Al doilea și actualul mandat al lui Donald Trump în funcția de președinte al Statelor Unite a început odată cu învestirea sa ca al 47-lea președinte, pe 20 ianuarie 2025. Trump, membru al Partidului Republican, a mai deținut anterior funcția de președinte (al 45-lea) în perioada 2017–2021. El a pierdut alegerile din 2020 în fața candidatului democrat Joe Biden, dar a câștigat ulterior alegerile din 2024 împotriva candidatei democrate Kamala Harris. Trump este al doilea fost președinte american care revine în funcție. Pe lângă cel de-al doilea mandat prezidențial al lui Trump, Partidul Republican deține în prezent și majorități simple în Camera Reprezentanților și în Senat, obținând astfel un control total asupra ramurilor guvernului federal (așa-numita „trifecta” guvernamentală).
În cursul anului 2025, Trump a semnat 225 de ordine executive, cel mai mare număr emis de un președinte într-un singur an de la Franklin D. Roosevelt încoace. Multe dintre acestea au fost sau sunt contestate în instanță. Încercările sale de a extinde puterea prezidențială și conflictul cu instanțele judecătorești au fost descrise drept o trăsătură definitorie a celui de-al doilea mandat al său de președinte. În domeniul imigrației, Trump a promulgat Legea Laken Riley, a încercat să restricționeze acordarea cetățeniei prin naștere și a dispus deportarea în masă a imigranților. În ianuarie 2025, Trump a înființat Departamentul pentru Eficiență Guvernamentală (DOGE), aflat pentru scurt timp sub coordonarea lui Elon Musk. DOGE a primit sarcina de a reduce cheltuielile federale și dimensiunea aparatului guvernamental, supervizând concedieri în masă ale funcționarilor publici, precum și desființarea unor agenții guvernamentale, cum ar fi Agenția pentru Dezvoltare Internațională. De asemenea, Trump a promulgat legea „One Big Beautiful Bill Act”, care a prelungit definitiv reducerile de taxe introduse în timpul primului său mandat, ducând totodată la o creștere a deficitului cu aproximativ 3.000 de miliarde de dolari până în 2034. De asemenea, Trump a supervizat o serie de majorări și suspendări ale tarifelor vamale, ceea ce a dus la tarife de retorsiune din partea altor țări și la volatilitate pe pieța bursieră.
Pe plan internațional, Trump a continuat să promoveze o politică externă expansionistă și agresivă, inclusiv prin utilizarea sporită a forței militare. Administrația sa a intensificat sprijinul pentru Israel în războiul din Gaza, a lovit ținte Houthi în Yemen în perioada martie–mai 2025 și a sprijinit Israelul în Războiul de Douăsprezece Zile din iunie 2025, conflict în timpul căruia a efectuat lovituri asupra siturilor nucleare iraniene.. La începutul lunii octombrie 2025, a fost semnat planul lui Trump pentru un acord de încetare a focului în Fâșia Gaza între Israel și Hamas. Trump a autorizat o serie de lovituri împotriva unor suspecți de trafic de droguri în Marea Caraibilor – acțiuni a căror legalitate este intens contestată atât în temeiul legislației americane, cât și al celei internaționale – și a ordonat ulterior o intervenție militară pentru înlăturarea de la putere și capturarea lui Nicolás Maduro, președintele contestat al Venezuelei, susținând că guvernul acestuia avea legături cu rețele narcoteroiste și complota pentru a inunda Statele Unite cu cocaină. În urma raidului, Venezuela a devenit – într-o situație contestată – un stat-marionetă de facto al Statelor Unite, aflându-se sub controlul secretarului de stat Marco Rubio. În februarie 2026, el a lansat un atac major asupra Iranului alături de Israel, cu obiectivul declarat de schimbare a regimului, inclusiv asasinarea Liderului suprem al Iranului Ali Khamenei, ceea ce a dus la criza Strâmtorii Hormuz din 2026 și la criza combustibilului. Ca și în prima sa președinție, Trump a inițiat retragerea SUA din Organizația Mondială a Sănătății, din Acordurile climatice de la Paris și din UNESCO.
Administrația Trump a fost criticată pentru vizarea oponenților politici și a societății civile. Multe dintre acțiunile administrației sale au fost considerate de către sistemul judiciar ilegale și neconstituționale, și au fost criticate ca fiind autoritare și fasciste. Aceste acțiuni au fost, de asemenea, văzute ca contribuind la erodarea democrației din țară. Trump este primul președinte cu o condamnare pentru fapte penale, fiind condamnat în 2024 pentru falsificarea documentelor comerciale pentru a ascunde plățile banilor pentru tăcere. După ce a preluat funcția la 78 de ani și șapte luni, el este cea mai în vârstă persoană care a devenit președinte al SUA.
Etape importante Alegerile din 2024
Trump, care a deținut anterior funcția de al 45-lea președinte al Statelor Unite între 2017 și 2021 și a pierdut cursa pentru realegere în fața lui Joe Biden la alegerile prezidențiale din 2020, și-a anunțat candidatura pentru nominalizarea Partidului Republican la alegerile prezidențiale din 2024 pe 15 noiembrie 2022. În martie 2024, Trump a obținut nominalizarea republicană. Trump l-a ales pe senatorul JD Vance din Ohio – un fost critic al său – drept candidat la funcția de vicepreședinte, iar cei doi au fost nominalizați oficial în cadrul Convenției Naționale Republicane din 2024.
În primele ore ale zilei de 6 noiembrie 2024, imediat după alegeri, s-a estimat că Trump a câștigat președinția. Trump a câștigat alegerile prezidențiale cu 312 voturi în Colegiul Electoral și 49,8% din votul popular, în timp ce Kamala Harris a obținut 226 de voturi în Colegiul Electoral și 48,3% din votul popular. Odată cu preluarea mandatului, Trump a devenit al doilea președinte din istoria SUA care exercită mandate neconsecutive — după Grover Cleveland în 1893 — și primul președinte cu o condamnare penală pentru o infracțiune gravă, în urma verdictului de vinovăție din mai 2024. În cadrul alegerilor parlamentare desfășurate simultan, republicanii au obținut controlul deplin asupra ramurilor legislativă și executivă ale guvernului („trifecta”), după ce și-au păstrat majoritatea în Camera Reprezentanților și au recâștigat controlul asupra Senatului pentru prima dată de la primul mandat al lui Trump.
Perioada de tranziție și inaugurarea Perioada de tranziție prezidențială a început în urma victoriei lui Trump la alegerile prezidențiale din SUA din 2024, deși acesta îi desemnase deja pe Linda McMahon și Howard Lutnick să înceapă planificarea tranziției încă din august 2024. Potrivit publicației The New York Times, Trump era „superstițios” și prefera să evite discuțiile despre procesul de tranziție prezidențială până după ziua alegerilor. Echipa sa de tranziție s-a bazat pe activitatea institutului America First Policy Institute, și nu pe cea a Heritage Foundation – un think-tank conservator care a stârnit controverse în timpul campaniei electorale din cauza „Proiectului 2025”, un set de inițiative menite să remodeleze guvernul federal. Până în luna octombrie, el nu participase la procesul federal de tranziție prezidențială și, până în noiembrie, nu semnase angajamentul obligatoriu privind conduita etică.
În perioada de tranziție, Trump a anunțat nominalizările pentru cabinetul și administrația sa. Trump a fost învestit în funcție pe 20 ianuarie 2025. Jurământul i-a fost administrat de președintele Curții Supreme, John Roberts. Ceremonia de învestire a avut loc în interior, în Rotonda Capitoliului, din cauza unui val de frig sever.
Primele 100 de zile În primele o sută de zile ale mandatului său, Trump a semnat 143 de ordine executive – cel mai mare număr înregistrat de vreun președinte în această perioadă –, 42 de memorandumuri prezidențiale, 42 de proclamații prezidențiale, Legea Laken Riley, o lege privind continuarea finanțării și alte acte normative destinate Congresului. Utilizarea intensă a ordinelor executive de către Trump a suscitat reacții împărțite atât în rândul republicanilor, cât și al democraților. Unele ordine executive au pus la încercare limitele autorității executive, în timp ce altele au fost imediat contestate pe cale juridică. Printre principalele teme abordate de Trump s-au numărat reforma sistemului de imigrație, deportările, impunerea de tarife vamale altor state, reducerea cheltuielilor și a personalului din administrația federală, extinderea autorității executive și implementarea unei politici externe non-intervenționiste.
Administrație
Cabinet
Alegerile lui Trump pentru componența cabinetului au fost descrise de mass-media ca punând preț pe loialitatea personală în detrimentul experienței relevante și ca reunind o gamă de ideologii contradictorii și „personalități eclectice”. De asemenea, administrația a fost descrisă drept cea mai bogată din istoria modernă, peste 13 miliardari fiind selectați pentru a ocupa funcții guvernamentale. Trump a nominalizat sau a numit 23 de foști angajați ai Fox News în cadrul administrației sale. De remarcat este faptul că nominalizarea lui Scott Bessent pentru funcția de secretar al Trezoreriei a făcut din acesta cea mai înaltă oficialitate guvernamentală din Statele Unite care își asumă public identitatea LGBTQ.
În martie 2026, The Wall Street Journal a relatat că Trump intenționa să o demită pe Kristi Noem în urma unei audieri în Comisia Juridică a Senatului, în cadrul căreia aceasta a fost criticată pentru acțiunile sale din timpul mandatului – inclusiv modul în care a gestionat cazurile uciderii lui Renée Good și a lui Alex Pretti, relațiile nepotrivite cu consilierul său, Corey Lewandowski, și gestionarea defectuoasă a fondurilor. Pe 5 martie, Trump a anunțat numirea acesteia într-o nouă funcție, cea de „Emisar special pentru Scutul Americilor” (Special Envoy for The Shield of the Americas), și l-a desemnat pe senatorul de Oklahoma, Markwayne Mullin, drept succesor al său la conducerea Departamentului pentru Securitate Internă. Noem este primul membru al cabinetului înlăturat din funcție în timpul celui de-al doilea mandat prezidențial al lui Trump.
Teste de loialitate După începerea celui de-al doilea mandat al lui Trump la președinție, echipe de verificare din cadrul Casei Albe s-au deplasat la agențiile federale pentru a evalua candidații la angajare în funcție de loialitatea acestora față de agenda președintelui. În prima sa zi de mandat, Trump a semnat un ordin executiv prin care susținea restabilirea practicilor federale de angajare bazate pe merit și a „dedicării față de Constituția noastră”. În cadrul programului federal de amânare a demisiilor, administrația Trump a solicitat „loialitate” din partea angajaților federali. Într-o abatere de la practica comunicării neutre din punct de vedere politic, Departamentul de Justiție a emis note interne referitoare la „insubordonare” și „conduită reprobabilă” și a promis că îi va urmări pe oponenții măsurilor de reducere a costurilor inițiate de Trump „până la capătul lumii”, acțiune descrisă de oficiali actuali și foști oficiali din cadrul organelor de aplicare a legii drept o campanie de intimidare la adresa agenților care nu dădeau dovadă de o loialitate suficientă față de Trump.