miniatura|Spitalul de copii din Mariupol după atacul aerian rusesc. Încă de la început, invazia rusă a Ucrainei a fost descrisă ca o încălcare a dreptului internațional (inclusiv a Cartei Națiunilor Unite). De asemenea, invazia a fost numită crimă de agresiune în temeiul dreptului penal internațional și în temeiul codurilor penale interne ale unor țări (inclusiv cele ale Ucrainei și Rusiei), deși există obstacole procedurale în calea urmăririi penale în temeiul acestor legi.

Context În martie 2014, Rusia a anexat Crimeea din Ucraina. Cam în aceeași perioadă, proteste ale grupurilor separatiste pro-ruse au avut loc în regiunile Donețk și Luhansk din Ucraina, numite colectiv Donbas. Rusia a profitat de aceste proteste pentru a lansa o campanie politică și militară coordonată împotriva Ucrainei. Aceste evenimente au dus la un conflict militar continuu între separatiștii susținuți de Rusia și forțele ucrainene din Donbas, în timpul căruia zonele controlate de separatiști au fost organizate în două cvasi-state: Republica Populară Luhansk și Republica Populară Donețk. Aceste guverne autoproclamate nu au fost recunoscute de niciun alt guvern în afară de cel al Rusiei.Putin Admits Russian Forces Were Deployed to Crimea Reuters (2014). Retrieved 1 August 2017.

Invazia Ucrainei de către Rusia în 2022 a fost precedată de o intensificare masivă a detașamentelor militare. Rusia a început să-și mărească prezența militară în apropierea graniței cu Ucraina în martie și aprilie 2021. Deși guvernul rus a negat în repetate rânduri că intenționează să invadeze Ucraina, guvernul SUA a publicat informații despre planurile de invazie ale Rusiei în decembrie 2021, inclusiv fotografii din satelit care arătau trupe și echipamente rusești în apropierea graniței cu Ucraina. Pe măsură ce aceste evenimente se desfășurau, oficialii ruși au acuzat Ucraina de incitare la tensiuni, rusofobie și reprimarea vorbitorilor de limbă rusă, formulând în același timp multiple cerințe de securitate din partea Ucrainei, NATO și aliaților UE care nu sunt membri ai NATO. La 21 februarie 2022, președintele rus Vladimir Putin a ținut un discurs televizat în care a pus la îndoială legitimitatea statalității Ucrainei și a indicat că intenționează să recunoască imediat independența Donețkului și Luhanskului (pe care guvernul rus le recunoscuse oficial cu două zile înainte). Putin a susținut că intervenția militară rusă în Ucraina a fost necesară pentru a „proteja persoanele care au fost supuse abuzurilor și genocidului” din partea guvernului ucrainean și pentru a „proteja Rusia și poporul nostru”. Obiectivele declarate ale „operațiunii militare speciale” a Rusiei includeau „demitarizarea și denazificarea Ucrainei”.Schogol, Jeff (22 February 2022). "Here's what those mysterious white 'Z' markings on Russian military equipment may mean ". Task & Purpose. North Equity. Archived from the original on 2022-02-27. Retrieved 2022-02-27.

Dreptul internațional Federația Rusă este membră a Organizației Națiunilor Unite (ONU) din decembrie 1991, când a preluat locul Uniunii Sovietice. Carta ONU din 1945 stabilește condițiile în care statele membre ale ONU pot recurge legal la război sau la utilizarea forței armate în general (un concept denumit jus ad bellum). Invazia rusă a Ucrainei din 2022 a încălcat Carta ONU.

Articolul 2(4) din Carta ONU prevede că toți membrii ONU „se vor abține în relațiile lor internaționale de la amenințarea sau utilizarea forței împotriva integrității teritoriale sau a independenței politice a oricărui stat sau în orice alt mod incompatibil cu scopurile Națiunilor Unite”. În mod similar, articolul 2(3) din Cartă impune tuturor statelor membre să „își rezolve disputele internaționale prin mijloace pașnice, astfel încât pacea și securitatea internațională, precum și justiția, să nu fie puse în pericol”. Singurele două excepții consacrate în Carta ONU sunt autoapărarea și autorizarea din partea Consiliului de Securitate.

Rusia a susținut că utilizarea forței împotriva Ucrainei este legală în temeiul articolului 51 din Carta ONU, care păstrează drepturile statelor membre ONU de a se apăra împotriva „unui atac armat” și de a se angaja în „autoapărare colectivă”. Mai exact, Rusia a susținut că poate folosi forța împotriva Ucrainei pentru a apăra Republica Populară Donețk și Republica Populară Luhansk, pe care Rusia le recunoaște ca state independente. Chiar dacă Ucraina ar fi plănuit un atac împotriva Donețkului sau Luhanskului, Rusia nu ar putea invoca prevederea de autoapărare colectivă din Articolul 51 deoarece aceste regiuni nu sunt recunoscute ca state separate în temeiul dreptului internațional.

Rusia a încercat, de asemenea, să își justifice invazia Ucrainei comparând acțiunile sale cu intervențiile Statelor Unite și ale aliaților săi în timpul unor conflicte precum războiul din Kosovo, războiul din Irak, criza libiană și războiul civil sirian. Associated Press (AP) a menționat că intervenția NATO în Kosovo a avut loc doar după dovezi semnificative ale persecuției etnicilor albanezi, în timp ce forțele ruse nu au astfel de dovezi ale abuzurilor din partea Ucrainei. În plus, „NATO nu a ocupat Kosovo după ce a alungat forțele sârbe din fosta provincie sârbă, ci a trimis forțe de menținere a păcii. Între timp, trupele ruse au preluat controlul Crimeei chiar înainte de organizarea referendumului de aderare la Rusia”.

Deoarece încalcă Carta ONU și reprezintă mai mult decât o incursiune minoră la frontieră, intervenția militară a Rusiei în Ucraina a fost calificată de experții juridici drept crimă de agresiune în temeiul articolului 8bis(1) din Statutul de la Roma.

Drepturile omului La 25 februarie 2022, Rusia a fost acuzată de Amnesty International de crime de război și crime împotriva umanității, de purtarea războiului cu încălcarea dreptului internațional, de atacarea fără discriminare a zonelor dens populate și de expunerea civililor la daune inutile și disproporționate. Human Rights Watch și-a adăugat opinia pe 18 martie. În cele din urmă, la 25 martie 2022, Oficiul Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului a fost forțat să emită o declarație.

La 4 martie 2022, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a înființat Comisia Internațională Independentă de Anchetă privind Ucraina. Comisia are mandatul de a investiga încălcările drepturilor omului și ale dreptului internațional umanitar în timpul invaziei.

Încălcări ale acordurilor internaționale Invazia Ucrainei a încălcat, de asemenea, acorduri internaționale la care Rusia este parte, inclusiv:

Actul Final de la Helsinki din 1975, prin care URSS a promis să nu încalce „integritatea teritorială” a altor semnatari, inclusiv prin utilizarea forței. Rusia și Ucraina au fost ambele create ca urmare a destrămării URSS. Memorandumul de la Budapesta din 1994, prin care Rusia, Statele Unite și Regatul Unit au convenit „să respecte independența și suveranitatea și frontierele existente ale Ucrainei”. Acordurile de la Minsk, care sunt o pereche de acorduri de încetare a focului semnate de Rusia și Ucraina, referitoare la conflictul dintre aceste țări, care a început în 2014. Tratatului de prietenie, cooperare și parteneriat din 1997, prin care Rusia și Ucraina au convenit să respecte reciproc integritatea teritorială și frontierele existente. Ucraina a reziliat tratatul în decembrie 2018 datorită anexării Crimeii și acțiunilor din Donbas.

Codurile penale interne Pe lângă încălcarea dreptului internațional, invazia Ucrainei a încălcat codurile penale interne ale unor țări, inclusiv cele ale Rusiei, Ucrainei, Belarusului și Poloniei. De exemplu, articolul 353 din Codul penal rus interzice planificarea, pregătirea, declanșarea sau purtarea unui război agresiv. Orice țară care dorește să inițieze o urmărire penală în temeiul legislației sale naționale ar trebui fie să aibă jurisdicție teritorială asupra infracțiunilor care decurg din invazia Ucrainei, fie să permită jurisdicția universală. În conformitate cu principiul jurisdicției universale din dreptul penal internațional, au fost deschise anchete în Estonia, Germania, Lituania, Polonia, Slovacia, Spania, Suedia și Elveția.

Curtea Penală Internațională Statutul de la Roma a creat Curtea Penală Internațională și o împuternicește să urmărească penal genocidul, crimele de război, crimele împotriva umanității și crimele de agresiune. Ucraina nu a ratificat statutul, dar a semnat două declarații de acceptare a jurisdicției CPI în 2013 și 2014. Rusia s-a retras din statut în 2016 și nu recunoaște autoritatea CPI, însă treizeci și nouă de state membre au sesizat oficial CPI cu privire la problema Rusia-Ucraina.

Există cel puțin două obstacole procedurale în calea judecării liderilor politici sau militari ruși pentru crime de agresiune. În primul rând, CPI nu judecă inculpații în lipsă, ceea ce înseamnă că trebuie găsită o modalitate de a aduce liderii acuzați de crime la Haga. În al doilea rând, spre deosebire de celelalte crime asupra cărora CPI are jurisdicție, crimele de agresiune pot fi urmărite penal doar împotriva liderilor din statele membre ale CPI, cu excepția cazului în care Consiliul de Securitate al ONU (CSONU) face o sesizare. Rusia nu este membră CPI și are drept de veto la rezoluțiile CSONU.

Note

Categorie:Invazia rusă a Ucrainei din 2022 Categorie:Curtea Penală Internațională