Alilotioureea este un derivat de uree care poate fi obținută din izotiocianat de alil și amoniac. A fost sintetizată pentru prima dată la sfârșitul secolului al XIX-lea de către Dumas și Pelouze, prin acțiunea amoniacului asupra uleiului de muștar.
Proprietăți Proprietăți: Aliltioureea este un compus solid alb, inflamabil, cu miros neplăcut (oarecum a usturoi), gust amar. Este moderat solubil în apă, dar solubil în etanol.
Utilizări Aliltioureea este utilizată ca inhibitor de nitrificare în analiza apelor uzate. Inhibă microorganismele, împiedicând utilizarea oxigenului pentru producerea de nitrați și permițându-i în schimb să oxideze carbonul în dioxid de carbon. Astfel de substanțe sunt în general nedorite în tratarea biologică a apelor uzate. Cu toate acestea, ele pot fi adăugate în timpul analizei apelor uzate (de exemplu, analiza BOD) pentru a preveni consumul suplimentar de oxigen. O analiză cu și fără adaos de aliltiouree poate fi apoi utilizată pentru a estima consumul de oxigen pentru nitrificare.
Referințe
Categorie:Tiocarbamide