem, grajduri ... Acesta este alcătuit dintr-o vastă succesiune, de aproximativ 150 de spații, bogat decorate cu marmură, sculpturi și picturi pe lemn de fag și cedru, stuc, plăci zellige și unele dintre primele vitralii din Maghreb, adăpostite într-o colecție diversă de clădiri, care de-a lungul anilor au fost modificate de mai multe ori și care sunt organizate în jurul a numeroase curți interioare, terase, o grădină islamică și grădini luxuriante și răcoritoare de tip andaluze-hispano-maur, plantate cu portocali, bananieri, chiparoși, hibiscus, iasomie și multe altele, irigate de khettare (sisteme de irigații subterane).

Marea Curte La nord de Marea Curte se află o altă curte vastă, cunoscută sub numele de Marele Riad sau Marele Riad. Împreună cu camerele sale adiacente, aceasta este cea mai veche parte a palatului și datează din vremea tatălui lui Ba Ahmed, Si Musa. Această curte este ocupată, așa cum sugerează și numele său, de o grădină foarte mare, în formă de riad, care încă este plantată cu copaci din secolul al XIX-lea. Grădina este mărginită la est și vest de două săli mari, cu o decorație excelentă și cu o inscripție care datează de când au fost construite, din anii 1866-1867. 

În cultura populară

1964: O sută de mii de dolari la soare, de Henri Verneuil și Michel Audiard (scena finală în curtea principală, cu Jean-Paul Belmondo și Lino Ventura ).

Note

Bibliografie

Pierre Champion, Maroc și orașele sale de artă, Tanger, Fez, Meknes, Rabat și Marrakech, H. Laurens, Paris, 1927. Patrick Manac'h, Hamid Mergani, Palatul Bahia, Casa de Fotografie Marrakech, Ediții Limitate 2015, .

Vezi și Turismul în Maroc - Lista siturilor Patrimoniului Mondial din Maroc Istoria Marocului - Cultura Marocului - Meșteșuguri marocane - Riad Civilizație islamică - Arhitectură islamică - Arhitectură maură - Artele Islamului - Grădină islamică

Legături externe

www.bahia-palace.com Categorie:Marrakech Categorie:Articole din domeniul proiectului Africa