miniatura|Votul pe provincii din 1984 arată amploarea victoriei zdrobitoare a conservatorilor progresiști.O victorie zdrobitoare () este un rezultat electoral în care candidatul sau partidul câștigător obține o victorie decisivă cu o marjă covârșitoare, asigurându-și o majoritate foarte mare de voturi sau locuri, cu mult peste rezultatul competitiv obișnuit. Termenul a fost popularizat în secolul al XIX-lea pentru a descrie o victorie în care opoziția este „îngropată”, similar modului în care o alunecare de teren geologică îngroapă tot ce îi stă în cale. O victorie zdrobitoare a unui partid este adesea însoțită de o eradicare electorală a opoziției, deoarece sprijinul covârșitor pentru partea câștigătoare provoacă o pierdere decisivă rivalilor săi. Termenul nu implică o măsură precisă, tehnică sau universal convenită. În schimb, este folosit informal în limbajul cotidian, ceea ce îl face supus interpretării. Chiar și în cadrul unui singur sistem electoral, nu există consens cu privire la marja exactă care constituie o victorie zdrobitoare.
O victorie zdrobitoare implică o puternică exprimare a voinței populare și o susținere răsunătoare din partea electoratului pentru platforma politică a câștigătorului. Poate fi considerată de un candidat sau partid câștigător ca un mandat sau o autorizație tacită din partea publicului de a implementa politicile propuse și de a-și urmări agenda cu încredere. Încurajat de rezultat, câștigătorul poate întreprinde reforme sau schimbări semnificative de politici pentru a reflecta dorința electoratului de schimbare. Cu toate acestea, poate să indice și o polarizare politică profundă în cadrul unui electorat, și/ sau alegeri nedrepte.
Condițiile necesare pentru o victorie zdrobitoare pot fi create de o combinație de factori, inclusiv conducerea carismatică, o schimbare favorabilă a sentimentului public determinată de nemulțumirea față de status quo sau de sprijinul pentru acesta, campanii electorale strategice și o reprezentare pozitivă în mass-media. O victorie zdrobitoare poate remodela fundamental peisajul politic al unei țări; un exemplu al acestui fenomen este alegerea lui Franklin D. Roosevelt ca președinte al SUA în 1932. Într-un scenariu post-victorie zdrobitoare, un partid câștigător își poate uneori implementa politicile cu puțină rezistență, în timp ce opoziția sa sever slăbită se poate confrunta cu dificultăți în re-echilibrarea esențială.
Exemple notabile
Argentina
Alegerile prezidențiale din Argentina din 2011 – Cristina Fernández de Kirchner din Partidul Justicialist a fost realeasă cu peste 54% din voturi.
Australia Alegeri locale și pentru primărie:
Alegerile Consiliului Local Brisbane din 2008 – Partidul Liberal a obținut o victorie zdrobitoare împotriva Partidului Laburist. Campbell Newman a fost reales primar al orașului Brisbane cu 66,1% din voturile preferate de ambele partide. Partidul Liberal a câștigat 16 din cele 26 de circumscripții.
miniatura|Victoria covârșitoare a Partidului Laburist la alegerile statale din Australia de Vest din 2021. Locurile câștigate de Partidul Laburist sunt în roșu, locurile câștigate de Liberali sunt în albastru, iar locurile câștigate de Naționali sunt în verde.
Alegerile Consiliului Local Mandurah din 2021 – Rhys Williams a fost reales primar al orașului Mandurah cu 85% din voturi.
Alegeri statale și teritoriale:
Alegerile din Australia de Vest din 2021 – Mark McGowan a condus Partidul Laburist, câștigând 53 din cele 59 de locuri în camera inferioară. Partidul Laburist a avut un vot primar de 59,92% și un vot între două partide preferate de 69,68%. Partidul Național a câștigat 4 locuri, iar Partidul Liberal a câștigat 2 locuri, făcând din Partidul Național opoziția oficială, prima dată când au deținut acest statut din anii 1940. Până în prezent, alegerile reprezintă cel mai decisiv rezultat la orice alegeri statale sau federale australiene de la Federație încoace, atât în ceea ce privește procentul de locuri în camera inferioară controlate de partidul de guvernământ (89,8%), cât și marja preferată de două partide.
Federal:
Alegerile federale australiene din 2025 – Anthony Albanese a condus Partidul Laburist și a câștigat 94 din 150 de locuri în Camera Reprezentanților – cel mai mare număr de locuri deținute de un singur partid în toate alegerile organizate în țară. Atât liderii, Peter Dutton din Partidul Liberal, cât și Adam Bandt din Verzi, și-au pierdut locurile în districtele lor respective, Dickson și Melbourne. Rezultatul a fost o surpriză pentru sondajele publice.
Brazilia
Alegerile prezidențiale braziliene din 2002 și 2006 - Luiz Inácio Lula da Silva din Partidul Muncitorilor a câștigat cu peste 60% din voturi în turul al doilea.
Bulgaria
Alegerile parlamentare bulgare din 2026 - Bulgaria progresistă a câștigat cu 43,91% din voturi și 131 de locuri (121 erau necesare pentru majoritate), în timp ce alianța GERB și Uniunea Forțelor Democratice (Bulgaria) s-au clasat pe locul al doilea, obținând împreună 13,18% din voturi și 39 de locuri.
Canada Într-un scrutin federal canadian, o victorie covârșitoare are loc atunci când un partid politic obține o majoritate semnificativă în Camera Comunelor din Canada.
Victorii zdrobitoare pot avea loc și în timpul alegerilor provinciale și teritoriale din Yukon. Victorii zdrobitoare nu sunt posibile pentru alegerile teritoriale din Teritoriile de Nord-Vest și Nunavut, deoarece membrii acestora sunt aleși fără referire la partidele politice, funcționând ca un guvern de consens.
Victorii naționale covârșitoare Următoarele alegeri federale canadiene au dus la victorii covârșitoare:
1935 – Liberalii, conduși de William Lyon Mackenzie King, au câștigat 171 de locuri (o creștere cu 34) și au obținut o majoritate de 50, în timp ce conservatorii, conduși de R. B. Bennett, au câștigat doar 39 (o scădere cu 98). 1940 – Liberalii, conduși de William Lyon Mackenzie King, au câștigat 179 de locuri (o creștere de 6) și au obținut o majoritate de 56 de locuri, în timp ce Conservatorii Progresiști, conduși de Robert James Manion, au câștigat doar 39 (neschimbate față de procentul anterior). 1949 – Liberalii, conduși de Louis St. Laurent, au câștigat 191 de locuri (o creștere de 73) și au obținut o majoritate de 59, în timp ce Conservatorii Progresiști, conduși de George A. Drew, au câștigat doar 41 (o scădere de 25).
miniatura|Votul pe provincii din 1958 arată amploarea victoriei zdrobitoare a conservatorilor progresiști.
1958 – Conservatorii progresiști, conduși de John Diefenbaker, au câștigat 208 locuri (o creștere de 96) și au obținut o majoritate de 75, în timp ce liberalii, conduși de Lester B. Pearson, au câștigat doar 48.
Franța
Alegerile prezidențiale franceze din 2002 - Jacques Chirac din partea partidului Raliul pentru Republică a fost reales în turul al doilea, cu peste 80% din voturi.
Germania
Alegerile federale din Germania de Vest din 1957 – CDU/CSU a câștigat cu majoritate absolută.
Ungaria
Alegerile parlamentare maghiare din 2026 – Partidul TISZA a câștigat într-o victorie istorică zdrobitoare, obținând peste 141 din 199 de locuri.
Japonia
Alegerile generale din 1986 – Partidul Liberal Democrat, condus de Yasuhiro Nakasone, a fost reales după ce a câștigat 300 de locuri în Parlament și majoritatea absolută. Alegerile generale din 2009 – Partidul Democrat din Japonia, condus de Yukio Hatoyama, a fost ales după ce a câștigat peste 300 de locuri în Parlament. Alegerile generale japoneze din 2026 – Partidul Liberal Democrat, condus de Sanae Takaichi, a fost reales după ce a câștigat o majoritate considerabilă de 316 locuri. Victoria zdrobitoare a fost atât de decisivă încât PLD, care a câștigat de fapt 330 de locuri, a trebuit să renunțe la 14 pentru că nu avea suficienți candidați pe listă.
Portugalia
Alegerile prezidențiale portugheze din 2026 – António José Seguro din Partidul Socialist a câștigat cu aproape 67% din voturi în turul doi.
Ucraina
Alegerile prezidențiale ucrainene din 2019 – Volodimir Zelenski a câștigat toate regiunile, cu excepția uneia, și a obținut 73,22% din voturile populare în al doilea tur al alegerilor, detronându-l pe actualul președinte, Petro Poroșenko, care a primit 24,45% din voturile populare. Această victorie zdrobitoare a fost cea mai mare marjă de vot din istoria alegerilor prezidențiale ucrainene.
Regatul Unit În alegerile generale din Regatul Unit, o victorie covârșitoare implică obținerea unei majorități largi în parlament și adesea este însoțită și de o schimbare semnificativă de la un partid la altul. Victoriile covârșitoare au avut loc de obicei după o perioadă lungă de guvernare a unui anumit partid și o schimbare a stării de spirit populare.
Majoritățile mari, însă, nu reprezintă întotdeauna avantajul pe care îl par a fi. Anthony Seldon oferă o serie de exemple de lupte interne care pot apărea din cauza majorităților mari. El susține că o majoritate parlamentară „optimă” de 35-50 de locuri este suficientă pentru a proteja de alegeri parțiale și, în același timp, pentru a adopta legislația fără probleme.
Rezultate electorale notabile, cu o rată de alunecare de teren
1906 – Henry Campbell-Bannerman a condus Partidul Liberal spre victorie împotriva Partidului Conservator al lui Arthur Balfour, care a pierdut mai mult de jumătate din locurile sale, inclusiv propriul loc în Manchester East, ca urmare a marii schimbări naționale către Partidul Liberal (Creșterea de 5,4% de la conservatori la liberali a fost la acea vreme cea mai mare obținută vreodată). Partidul Liberal a câștigat 397 de locuri (o creștere de 214) și o majoritate de 124 de locuri, în timp ce Partidul Conservator a rămas cu 156 de locuri (o scădere de 246).
dreapta|miniatura|150x150px|Victoria zdrobitoare a Partidului Conservator în 2019
1983 – Margaret Thatcher a condus Partidul Conservator și a obținut o victorie covârșitoare cu 397 de locuri și o majoritate de 144 de locuri, în timp ce Partidul Laburist, condus de Michael Foot, a câștigat 209 locuri. În plus, în votul popular, partidul a terminat cu doar două puncte înaintea SDP-Alianței Liberale. 1997 – Tony Blair a condus Partidul Laburist spre o primă victorie covârșitoare, cu 418 locuri (o creștere de 146) și a obținut o majoritate generală de 179, în timp ce Partidul Conservator, condus de John Major, a câștigat 165 de locuri. 2001 – Tony Blair a condus Partidul Laburist și a obținut o a doua victorie covârșitoare, cu 412 locuri (o scădere de 6) și a păstrat o majoritate generală de 167, în timp ce Partidul Conservator, condus de William Hague, a câștigat 166 de locuri (o creștere de 1), făcându-l pe Tony Blair primul prim-ministru laburist care a ocupat două mandate complete consecutive.
2019 – Boris Johnson a condus Partidul Conservator și a obținut o victorie zdrobitoare la al doilea mandat cu 365 de locuri și o majoritate de 80 de locuri, în timp ce Partidul Laburist, condus de Jeremy Corbyn, a câștigat 202 locuri. Alegerile au dus la trecerea a 54 de locuri laburiștilor în favoarea conservatorilor, predominant în Midlands și Anglia de Nord. 2024 – Keir Starmer a condus Partidul Laburist și a obținut o victorie zdrobitoare cu 411 locuri și o majoritate de 172 de locuri, în timp ce Partidul Conservator, condus de Rishi Sunak, a câștigat 121 de locuri.
Note
Vezi și
Listă de alegeri anulate Cronologia anulării alegerilor prezidențiale în România, 2024 Drept de vot Fraudă electorală Istoria democrației Victorie à la Pirus Vot
Categorie:Alegeri în Regatul Unit Categorie:Rezultate alegeri Categorie:Liste de alegeri