Sava Popovici Săvoi (în unele surse Sava Popovici Săvoiu)Alexandru Bucur. Un important biograf transilvănean. Capelanul Sava Popovici Săvoiu (1818-1906). În Misiunea nr. 3, 2016, p. 74. n. 11/23 oct. 1818, Râu Sadului, Imperiul Austriac – d. 18 mart. 1906, Sadu, Austro-Ungaria, preot, profesor, scriitor, poet, pictor, sculptor, memebru fondator al Asociațiunii Transilvane pentru Literatura și Cultura Poporului Român, participant la Revoluția de la 1848.

Biografie Sava Săvoi s-a născut în Râul Sadului, în apropierea Sibiului, la 11/23 octombrie 1818, fiind al șaselea copil din cei treisprezece al lui Nicolae Săvoi, preot în Râul Sadului și al Oprenei Ioana, născută Cimpoca. Aici a urmat școala primară. Din 1835 s-a înscris la Școala Grănicerească din Veștem, pe care a frecventat-o timp de trei ani, după care a urmat pentru puțin timp Școala Normală Catolică de limbă maghiară din Sibiu. În 1838 s-a înscris la Institutul Terezianum unde l-a cunoscut pe pictorul Ioan Costande, profesor de desen. În anul 1843 s-a întors la Sadu, unde se stabilize familia sa. Lipsit de mijloace materiale, nu a putut termina niciuna din cele trei școli începute.

Din 1843 a început să frecventeze Seminarul greco-ortodox din Sibiu pe care îl absolvă în 1845. După absolvire a fost numit profesor de cânt la Școala confesională greco-ortodoxă din Deva, până în 1850. Aici a participat la Revoluția de la 1848 la Deva.

În iarna anului 1850, Sava Săvoi s-a căsătorit cu Eufrosina Cascantin din Deva, care a murit însă la scurt timp. În același an, a fost hirotonisit, cu acest prilej adăugându-și cognomenul Popovici, numele său devenind Sava Popovici Săvoi. După moartea soției, fiind recomandat de episcopul Andrei Șaguna, a fost trimis ca preot militar în armata habsburgică, devenind capelan în Regimentul de linie nr. 31 al baronului Culoz, cu sediu la Sibiul ulterior la Lvov (Lemberg, Liov, Lviv, în Galiția – azi Ucraina). Astfel, pentru douăzeci și cinci de ani, va călători în Galiția, Slovacia, Boemia, Italia, Franța, Serbia.

În anul 1859, a luat parte la războiul din Italia, în bătăliile de la Magenta și Solferino, fiind luat prizonier de către francezi. Pentru acțiunile sale de pe câmpul de luptă a fost decorat cu Crucea de aur, cea mai înaltă distincție pentru un preot militar din cadrul armatei Imperiului Austriac.Înmormântarea protopresbiterului Sava Popovici. În Telegraful Român, an LVI, nr. 33, 1906, p. 2.

Până în 1872 a rămas în Italia unde a vizitat Roma, Veneția, Milano, Florența, Modena, Verona, Mantova, timp în care a revenit la vechile sale preocupări artistice, executând copii după lucrări aflate în muzeele Italiei și sculptând în lemn. În anul 1872, Sava Popovici Săvoi era preot la spitalul militar din Sînnicolaul Mic, lângă Arad. Apoi a fost trimis în Serbia, Pančova și Belgrad.

La 14 octombrie 1875, a fost numit preot militar al garnizoanei din Viena, unde a locuit timp de douăzeci și doi de ani. Aici a primit diploma de fondator al Astrei.Procesu verbale. În Transilvania, anul VIII, nr. 22, Brasiovu, 1 Novembre 1875, p. 241. A fost, de asemenea, membru al societății România jună din Viena, participând la manifestările acesteia. În 1878 participă cu regimentul la războiul din Bosnia și Herțegovina.

În 1879 l-a cunoscut pe pictorul bucovinean Epaminonda Bucevschi cel care la introdus în societatea artiștilor vienezi Albrecht Dürer, fiind apoi ales membru al acesteia. În 1881 participă la expoziția organizată de ASTRA la Sibiu cu lucrări de pictură, sculptură și câteva piese turnate în metal, i s-a acordat diploma de onoare, alături de Sava Henția și Mișu Popp. Rodica Irimie-Fota. Un pictor transilvănean puțin cunoscut: Sava Popovici Săvoi (1818-1906). În Transilvania, an 82, nr. 9, 1976, p. 14.

În 1897 s-a pensionat și s-a retras la Sadu, unde a murit în anul 1906, fiind înmormântat cu onoruri militare în curtea vechii biserici din localitate. miniatura|Sava Popovici Săvoi

Opera Sava Popovici Săvoi a lăsat în urma sa un manuscris autobiografic format din 40 de tomuri (peste 24.500 de pagini), în total 45 de volume, inegale ca întindere, scrise în limba română astfel: 13 volume cu alfabet chirilic, iar 32 cu alfabet latin. A început redactarea acestora în anul 1848, iar ultimele însemnări păstrate fiind din anul 1901. Toate tomurile au fost donate Arhivelor Naționale, Serviciul Județean Sibiu, Fondul Manuscrise, în anii 1970, de către familia Bucșa din Sadu.

În memoriile sale, Sava Popovici Săvoi a descris aspecte ale vieții sociale, politice, militare, religioase și culturale din a doua jumătate a sec. al XIX-lea din Imperiul Austriac și din Austro-Ungaria, și, mai ales, din Transilvania. A redat informații referitoare la organizarea bisericească, sărbătorile religioase românești și occidentate, la învățământul confesionale din Transilvania, învățământul grăniceresc, a descris datini și obiceiuri, specificând chiar și alimente utilizate, dezastre la care a fost martor, fenomene cerești. De asemenea, a redat întânirile sale cu diferite personalități politice, militare, religioase, culturale.

Ca artist, Sava Popovici Săvoi a fost un autodidact care a depășit prin concepție și realizări nivelul unui simplu amator. A practicat atât pictura cu temă laică cât și cea religioasă. În cadrul picturii laince a abordat portretistica. În cadrul picturii religioase a fost inspirat de pictura religioasă occidentală fie cea din perioada Renașterii, fie cea contemporană lui. De la Sava Popovici Săvoi au rămas și câteva desene în creion și peniță – ilustrații pentru foile de titlu ale unor volume din manuscrisul său. Artistul a practicat și sculptura ornamentală, confecționându-și singur ramele pentru tablouri.

Picturi:

1857 – Schița pentru portretul mamei artistului: 1858 – Schița pentru portretul tatălui artistului: 1867 – Portretul tatălui artistului: 1867 – Portretul soției artistului: 1867 - Autoportret: 1882 - Autoportret.

Note

Bibliografie

N. Bocșan, V. Leu, Revoluția de la 1848 din Transilvania în memorialistică, Cluj-Napoca, 2000. L. Giura, Sadu. File de istorie, Sibiu, 2002. M. Sofronie, Revoluția de la 1848 în părțile Devei. File dintr-un manuscris transilvănean, în Magazin istoric, anul II, nr. 6 (15), iunie 1968, București, pp. 34-38. M. Sofronie, Răzvrătirea sătenilor din Râu Sadului din 1829 oglindită în memoriile capelanului Sava Popovici Săvoiu, în Anuar. Complexul muzeal Sibiu, I, Sibiu, 1987, pp. 53-58. I. D. Ștefănescu, Sava Popovici, un protopop transilvînean, cărturar ales și pictor necunoscut, în Revista istorică română, 14, București, 1944, pp. 437-441. Analele Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român, nr. IV, iulie-august 1905, Sibiu. J. Bieltz, C. Irimie, V. Florescu, Însemnări despre un pictor ardelean necunoscut din secolul al XIX-lea, în Studii și cercetări de istoria artei, nr. 3-4/1995, București, pp. 38-45. Al. Bucur, Produse alimentare utilizate în zona sudică a Sibiului, în secolul al XIX-lea, consemnate în memoriile lui Sava Popovici Săvoiu (1818-1906), în Istorie și tradiție în spațiul românesc, Hrana – între necesitate și artă, la români și minorități, 8, Sibiu, 2011, pp. 99-110. Al. Bucur, Deva la Revoluția din 1848-1849, oglindită în opera lui Sava Popovici Săvoiu, în Sargetia, IV (XL), s.n., Deva, 2013, pp. 323-332. D. Hămbășan, Monografia Comunei Sadu, Sibiu, Armanis, 2015.

Categorie:Nașteri în 1818 Categorie:Nașteri pe 11 octombrie Categorie:Decese în 1906 Categorie:Decese pe 18 martie Categorie:Preoți români Categorie:Poeți români Categorie:Pictori români Categorie:Profesori români Categorie:Scriitori români Categorie:Sculptori români