miniatura|Poveștile despre soldați germani care înțeapă copii cu baionetele lor se bazau pe dovezi extrem de slabe. Propaganda atrocității este răspândirea de informații despre crimele comise de un inamic, informații care pot fi faptice, dar care adesea includ sau prezintă invenții sau exagerări deliberate. Aceasta poate implica fotografii, videoclipuri, ilustrații, interviuri și alte forme de prezentare sau relatare a informațiilor. Patriotismul nu este adesea suficient pentru a-i face pe oameni să urască inamicul, iar propaganda este, de asemenea, necesară. Aplicarea propagandei despre atrocități poate fi implementată pe timp de pace pentru a influența opinia publică și a crea un casus belli să declare război.
Natura inerent violentă a războiului înseamnă că exagerarea și inventarea atrocităților devin adesea principalul corp al propagandei. Mărturia umană poate fi nesigură chiar și în circumstanțe obișnuite, dar în timp de război, ea poate fi și mai mult confuză de prejudecăți, sentimente și patriotism greșit. La fel ca propaganda, zvonurile despre atrocități care detaliază crime exagerate sau inventate comise de inamici sunt, de asemenea, răspândite pentru a denigra partea adversă.
Potrivit lui Paul Linebarger, propaganda atrocităților duce la atrocități reale, deoarece incită inamicul să comită mai multe atrocități și crește șansele ca propria tabără să comită atrocități, ca răzbunare pentru cele relatate în propagandă. În ianuarie 1944, Arthur Koestler a scris despre frustrarea sa în încercarea de a comunica ceea ce fusese martor în Europa ocupată de naziști: moștenirea poveștilor anti-germane din timpul Primului Război Mondial, multe dintre ele fiind demontate în anii postbelici, a însemnat că aceste rapoarte au fost primite cu un scepticism considerabil.Linebarger, Paul M.A. 1954. Psychological Warfare (2nd ed.) New York: Duell, Sloan and Pearce, as cited in:
Tehnici miniatura|Copii ruși la un memorial dedicat copiilor presupus uciși de forțele ucrainene în Donbas, un eveniment sponsorizat de stat la Kursk în iulie 2023.Prin stabilirea unei minciuni de bază și prezentarea inamicului ca pe un monstru, propaganda atrocității servește drept funcție de informații, deoarece irosește timpul și resursele serviciilor de contrainformații ale inamicului pentru a se apăra. Scopul propagandiștilor este de a influența percepțiile, atitudinile, opiniile și politicile oficialilor de la toate nivelurile de guvernare. Propaganda atrocității este violentă, sumbră, dezumanizantă și portretizează dezastrul pentru a ajuta la agitația și entuziasmarea publicului. Harold Lasswell a văzut-o ca pe o regulă la îndemână pentru a stârni ura și că „dacă la început nu se înfurie, folosește o atrocitate. A fost folosită cu succes neschimbat în fiecare conflict cunoscut omului.”
Amploarea și devastarea Primului Război Mondial au impus națiunilor să mențină moralul ridicat. Propaganda a fost folosită aici pentru a mobiliza ura împotriva inamicului, a convinge populația de justețea propriei cauze, a obține sprijinul activ și cooperarea țărilor neutre și a consolida sprijinul aliaților. Scopul era de a face inamicul să pară sălbatic, barbar și inuman.
Secolul al XXI-lea miniatura|Protest în fața ambasadei Rusiei din Polonia cu o pancartă care numește Rusia „stat terorist”, iulie 2022 În timpul Războiului Civil din Libia, presa libiană a relatat despre atrocitățile comise de loialiștii lui Muammar Gaddafi, cărora li s-a ordonat să comită „violuri alimentate cu Viagra” în masă. O anchetă ulterioară a Amnesty International nu a reușit să găsească dovezi pentru aceste acuzații și, în multe cazuri, le-a discreditat, deoarece s-a constatat că rebelii au mințit în mod deliberat cu privire la afirmații.
În iulie 2014, postul public de radio și televiziune rus Canalul 1 a difuzat un reportaj în care se susținea că soldații ucraineni din Sloviansk au răstignit un băiețel de trei ani pe o scândură și ulterior i-au târât mama cu un tanc, provocându-i moartea. Relatarea singurului martor intervievat pentru reportaj nu a fost coroborată de nimeni altcineva, iar alte mijloace de informare în masă nu au putut confirma povestea, în ciuda afirmațiilor din mărturii conform cărora mulți dintre locuitorii orașului au fost forțați să asiste la crime.
În anunțul său privind invazia rusă a Ucrainei, președintele rus Vladimir Putin a susținut fără temei că Ucraina comite genocid în regiunea istorică Donbas, predominant vorbitoare de limbă rusă. În aprilie 2022, Serviciul de Securitate a Comunicațiilor din Canada a declarat că există un efort coordonat din partea guvernului rus pentru a promova rapoarte false despre recoltarea de organe de la soldați, femei și copii morți în Ucraina.
Pe 21 septembrie 2022, Vladimir Putin a anunțat o mobilizare parțială. Pentru a justifica invazia Rusiei în Ucraina și mobilizarea, Putin a susținut în discursul său adresat publicului rus că „teroarea și violența” împotriva poporului ucrainean de către regimul pro-occidental „nazist” de la Kiev „au luat forme din ce în ce mai oribile și barbare”, ucrainenii au fost transformați în „carne de tun” și, prin urmare, Rusia nu a avut de ales decât să-i apere pe „iubiții noștri” din Ucraina.
În urma atacurilor din 7 octombrie 2023, Israelul a fost acuzat de răspândirea de propagandă atrocă pentru a-și justifica invazia Fâșiei Gaza. Presupusa propagandă includea acuzații de viol sistematic și de decapitarea și arderea bebelușilor.
Galerie
Note
Vezi și
Steag fals Jurnalism galben Panică morală Senzaționalism Cultura fricii
Categorie:Propagandă Categorie:Jurnalism Categorie:Manipulare