Pierre-Henri Clostermann () a fost un pilot de vânătoare as al aviației francez din cel de al Doilea Război Mondial.
În timpul războiului, lui Pierre Clostermann i-au fost omologate 33 de victorii aeriene și cinci probabile, fiind considerat cel mai important as francez al aviației de vânătoare din Al Doilea Război Mondial. Titlul de „primul vânător al Franței”, atribuit de generalul Charles de Gaulle, apare în surse ca formulare consacrată. După demobilizare, a lucrat ca inginer la Paris și a publicat memoriile de război Le Grand Cirque, devenite un succes editorial. În 1946 a fost ales deputat de Bas-Rhin; biografia sa parlamentară consemnează că a fost ales pentru prima dată la 25 de ani și listează mandatele sale ulterioare în Adunarea Națională.
Biografie
Clostermann s-a născut și a crescut la Curitiba, în Brazilia, într-o familie diplomatică franceză. A fost singurul fiu al Madeleinei Carlier, originară din Lorena, și al lui Jacques Clostermann, originar din Alsacia. Vorbea fluent portugheza. În Brazilia i-a întâlnit pe Jean Mermoz și Henri Guillaumet, mari vedete franceze ale epocii, pe atunci piloți ai companiei Aéropostale. În 1935, a efectuat primul său zbor, la bordul hidroavionului Latécoère 521 „Lieutenant de Vaisseau Paris”, pe Lacul Biscarrosse, în sud-vestul Franței. În 1937, la vârsta de șaisprezece ani, a învățat să piloteze la aeroclubul brazilian din Manguinhos, pe avioane Bücker Bü 131 Jungmann și Bü 133 Jungmeister, sub îndrumarea pilotului german Karl Benitz, mort în 1943 în Rusia. După instruirea de zbor, și-a încheiat studiile secundare în Franța și a obținut licența de pilot privat în 1937. În același an a studiat la liceul franco-brazilian Molière din Rio de Janeiro. În paralel, a început să publice articole în ziarul Correio da Manhã. Între 1938 și 1940 a urmat cursuri de inginerie aeronautică la Ryan School of Aeronautics din San Diego, Statele Unite.Christophe Cony, « Pierre Clostermann : L’instinct du chasseur », Avions, no 227, janvier-février 2019, p.7 În 1940 a obținut diploma de inginer aeronautic și licența de pilot profesionist. A plecat apoi spre Anglia, prin Brazilia, Uruguay și Africa de Sud, pentru a se alătura Forțelor Aeriene Franceze Libere. Avea deja 315 ore de zbor.
Al Doilea Război Mondial În 1939, după izbucnirea războiului, cererea sa de înrolare a fost refuzată de autoritățile franceze. Clostermann a plecat atunci la Los Angeles, unde a urmat studii la California Institute of Technology, cu intenția de a deveni pilot comercial. În martie 1942 s-a alăturat, în Regatul Unit, Forțelor Aeriene Franceze Libere. După pregătirea de la RAF Cranwell și 61 OTU, a fost trimis, în ianuarie 1943, ca sergent-pilot, la No. 341 Squadron RAF, unitate cunoscută de francezii liberi sub numele Groupe de Chasse n° 3/2 „Alsace”, care opera avioane Supermarine Spitfire.
La 15 iulie 1943, după o luptă aeriană, Clostermann a aterizat forțat, deoarece nu a putut coborî trenul de aterizare, incident încadrat la categoria B. La 27 iulie 1943, tot ca „Yellow 2”, a obținut primele sale două victorii, revendicând distrugerea a două avioane Focke-Wulf Fw 190 deasupra Franței. În octombrie 1943 a primit grad de ofițer și a fost repartizat la No. 602 Squadron RAF, unde a rămas în următoarele zece luni. A efectuat misiuni variate, între care patrule de vânătoare, escorte pentru bombardiere, interceptări la mare altitudine deasupra bazei navale Scapa Flow și atacuri prin mitraliere sau bombardament în picaj asupra rampelor V-1 de pe coasta franceză. A asigurat acoperire aeriană pentru debarcarea din Normandia, iar la 11 iunie 1944 s-a numărat printre primii piloți francezi liberi care au aterizat pe teritoriul Franței, pe pista temporară B-2 de lângă Bazenville; la 18 iunie 1944 s-a mutat la B-11, lângă Longues-sur-Mer, în Normandia. La scurt timp a primit Distinguished Flying Cross, după care a fost transferat la Statul Major al Forțelor Aeriene Franceze. miniatura|Clostermann în timp ce servea cu escadrila nr. 341 RAF „Alsace”|359x359px În februarie 1945, Clostermann a fost trimis la Operational Training Unit 55, apoi, la sfârșitul lunii, la No. 274 Squadron RAF, unitate care opera avioane Hawker Tempest. A revenit astfel pe front ca flight lieutenant atașat RAF-ului și a zburat pe Tempest Mk V. Avionul său, numit Le Grand Charles, este asociat în surse cu omagiul adus lui Charles de Gaulle și cu trimiterea la Le Vieux Charles, avionul lui Georges Guynemer. În această perioadă a participat la misiuni ofensive deasupra Germaniei de nord, inclusiv atacuri asupra aerodromurilor, interceptări ale avioanelor Messerschmitt Me 262 și lovituri împotriva transporturilor feroviare.
În martie 1945, Clostermann a servit pentru scurt timp la No. 56 Squadron, înainte de a fi transferat la No. 3 Squadron; la 8 aprilie 1945, abia numit locotenent, a devenit șef de escadrilă în această unitate, echipată cu avioane Tempest. La 24 martie 1945 fusese rănit la picior de artileria antiaeriană germană și, după ce a aterizat forțat cu avionul grav avariat, a stat o săptămână în spital. A primit o bară la Distinguished Flying Cross și a fost numit comandant provizoriu al 122 Wing.
La 12 mai 1945, în timpul unui survol de victorie la Bremerhaven, un alt avion Tempest a intrat în coliziune cu aparatul lui Clostermann; accidentul a implicat cele patru avioane ale formației sale, iar trei piloți au murit. Clostermann a reușit să sară cu parașuta, care s-a deschis la foarte mică înălțime față de sol. A continuat să zboare cu No. 122 Wing RAF până la demobilizare; pentru data exactă există o diferență între surse: unele indică 27 iulie 1945, cu grad RAF de wing commander, în timp ce sursa oficială franceză menționează demobilizarea în octombrie 1945.
În cele 432 de misiuni ale sale, lui Clostermann i-au fost atribuite 33 de victorii, 19 individuale și 14 în comun, cele mai multe împotriva avioanelor de vânătoare, principala sursă fiind propria carte, The Big Show. I s-au mai atribuit cinci victorii „probabile” și alte opt avioane avariate. De asemenea, a revendicat distrugerea a 225 de vehicule, 72 de locomotive, cinci tancuri și două E-boats, nave rapide torpiloare. Multe surse îi atribuie între 29 și 33 de victorii, deși aceste bilanțuri includ probabil și avioane inamice distruse la sol. Analize mai recente și mai detaliate ale rapoartelor sale de luptă și ale documentelor escadrilelor indică un scor efectiv de 11 victorii confirmate, cu încă aproximativ șapte posibile, adică un total de 15–18 victorii.
Viața ulterioară În 1951, Clostermann a publicat relatarea experiențelor sale din război sub titlul Le Grand Cirque, apărută în engleză ca The Big Show. Printre primele memorii postbelice ale unui pilot de vânătoare, cartea a depășit, în edițiile sale succesive, două milioane și jumătate de exemplare vândute. William Faulkner a considerat-o cea mai bună carte despre aviație apărută după Al Doilea Război Mondial. În 2004, volumul a fost reeditat într-o formă extinsă, atât paperback, cât și hardcover. A fost adaptat și ca bandă desenată de Manuel Perales, în strânsă colaborare cu Clostermann. Clostermann a scris și Feux du Ciel (Flames in the Sky), publicată în 1957, o colecție de relatări despre fapte de luptă aeriană ale piloților aliați și ai Axei.
După război, Clostermann și-a continuat activitatea ca inginer. A participat la înființarea Reims Aviation, a sprijinit prototipul Max Holste Broussard, a reprezentat compania Cessna și a lucrat pentru Renault.
Între 1946 și 1969, Clostermann a avut opt mandate de deputat în Adunarea Națională a Franței. Deputat de Marne, a demisionat în 1955 din grupul gaullist, în contextul felului în care acesta a tratat situația rezidentului general din Marocul francez în timpul negocierilor cu mișcarea naționalistă.
În 1956–1957, Clostermann s-a reînrolat pentru scurt timp în Armée de l’Air și a servit în Algeria, la escadrila de legătură și observare nr. 4/45 de la Oran.Experiența i-a inspirat romanul Appui-feu sur l’oued Hallaïl, publicat în engleză ca Leo 25 Airborne.
În timpul Războiului Malvinelor, la începutul lui 1982, au devenit publice comentarii ale lui Clostermann în care acesta lăuda curajul piloților Forțelor Aeriene Argentine și ai Marinei Argentine în atacurile aeriene împotriva navelor Royal Navy. Clostermann formulase aceste aprecieri într-o scrisoare adresată unei promoții de piloți de vânătoare argentinieni, instruiți atunci în Franța într-o instituție a Armée de l’Air, unde fiul său era instructor. Comentariile fuseseră motivate parțial de insulte cu tentă etnică la adresa argentinienilor, de care aflase din presa britanică în timpul conflictului. Scrisoarea privată, venită din partea unui cunoscut erou militar al celui de-al Doilea Război Mondial, a ajuns rapid la Buenos Aires, unde a fost publicată în ziare ca propagandă de război. Ca urmare a acestei percepute „trădări” a legăturilor sale cu Regatul Unit, formate prin serviciul în Royal Air Force, Clostermann a devenit ținta ostilității unei părți a presei britanice.
Clostermann a atras controverse în Franța și prin opoziția sa fermă față de Războiul din Golf din 1991.
Moartea Clostermann a murit pe 22 martie 2006 la domiciliul său din Montesquieu-des-Albères, în Pirineii francezi.
Viața privată În perioada serviciului în Lincolnshire, Pierre Clostermann a cunoscut-o pe Lydia Jeanne Starbuck, cu care s-a căsătorit la 28 aprilie 1943, la biserica St Denys din Sleaford.
Ulterior, Clostermann s-a căsătorit cu Jacqueline Renaudat, cu care a avut trei fii.
Onoruri În Longues-sur-Mer, în apropierea fostului aerodrom temporar B-11, un spațiu public poartă numele Square Pierre Clostermann. Decorații francezeOrdine și decorații străine60x60px Marea Cruce a Legiunii de Onoare60x60px Ordinul pentru Servicii Distinse (Regatul Unit) 60x60px Compagnon de l'Ordre de la Libération - 21 ianuarie 194660x60px Crucea pentru Zbor Distins cu bară (Regatul Unit)60x60px Medalie Militară60x60px Crucea pentru Servicii Distinse (Armata SUA)60x60px Crucea de Război 1939–1945, cu 27 de citări60x60px Croix de Guerre 1940–1945 (Belgia)60x60px Croix de la Valeur Militaire cu 2 citări60x60px Mare Ofițer al Nichan Iftikhar (Tunisia)60x60px Médaille de la Résistance cu rozetă60x60px Cavaler al Ordinului Sfântului Mormânt (Vatican)60x60px Medalia Aeronauticii60x60px Comandor al Ordinului Ouissam Alaouite (Maroc)60x60px Insigne des blessés militaires60x60px Medalia Santos-Dumont pentru Merit, Forțele Aeriene Braziliene 60x60px Médaille commémorative des services volontaires dans la France libre60x60px Cavaler al Ordinului Dannebrog (Danemarca)60x60px Médaille commémorative de la guerre 1939–1945
Note
Bibliografie Clostermann, Pierre. The Big Show. Traducere de Oliver Berthoud. London: Weidenfeld & Nicolson, 2004. .
Shores, Christopher; Williams, Clive. Aces High. London: Grub Street, 1994. . Thomas, Chris. Typhoon and Tempest Aces of World War 2. Aircraft of the Aces No. 27. Botley, Oxford, UK: Osprey Publishing, 1999. . Wings Encyclopedia of Aviation. London: Orbis Publishing, 1979.
Articole conexe
Opere literare inspirate de Al Doilea Război Mondial
Legături externe Site web oficial cu conținut unic Ordre de la Libération: Pierre Clostermann (franceză)
Categorie:Nașteri în 1921 Categorie:Decese în 2006 Categorie:Piloți francezi Categorie:Marea Cruce a Legiunii de onoare Categorie:Ași ai aviației Categorie:Politicieni francezi Categorie:Deputați francezi Categorie:Ingineri francezi Categorie:Scriitori francezi Categorie:Memorialiști francezi