Comitatul Inyo este un comitat situat în partea central-estică a statului California, Statele Unite ale Americii, între lanțul Sierra Nevada și statul Nevada. La recensământul din 2020, populația era de 19.016 locuitori. Reședința de comitat este Independence. Comitatul Inyo se află pe versantul estic al lanțului Sierra Nevada și la sud-est de Parcul Național Yosemite, în California Centrală. Cuprinde valea râului Owens; este mărginit la vest de Sierra Nevada, iar la est de munții White Mountains și munții Inyo Mountains. Comitatul Mono se află la nord. Cu o suprafață de 26.397 km², Inyo este al doilea cel mai mare comitat ca suprafață din California, după comitatul San Bernardino, situat direct la sud de comitatul Inyo. Aproape jumătate din suprafața comitatului Inyo se află în interiorul Parcului Național Death Valley. Totuși, cu o densitate a populației de 0,7 loc./km², este și al doilea cel mai slab populat comitat din California, după comitatul Alpine.
Istorie Teritoriul actual al comitatului Inyo a fost, timp de mii de ani, teritoriul istoric al amerindienilor Mono, Timbisha, Kawaiisu și Northern Paiute. Descendenții acestor strămoși continuă să trăiască pe teritoriile lor tradiționale, în valea râului Owens și în Parcul Național Death Valley.
Comitatul Inyo a fost înființat în 1866 din teritoriul neorganizat al fostului comitat Coso, înființat pe 4 aprilie 1864, din părți ale comitatelor Mono și Tulare. A preluat teritorii suplimentare de la comitatul Mono, în 1870, și de la comitatele Kern și San Bernardino, în 1872.
Timp de mulți ani s-a crezut în general că numele comitatului provenea de la denumirea dată de tribul Mono muntilor din fostul lor teritoriu. De fapt, numele a fost interpretat greșit ca fiind cel al munților de la est de valea Owens, atunci când primii albi sosiți acolo i-au întrebat pe localnicii Paiute din valea Owens care era numele munților din est. Aceștia au răspuns că acela era teritoriul lui Inyo. Prin aceasta înțelegeau că teritoriile respective aparțineau tribului Timbisha, condus de un om numit Inyo. Inyo era numele conducătorului uneia dintre bandele Timbisha la momentul contactului, atunci când primii albi, grupul Bennett-Arcane din 1849, au ajuns, rătăciți, în Death Valley, în cadrul expediției lor spre câmpurile aurifere din vestul Californiei. Albii din valea Owens au înțeles greșit referirea și au crezut că Inyo era numele munților, când de fapt era numele șefului, sau conducătorului, tribului al cărui teritoriu includea acei munți. În limba Timbisha, ɨnnɨyun înseamnă „e periculos” (sau „el e periculos”).William Bright & John McLaughlin, "Inyo Redux", Names 48:147-150 (2000)
Pentru a alimenta orașul Los Angeles, aflat în plină creștere, apa a fost deviată din râul Owens în apeductul Los Angeles, în 1913. Culturile și mediile din valea râului Owens s-au schimbat substanțial. Din anii 1910 până în anii 1930, Los Angeles Department of Water and Power a achiziționat o mare parte din vale pentru drepturile și controlul asupra apei. În 1941, Departamentul de Apă și Energie din Los Angeles a extins sistemul apeductului Los Angeles mai departe în amonte, în bazinul Mono.
Comitatul a găzduit Centrul de Relocare pentru Timp de Război Manzanar, unde japonezii-americani au fost internați în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Istorie naturală
Comitatul Inyo găzduiește o serie de superlative naturale. Printre acestea: Muntele Whitney, cu o altitudine de 4.421 m, cel mai înalt punct din Statele Unite continentale, al 12-lea cel mai înalt vârf din SUA și al 24-lea cel mai înalt din America de Nord. Badwater Basin, din Death Valley, cel mai jos punct din America de Nord Methuselah, un pin bristlecone străvechi și unul dintre cei mai bătrâni copaci vii de pe Pământ Owens Valley, cea mai adâncă vale de pe continentele americane Două lanțuri muntoase ce depășesc 4.267 m altitudine: Sierra Nevada și White Mountains Zece dintre cele douăsprezece vârfuri din California care depășesc 4.267 m altitudine (un „fourteener”); izolatul Muntele Shasta din nordul Californiei și White Mountain Peak, din apropiatul comitat Mono, sunt singurele vârfuri californiene de peste 14.000 de picioare care nu se află (cel puțin parțial) în comitatul Inyo Cel mai mare abrupt din Statele Unite, care se ridică de la fundul văii Death Valley până în vârful Telescope Peak, din lanțul Panamint Range
Geografie thumb|right|250px|Suprafața aproximativă a ecoregiunii Deșertului Mojave.
Muntele Whitney, cel mai înalt vârf din Statele Unite continentale, se află pe granița vestică a comitatului Inyo (cu comitatul Tulare). Badwater Basin, din Parcul Național Death Valley, cel mai jos loc din America de Nord, se află în estul comitatului Inyo. Diferența de altitudine dintre cele două puncte este de aproximativ 4.481 m. Cele două puncte nu sunt vizibile unul din celălalt, dar ambele pot fi observate din lanțul Panamint, pe partea vestică a Death Valley, deasupra văii Panamint. Astfel, comitatul Inyo are cea mai mare diferență de altitudine dintre toate comitatele și echivalentele de comitat din Statele Unite continentale.
Conform Biroului de Recensământ al Statelor Unite, comitatul are o suprafață totală de 26.488 km², din care 26.369 km² este uscat, iar 119 km² (0,5%) este apă. Este al doilea cel mai mare comitat ca suprafață din California și al nouălea cel mai mare din Statele Unite (excluzând borough-urile și zonele de recensământ din Alaska).
Lacuri
Camp Lake Cottonwood Lakes Diaz Lake Dingleberry Lake Granite Lake Inconsolable Lake Loch Leven Mills Lake Pee Wee Lake Robinson Lake Rock Creek Lake Lake Sabrina Weir Lake Wishbone Lake
Zone protejate naționale Parcul Național Death Valley (parțial) Pădurea Națională Inyo (parțial) Situl Istoric Național Manzanar
Există 22 de zone sălbatice oficiale în comitatul Inyo, parte a Sistemului Național de Conservare a Zonelor Sălbatice. Acesta este al doilea cel mai mare număr dintre toate comitatele, fiind depășit doar de cele 35 de zone sălbatice ale comitatului San Bernardino. Cele mai multe dintre acestea sunt administrate exclusiv de Biroul pentru Administrarea Terenurilor, dar patru sunt componente integrante ale Parcului Național Death Valley sau ale Pădurii Naționale Inyo și sunt astfel administrate fie de Serviciul Parcurilor Naționale, fie de Serviciul Forestier. Unele dintre aceste zone sălbatice se extind și în comitatele învecinate.
Cu excepțiile menționate, zonele sălbatice sunt administrate exclusiv de Biroul pentru Administrarea Terenurilor și se află în întregime în comitatul Inyo:
Argus Range Wilderness Coso Range Wilderness Darwin Falls Wilderness Death Valley Wilderness (parțial) Funeral Mountains Wilderness Golden Trout Wilderness (parțial) Ibex Wilderness Inyo Mountains Wilderness (parțial) John Muir Wilderness (parțial) Malpais Mesa Wilderness Manly Peak Wilderness Nopah Range Wilderness Owens Peak Wilderness (parțial) Pahrump Valley Wilderness (parțial) Piper Mountain Wilderness Resting Spring Range Wilderness Sacatar Trail Wilderness (parțial) Saddle Peak Hills Wilderness (parțial) South Nopah Range Wilderness South Sierra Wilderness (parțial) Surprise Canyon Wilderness Sylvania Mountains Wilderness
Parcul Național Death Valley
Parcul Național Death Valley este un parc național american în cea mai mare parte arid, situat la est de lanțul Sierra Nevada, în sudul comitatului Inyo și nordul comitatului San Bernardino, statul California, cu o mică extindere în sud-vestul comitatului Nye și extremitatea sudică a comitatului Esmeralda, statul Nevada. În plus, există o exclavă (Devil's Hole) în sudul comitatului Nye. Parcul acoperă 13.629 km², incluzând valea Saline, o mare parte din valea Panamint, aproape întreaga Death Valley și părți din mai multe lanțuri muntoase.National Park Index (2001–2003), p. 26 Monumentul Național Death Valley a fost proclamat în 1933, plasând zona sub protecție federală. În 1994, monumentul a fost redesemnat ca parc național și extins substanțial, pentru a include văile Saline și Eureka.
Este cel mai fierbinte și mai secetos dintre parcurile naționale din Statele Unite. De asemenea, adăpostește al doilea cel mai jos punct din emisfera vestică și cel mai jos punct din America de Nord, la Badwater Basin, situat la 86 m sub nivelul mării. Este casa multor specii de plante și animale adaptate acestui mediu deșertic aspru. Câteva exemple includ tufa creosote, oaia cu coarne mari, coiotul și Pupfish-ul din Death Valley, un supraviețuitor al unor vremuri mult mai umede. Aproximativ 95% din parc este desemnat drept zonă sălbatică.NPS website, "Backcountry Roads" Parcul Național Death Valley este vizitat anual de peste 770.000 de vizitatori, care vin să se bucure de caracteristicile sale geologice diverse, de fauna deșertică, de siturile istorice, de peisaje, de cerurile nocturne senine și de solitudinea mediului deșertic extrem.
Alte parcuri Zona de recreere Alabama Hills Last Chance Meadow Research Natural Area Zona Zoologică pentru Oaia cu Coarne Mari din California
Demografie
Recensământul din 2020
La recensământul din 2020, comitatul avea o populație de 19.016 locuitori și o vârstă medie de 44,8 ani. 20,2% dintre locuitori aveau sub 18 ani, iar 23,7% aveau 65 de ani sau peste; la fiecare 100 de femei erau 102,3 bărbați, iar la fiecare 100 de femei de 18 ani sau peste erau 102,6 bărbați de 18 ani sau peste.
Componența rasială a comitatului era de 61,8% albi, 0,5% afro-americani, 13,0% amerindieni și nativi din Alaska, 1,5% asiatici, 0,1% nativi hawaieni și insulari din Pacific, 11,9% din alte rase și 11,2% din două sau mai multe rase, în timp ce locuitorii hispanici sau latino, indiferent de rasă, reprezentau 23,1% din populație.
57,9% dintre locuitori trăiau în zone urbane, iar 42,1% în zone rurale.
Existau 8.046 de gospodării în comitat, dintre care 25,9% aveau copii sub 18 ani, iar 26,4% aveau ca titular o femeie fără soț sau partener prezent; aproximativ 33,2% din totalul gospodăriilor erau formate din persoane singure, iar 16,9% aveau o persoană singură de 65 de ani sau peste, care locuia singură.
Existau 9.469 de unități locative, dintre care 15,0% erau neocupate; dintre unitățile ocupate, 64,3% erau ocupate de proprietari, iar 35,7% erau ocupate de chiriași; rata de neocupare a locuințelor deținute de proprietari era de 0,8%, iar rata de neocupare a celor închiriate era de 6,5%.
Componența rasială și etnică
+Comitatul Inyo, California – compoziția rasială și etnicăRasă / etnie (NH = non-hispanic)Pop. 1980Pop. 1990Pop. 2000Pop. 2010 Pop. 2020% 1980% 1990% 2000% 2010% 2020Albi (NH)15.19414.81913.35212.29611.03584,91%81,06%74,41%66,30%58,03%Afro-americani (NH)227120102850,12%0,39%0,11%0,55%0,45%Amerindieni sau nativi din Alaska (NH)1.5231.6651.6781.8952.1898,51%9,11%9,35%10,22%11,51%Asiatici (NH)721721582292730,40%0,94%0,88%1,23%1,44%Nativi hawaieni sau alți insulari din Pacific (NH)x inclus în categoria asiaticilor la recensământul din 1980x inclus în categoria asiaticilor la recensământul din 19901515130,08%0,08%0,08%0,08%0,07%Altă rasă (NH)0182321870,00%0,10%0,13%0,11%0,46%Rasă mixtă sau multirasială (NH)x nu a fost o opțiune la recensământul din 1980x nu a fost o opțiune la recensământul din 1990442391935xx2,46%2,11%4,92%Hispanici sau latino (orice rasă)1.0841.5362.2573.5974.3996,06%8,40%12,58%19,40%23,13%Total17.89518.28117.94518.54619.016100,00%100,00%100,00%100,00%100,00%
Recensământul din 2010 Recensământul din 2010 a raportat că, la acea vreme, comitatul Inyo avea o populație de 18.546 de locuitori. Componența rasială a comitatului Inyo era: 13.741 (74,1%) albi, 109 (0,6%) afro-americani, 2.121 (11,4%) amerindieni, 243 (1,3%) asiatici, 16 (0,1%) nativi din Pacific, 1.676 (9,0%) din alte rase și 640 (3,5%) din două sau mai multe rase. Hispanicii sau latino, indiferent de rasă, erau 3.597 de persoane (19,4%).