Mehmet Tarhan () un obiector de conștiință kurd care a fost închis pentru .London Flyer from Refusing to Kill , accesat la 11 iunie 2006. Tarhan fusese condamnat la patru ani într-o închisoare militară pentru nesupunere, după ce a refuzat să poarte o uniformă militară, o pedeapsă ce reprezintă, de altfel, cea mai lungă dată vreodată pentru o astfel de abatere în Turcia.Author stands trial on charges of turning Turks against military service de Susan Fraser, The New Anatolian, prin Associated Press, 8 iunie 2006, accesat la 11 iunie 2006. A fost eliberat în martie 2006, după ce a petrecut câteva luni în închisoare. Începând cu anul 2014, el este membru al adunării de partid a Partidului Democrat al Poporului și membru al comitetului executiv al organului său consultativ, Congresul Democratic al Popoarelor.http://www.kaosgl.com/sayfa.php?id=17645 Mehmet Tarhan: LGBTİ’ler açısından Rojava’nın ayakta kalması zorunluluk

Biografie

Conform propriilor declarații, Tarhan s-a născut într-o familie de țărani kurzi. La vârsta de 17 ani a lucrat ca funcționar public în Diyarbakır."For there was no shelter under which I could hide... " Interviu cu Mehmet Tarhan pentru ziarul spaniol Diagonal, ianuarie 2005, accesat la 11 iunie 2006. În această perioadă, a colaborat cu KAOS GL (un grup independent politic și cultural LGBT) și Lambda Istanbul (o inițiativă a societății civile LGBT). De asemenea, s-a implicat în acțiuni antimilitare și le-a sprijinit. Tarhan atribuie identității sale sexuale și etnice determinarea de a pune sub semnul întrebării militarismul.

În timpul zilelor petrecute în închisoare, i s-a propus și a acceptat să se alăture Juriului de Conștiință al .

Obiecția de conștiință

Tarhan s-a opus public pentru prima dată serviciului militar în octombrie 2001. În cadrul unei conferințe de presă la Ankara, el a declarat:Amnesty International public statement privind Mehmet Tarhan, 9 decembrie 2005. Accesat la 11 iunie 2006. „Condamn orice tip de violență și cred că participarea sau complicitatea la violență va duce doar la noi violențe, iar fiecare va fi responsabil pentru consecințe. Consider că războaiele provocate de statele avide de putere sunt, în primul rând, o încălcare a dreptului la viață. Încălcarea dreptului la viață este o crimă împotriva umanității și nicio convenție internațională sau lege nu poate justifica această crimă, indiferent de argumente. Prin urmare, declar că nu voi fi părtaș la o astfel de crimă în nicio împrejurare. Nu voi servi niciunui aparat militar.”

Arestarea și procesul

În Turcia, toți bărbații sunt supuși pentru o perioadă de până la 15 luni.Conscripția în Turcia Sistemul de recrutare în Turcia În ianuarie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat Turcia pentru încălcarea articolului 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (interzicerea tratamentelor degradante) într-un caz legat de obiecția de conștiință."Chamber Judgement Ulke vs. Turkey" , accesat la 7 iunie 2006.

Orientarea sexuală

Tarhan ar fi putut evita serviciul militar declarând că este gay. Totuși, armata turcă consideră homosexualitatea ca fiind o „boală” și solicită un examen rectal și „dovezi” vizuale pentru a susține o astfel de afirmație. Mehmet nu a vrut să fie clasificat drept „bolnav”, preferând în schimb să fie recunoscut drept obiector de conștiință.

Procesul

Tarhan a fost arestat în aprilie 2005 și judecat în luna următoare sub acuzația de insubordonare, în baza articolului 88 din Codul Penal Militar Turc. Mehmet a fost condamnat, moment în care procurorul militar l-a eliberat pe Tarhan, precizând că acesta petrecuse deja în închisoare aceeași perioadă de timp pe care ar fi trebuit să o execute dacă era condamnat.

Cu toate acestea, la eliberare, lui Tarhan i s-a cerut din nou să efectueze serviciul militar. Când a refuzat, a fost din nou arestat și trimis în judecată. De această dată, a fost condamnat la patru ani de închisoare. Tarhan a început executarea pedepsei la sfârșitul anului 2005. A fost eliberat în mod neașteptat în martie 2006. Se crede că această eliberare a avut o natură politică, pe fondul presiunilor internaționale care generau o imagine publică nefavorabilă; el nu a fost achitat și este considerat în continuare „în libertate”, putând fi rearestat și reîncarcerat la bunul plac al autorităților.

Conform surorii lui Tarhan, Emine Tarhan, acesta a fost torturat în închisoare și viața i-a fost amenințată de alți deținuți.

Reacția internațională

Proteste în sprijinul lui Tarhan au avut loc în întreaga lume, iar încarcerarea sa a atras atenția unor organizații precum Amnesty International.

Scriitoarea și poeta turcă a fost urmărită penal și achitată în Turcia pentru că a scris un articol de opinie în sprijinul lui Tarhan și al apelului său la ."The Perihan Magden case" de Alev Adil, New Statesman, accesat la 7 iunie 2006.

Note

Legături externe

Raportul HCR al Națiunilor Unite privind serviciul militar în Turcia Rezumatul WRI privind obiecția de conștiință în Turcia Documentație: Obiecția de conștiință în Turcia

Categorie:Oameni în viață Categorie:Disidenți turci Categorie:Activiști pentru drepturile LGBTQ Categorie:Anarhiști Categorie:Kurzi Categorie:Nașteri în 1978 Categorie:Activiști pentru drepturile LGBTQ din Turcia Categorie:Bărbați homosexuali turci