Drapelul Regal al Stemei Regale a Scoției, cunoscut și ca Drapelul Regal al Scoției, sau mai comun Leul Ridicat în Două Picioare al Scoției, și istoric ca Stindardul Regal al Scoției (, ) sau Drapelul Regelui Scoțienilor, este drapelul regal al Scoției și, istoric, stindardul regal al Regatului Scoției. pointing at the Lyon King of Arms Act 1672, c. 47 and the Lyon King of Arms Act 1867, 30 & 31 Vict. c. 17 Utilizat istoric de către monarhii scoțieni, drapelul diferă de steagul național al Scoției, cunoscut ca the Saltire, întrucât utilizarea sa este restricționată de o lege a Parlamentului Scoțian doar câtorva Mari Ofițeri de Stat care reprezintă oficial Monarhia în Scoția. Este folosit și în calitate oficială la reședințele regale din Scoția atunci când șeful statului nu este prezent.

Cea mai veche utilizare înregistrată a Leului Ridicat în Două Picioare ca emblemă regală în Scoția a fost de către Alexandru al II-lea în 1222; At Google Book Search cu înfrumusețarea suplimentară a unei borduri duble decorate cu crini, care a apărut în timpul domniei lui Alexandru al III-lea (1249–1286). Această emblemă ocupa scutul stemei regale a vechiului Regat al Scoției, care, împreună cu un steag regal care îl afișa, a fost folosit de Regele Scoției până la Unirea Coroanelor în 1603, când Iacob al VI-lea a urcat pe tronurile regatelor Angliei și Irlandei. Din 1603, Leul Scoției a fost încorporat atât în ​​stemele regale, cât și în steagurile regale ale monarhilor scoțieni, apoi britanici, succesivi, pentru a simboliza Scoția, așa cum se poate vedea astăzi în Standardul Regal al Regatului Unit. Deși acum este oficial restricționat la utilizarea de către reprezentanții Monarhului și la reședințele regale, drapelul regal continuă să fie unul dintre cele mai recunoscute simboluri ale Scoției.

Istorie Leul ridicat în două picioare a fost folosit ca simbol heraldic de către moștenitorii lui Malcolm al III-lea, începând cu David I. Marele Sigiliu a fost folosit de Alexandru al II-lea (1214–1249). Utilizarea sa în Scoția a apărut în timpul domniei lui Malcolm al III-lea (1058–1093). Motivul Leului ridicat în două picioare este folosit ca insignă de către acele clanuri irlandeze care au o descendență comună cu Malcolm al III-lea. Acestea sunt legate de genealogiile legendare milesiene (în mod specific, leul roșu este asociat cu descendenții lui Érimón). Google Books Google Books Un standard regal scoțian timpuriu înregistrat prezenta un dragon, care a fost folosit în Bătălia de la Standard din 1138 de către David I (1124–1153). Robert Bruce, regele Robert I, a purtat aproape sigur o haină galbenă care purta Meterezele Regale ale Leului Roșu în Bătălia de la Bannockburn din 1314.

În urma Unirii Coroanelor Angliei, Irlandei și Scoției în 1603, Blazonul Regal al stemelor regilor Scoției a fost încorporat în standardele regale ale monarhilor scoțieni succesivi de apoi, în urma Actelor de Unire din 1707, britanici; toate aceste standarde regale fiind împărțite în sferturi pentru a include bannerul stemei fiecărui regat individual. Din 1603, Stindardul Regal al Scoției a apărut atât în ​​primul, cât și în al patrulea sfert al standardului regal împărțit în sferturi folosit în Scoția, în timp ce a apărut doar în al doilea sfert al aceleiași versiuni folosite în alte părți. Protocol

Utilizare la reședințele regale Drapelul Regal al Scoției este folosit oficial la reședințele regale scoțiene de la Palatul Holyroodhouse din Edinburgh și Castelul Balmoral din Aberdeenshire, atunci când Regele nu este la reședință. Standardul Regal al Regatului Unit folosit în Scoția este arborat atunci când Monarhul este prezent. Utilizare de către reprezentanții monarhiei În tradiția heraldicii scoțiene, utilizarea drapelului nu este limitată la monarh. At Google Book Search Mai mulți Mari Ofițeri de Stat care reprezintă oficial Monarhia în Scoția au permisiunea de a folosi Drapelul Regal al Scoției, inclusiv primul ministru al Scoției (în calitate de Păstrător al Marelui Sigiliu al Scoției), Lorzii Locotenenți din cadrul Locotenențelor lor respective, Înaltul Lord Comisar pe lângă Adunarea Generală a Bisericii Scoției, Lordul de Arme și alți locotenenți care pot fi numiți special de către Șeful Statului.

Utilizare de către moștenitori O variantă a Drapelului Regal al Scoției este folosită de moștenitorul monarhului, Ducele de Rothesay, al cărui standard este drapelul desfigurat cu o etichetă simplă de culoare azur, cu trei puncte. Drapelul personal al lui Charles al III-lea, înainte de urcarea sa pe tron, îl prezenta și el, expus pe un scut interior.

Statut legal Ca steag personal al Monarhului, utilizarea Drapelului Regal al Scoției este restricționată în temeiul Legii Parlamentului Scoției din 1672, cap. 47, și al Legii Regelui de Arme din 1867 (30 & 31 Vict. c. 17), iar orice utilizare neautorizată a acestuia constituie o infracțiune în temeiul legii. În 1978, un comerciant de lenjerie din St Albans, Denis Pamphilon, a fost amendat cu 100 de lire sterline pe zi pentru uzurparea steagului pe cuverturi decorative până când a renunțat, iar atât Rangers F.C., cât și Partidul Național Scoțian au fost mustrate de Curtea Lordului Lyon pentru utilizarea neautorizată a steagului. În ciuda acestor acțiuni, steagul continuă să apară pe o varietate de mărfuri și suveniruri produse comercial pentru industria turistică importantă din punct de vedere economic a Scoției.

În 1934, George al V-lea a emis un mandat regal care autoriza utilizarea Drapelului Regal al Scoției în timpul sărbătorilor Jubileului de Argint, care urmau să aibă loc în anul următor. Cu toate acestea, o astfel de utilizare a fost limitată la steagurile ținute în mână pentru „ebuliție decorativă” ca semn de loialitate față de monarh; steagul nu trebuia arborat de pe catarge sau clădiri publice. Google Books Utilizarea steagurilor ținute în mână la ceremoniile de stat, cum ar fi deschiderea Parlamentului Scoțian, și la evenimente sportive, continuă să fie autorizată de acest Mandat Regal, deși, potrivit fostului Lord Lyon Robin Blair într-un interviu acordat publicației Sunday Post în noiembrie 2007, o astfel de utilizare la evenimente sportive „nu era prevăzută în 1935”. Versiuni pe alte drapeluri regale Pe lângă faptul că a stat la baza standardului Ducelui de Rothesay, At Google Books Drapelul Regal al Scoției a fost, încă din 1603, o componentă a ceea ce este acum denumit Standardul Regal al Regatului Unit, atât pentru versiunea utilizată exclusiv în Scoția, cât și pentru cea utilizată în alte părți. În mod similar, apare și în standardele regale ale Canadei, stema Canadei reflectând simbolurile regale ale Angliei, Scoției, Irlandei și Franței.

Galerie

Drapelul național al Scoției

Drapelul Scoției, cunoscut și sub numele de Crucea Sfântului Andrei sau, mai frecvent, The Saltire, este drapelul național al Scoției. De asemenea, acolo unde este posibil, este arborat de pe clădirile guvernului scoțian în fiecare zi de la 8 dimineața până la apusul soarelui, cu anumite excepții, de exemplu, de Zilele Naționale ale Regatului Unit.

Referințe

Legături externe The Court of the Lord Lyon website The Scottish Government - Flag Flying Guidance website Official website of the Royal Family Categorie:Drapelul Scoției Categorie:Regatul Scoției Categorie:Simboluri naționale