Dracula: o poveste de dragoste (în ) este un film francez gotic romantic-fantastic în limba engleză, lansat în 2025, scris și regizat de Luc Besson. Pelicula este bazată pe romanul Dracula (1897) al lui Bram Stoker și îi are în distribuție pe Caleb Landry Jones în rolul lui Dracula, alături de Christoph Waltz și Zoë Bleu. Filmul a avut premiera în cinematografele din Franța la 30 iulie 2025, fiind distribuit de SND, iar în America de Nord a fost lansat pe scară largă la 6 februarie 2026. La momentul lansării, a primit recenzii mixte din partea criticilor, în timp ce reacțiile publicului au fost în general favorabile. Realizat cu sprijinul CNC și un buget estimat la 52 de milioane de dolari, filmul a încasat aproximativ 42,4 milioane de dolari la nivel mondial.

Rezumat

Acțiunea urmărește povestea prințului Vlad al Țării Românești, care, după moartea soției sale, Elisabeta, în timpul conflictelor cu otomanii, își pierde credința în Dumnezeu și se transformă în Dracula. De-a lungul secolelor, acesta încearcă să găsească reîncarnarea Elisabetei, creând agenți vampirici care să îl ajute în căutare și concepând un parfum menit să atragă femeile către el.

Patru sute de ani mai târziu, în 1889, în timpul negocierii unei tranzacții imobiliare cu avocatul Jonathan Harker, stabilit la Paris, Dracula descoperă că logodnica acestuia, Mina, este reîncarnarea Elisabetei. După ce îl întemnițează pe Harker în castelul său, sub supravegherea acoliților săi gargui, Dracula își recapătă puterile hrănindu-se cu sângele unor călugărițe, apoi pornește spre Paris, unde sosește în perioada celebrării centenarului Revoluției Franceze.

Cu ajutorul unei adepte vampirice pe nume Maria, Dracula reușește să o găsească pe Mina și să reaprindă legătura dintre ei, în timp ce cutreieră împreună Parisul și îi trezește amintirile din viața anterioară cu ajutorul unei vechi cutii muzicale. Convinsă că dorește să-i rămână alături pentru totdeauna, Mina îi cere lui Dracula să o transforme în vampir. Cei doi părăsesc apoi Parisul și se îndreaptă către castelul lui Dracula.

După ce reușește să evadeze din castel, Jonathan Harker îl caută pe un preot ocultist și pe colaboratorii acestuia, care desfășoară o investigație pentru a-l găsi și distruge pe Dracula. Grupul asediază castelul, iar Dracula este confruntat de preot, care îl îndeamnă să se căiască pentru faptele sale, avertizându-l că, în caz contrar, o va condamna și pe Mina la osândă veșnică. În cele din urmă, Dracula acceptă să fie străpuns de preot și se dezintegrează în brațele Minei, după ce își mărturisește dragostea pentru ea.

Distribuție

Caleb Landry Jones în rolul contelui Dracula Christoph Waltz în rolul preotului Zoë Bleu ca Elisabeta / Mina Murray Guillaume de Tonquédec ca Dumont Matilda De Angelis în rolul Mariei Ewens Abid în rolul lui Jonathan Harker Bertrand-Xavier Corbi în rolul Căpitanului Targol Raphael Luce în rolul lui Simon David Shields în rolul lui Henry Spencer Thalia Besson ca Isabelle de Touraine

Producție În februarie 2024, s-a anunțat că o adaptare a romanului din 1897 Dracula de Bram Stoker era în curs de dezvoltare, iar scenariul urma să fie regizat și scris de Luc Besson. Caleb Landry Jones și Christoph Waltz s-au alăturat distribuției în rolurile principale.

Potrivit lui Luc Besson, interesul său pentru realizarea filmului nu a pornit de la personajul Dracula, ci de la dorința de a colabora din nou cu actorul Caleb Landry Jones, după experiența comună din Dogman (2023). În căutarea unui rol potrivit pentru acesta, regizorul a decis să reinterpreteze povestea lui Dracula dintr-o perspectivă romantică. Besson a afirmat că adaptarea sa pune accentul pe dimensiunea sentimentală a poveștii, descriind-o drept istoria unui bărbat care așteaptă timp de patru secole reîncarnarea soției sale și considerând această idee drept esența filmului. Totuși, această interpretare se îndepărtează de romanul original al lui Bram Stoker, în care nu există tema reîncarnării sau a iubirii eterne, iar interesul lui Dracula pentru Mina are alte motivații.

Luc Besson a declarat că nu este un admirator al filmelor de groază sau al personajului Dracula și că intenția sa a fost să realizeze în primul rând o poveste de dragoste tragică, și nu un film horror, deși a păstrat unele elemente specifice genului. Potrivit acestuia, principalul interes al proiectului a fost prezentarea lui Dracula ca a unui bărbat care își petrece patru secole în căutarea iubirii pierdute, această perspectivă constituind nucleul reinterpretării sale asupra personajului.

Stil vizual În ceea ce privește stilul vizual al filmului, Luc Besson și directorul de imagine Colin Wandersman au decis încă din etapa de preproducție să își inspire concepția estetică din pictura flamandă și din utilizarea clarobscurului, urmărind să confere imaginii o atmosferă picturală și contrastantă.

Costume Costumele filmului au fost concepute de Corinne Bruand, pe baza conceptelor vizuale realizate de Patrice Garcia și Luc Besson. Pentru producție au fost create aproximativ 550 de costume. Armura purtată de Dracula, proiectată de Besson, Bruand și Garcia, a fost realizată de armurierul Terry English, care colaborase anterior cu Besson la filmul Mesagerul: Povestea Ioanei d'Arc (1999). Armurile soldaților din secvențele de început ale filmului au fost confecționate la Londra de echipa care a lucrat și la serialul Urzeala tronurilor.

Rochia purtată de personajul Elisabeta a fost realizată de Manufactura Royale Bonvallet, situată în apropiere de Amiens, în Franța. Voalul coafurii, cu o lungime de aproape opt metri, a fost confecționat din organza de mătase japoneză, descrisă de producători drept una dintre cele mai fine și ușoare din lume. Majoritatea țesăturilor utilizate la realizarea costumelor au fost produse de atelierul francez BBC Jacquard, pe baza unor modele inspirate din desene de epocă.

Decoruri Decorurile filmului au fost concepute de Hugues Tissandier, colaborator de lungă durată al lui Luc Besson. O mare parte dintre acestea au fost construite integral în studio, inclusiv interioarele castelului lui Dracula, în timp ce exteriorul castelului a fost realizat în principal cu ajutorul efectelor vizuale. Cutia muzicală care apare în secvența de deschidere și joacă un rol important în desfășurarea acțiunii a fost confecționată din alamă. Pentru decorul reprezentând sukul din Bagdad, echipa de producție a utilizat aproximativ 1,5 milioane de petale, pregătite manual. Totodată, picturile lui Dracula expuse în sala mare a castelului constituie un omagiu adus actorilor care au interpretat personajul în adaptările cinematografice anterioare.

Machiaj Machiajul filmului a fost coordonat de Julia Floch, Jean-Christophe Spadaccini și Denis Gastou, colaboratori frecvenți ai lui Luc Besson, iar departamentul de machiaj a reunit 28 de specialiști. Pentru a reda aspectul unui Dracula în vârstă de 400 de ani în anumite secvențe, au fost utilizate proteze speciale de machiaj. În total, pentru producție au fost realizate aproape 200 de piese protetice, inclusiv pentru capul, trunchiul și mâinile personajului. Aplicarea machiajului protetic al lui Caleb Landry Jones în scenele în care îl interpretează pe Dracula îmbătrânit dura între șase și șapte ore, în timp ce transformarea lui Guillaume de Tonquédec, interpretul omului de știință, necesita până la trei ore. Echipa de machiaj a realizat, de asemenea, 35 de capete protetice reprezentând soldați otomani decapitați, utilizate în scenele de luptă.

Filmare Potrivit Collider, filmările principale au început la 27 martie 2024 în regiunea Kainuu din Finlanda, aleasă pentru peisajele sale înzăpezite. Producția s-a desfășurat între lunile martie și iulie 2024, în mai multe locații din Finlanda și Franța, inclusiv în regiunea pariziană și la studiourile Dark Matters din Tigery (Essonne). Secvențele exterioare au fost filmate în orașul Kuhmo, după care echipa s-a mutat la Paris, unde au fost realizate, printre altele, scene la Palais-Royal. Filmările din capitala Franței au trebuit să înceapă într-un ritm accelerat din cauza restricțiilor impuse în pregătirea Jocurilor Olimpice de vară din 2024.

Post-producție Efectele vizuale ale filmului au fost realizate de studioul MPC Paris, care a produs 656 de cadre cu efecte speciale din totalul de peste 1.500 de cadre ale producției, implicând o echipă formată din 162 de artiști și tehnicieni. Etalonarea culorilor a fost realizată de Yvans Lucas, colaborator al lui Luc Besson și cunoscut pentru contribuția sa la filme precum Amélie (Le Fabuleux Destin d'Amélie Poulain), Ursul (L'Ours) și Marele Albastru (Le Grand Bleu), precum și la numeroase producții regizate de Steven Spielberg, Martin Scorsese și Quentin Tarantino.

Muzică Compozitorul Danny Elfman a construit coloana sonoră a filmului în jurul a trei teme muzicale principale. Prima, cu caracter romantic, ilustrează iubirea lui Dracula pentru soția sa pierdută și este asociată frecvent cu o cutie muzicală, fiind reinterpretată în diferite variante instrumentale și ritmice pe parcursul filmului. A doua temă însoțește ampla secvență de dans, iar cea de-a treia evocă natura războinică și vampirică a personajului. După stabilirea acestor teme principale, Danny Elfman și Luc Besson au colaborat la dezvoltarea unor motive muzicale suplimentare, menite să susțină atmosfera de mister, stranietate și tensiune a diferitelor secvențe ale filmului.

Plagiat Posterul oficial francez al filmului, realizat de distribuitorul SND, a generat controverse după ce mai mulți observatori au remarcat asemănări între motivul colților conturați în spațiul negativ al siluetei Contelui Dracula și un poster pentru Nosferatu, creat de Eileen Steinbach (SG Posters) în mai 2024. Deși designul a fost acuzat de lipsă de originalitate și de o posibilă inspirație prea apropiată de afișul anterior, nu a fost depusă nicio plângere oficială.

Lansare Filmul a avut premiera în cinematografele din Franța la 30 iulie 2025, fiind distribuit de SND. Ulterior, a fost lansat treptat în aproximativ 40 de țări, între august 2025 și februarie 2026, prin intermediul mai multor distribuitori internaționali. Producția a fost inclusă în secțiunea necompetitivă „Grand Public” a celei de-a 20-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Roma, înaintea lansării sale în cinematografele din Italia, la 29 octombrie 2025, de către Lucky Red. De asemenea, filmul a fost selectat în competiția oficială a Festivalului Internațional de Film Fantastic de la Sitges din 2025.

În Regatul Unit și Irlanda, drepturile de distribuție au fost achiziționate de Signature Entertainment, care a lansat filmul direct în format digital la 1 decembrie 2025. Pentru piața britanică, producția a fost comercializată sub titlul Bram Stoker's Dracula. În Statele Unite și Canada, filmul a beneficiat de o lansare cinematografică pe scară largă la 6 februarie 2026, fiind distribuit de Vertical.

Recepție

Box-office Până la 8 martie 2026, Dracula încasase 5,4 milioane de dolari în Franța și 36,8 milioane de dolari pe celelalte piețe internaționale, pentru un total mondial de 42,4 milioane de dolari. După Franța, cele mai profitabile piețe au fost Statele Unite, cu încasări de 13 milioane de dolari, Rusia, cu 12,4 milioane de dolari, și Italia, cu 6,3 milioane de dolari. În Statele Unite, filmul a depășit pragul de 9 milioane de dolari în primele zece zile de la lansare, devenind cel mai mare succes comercial al unui film francez pe această piață din 2017 și producția cu cele mai mari încasări din istoria distribuitorului american Vertical.

Recepție critică