Capitalism de supraveghere

Capitalismul de supraveghere este un concept din economia politică care denotă colectarea și comercializarea pe scară largă a datelor personale de către corporații. Acest fenomen este diferit de supravegherea guvernamentală, deși cele două se pot consolida reciproc. Conceptul de capitalism al supravegherii, așa cum este descris de Shoshana Zuboff, este motivat de dorința de a obține profit și a apărut pe măsură ce companiile de publicitate – în frunte cu AdWords de la Google – au sesizat posibilitatea de a utiliza datele cu caracter personal pentru a viza consumatorii cu o precizie mai mare.

Colectarea sporită a datelor poate aduce diverse beneficii indivizilor și societății, precum auto-optimizarea (conceptul de „sine cuantificat” sau quantified self), optimizări la nivel societal (de exemplu, prin intermediul orașelor inteligente) și servicii optimizate (inclusiv diverse aplicații web). Totuși, întrucât capitalismul urmărește extinderea sferei vieții sociale supuse colectării și prelucrării datelor, acest fenomen poate avea implicații semnificative asupra vulnerabilității și controlului societății, precum și asupra vieții private.

Presiunile economice ale capitalismului impulsionează intensificarea conectivității și a monitorizării online, spațiile vieții sociale devenind saturate de actori corporativi care urmăresc generarea de profit și/sau reglementarea comportamentului. Datele personale de pe smartphone-uri sunt captate prin intermediul unor echipamente corporative care simulează turnurile de telefonie mobilă – monitorizând astfel persoanele private în spații publice – pentru ca ulterior aceste informații să fie vândute guvernelor sau altor companii.Anstis, Siena, et al. “The Negative Externalities of Cyberspace Insecurity and Instability for Civil Society.” Cyberspace and Instability, edited by Robert Chesney et al., Edinburgh University Press, 2023, pp. 240–78. JSTOR website Retrieved 31 July 2025. Prin urmare, valoarea punctelor de date personale a crescut odată cu dezvoltarea posibilităților de publicitate direcționată. În consecință, prețul tot mai ridicat al datelor a limitat accesul la achiziționarea acestor informații personale doar la segmentele cele mai bogate ale societății.

Context Shoshana Zuboff scrie că „analiza unor seturi masive de date a început ca o modalitate de a reduce incertitudinea prin descoperirea probabilităților privind tiparele viitoare de comportament ale oamenilor și sistemelor”. În 2014, Vincent Mosco a numit „capitalism de supraveghere” practica comercializării către agenții de publicitate a informațiilor despre clienți și abonați, semnalând totodată existența statului supravegherii. Christian Fuchs a constatat că statul supravegherii fuzionează cu capitalismul de supraveghere.

În mod similar, Zuboff arată că situația este complicată și mai mult de acorduri de colaborare extrem de oculte cu aparatele de securitate ale statului. Potrivit lui Trebor Scholz, companiile recrutează oameni ca informatori pentru acest tip de capitalism. Zuboff pune în contrast producția de masă specifică capitalismului industrial cu capitalismul de supraveghere: în timp ce primul se afla într-o relație de interdependență cu populațiile sale – care îi erau atât consumatori, cât și angajați –, cel din urmă exploatează populații dependente, care nu îi sunt nici consumatori, nici angajați și care, în mare parte, nu cunosc procedurile acestuia.

Cercetările lor arată că dimensiunea capitalistă adăugată analizei unor volume masive de date a orientat scopul inițial al acesteia într-o direcție neașteptată. Supravegherea a transformat structurile de putere din economia informațională, riscând să deplaseze și mai mult echilibrul de forțe, îndepărtându-l de statele-națiune și orientându-l către marile corporații care aplică logica capitalismului de supraveghere.

Zuboff observă că „capitalismul de supraveghere” depășește cadrul instituțional convențional al firmei private, acumulând nu doar active și capital de supraveghere, ci și drepturi, și funcționând în absența unor mecanisme semnificative de obținere a consimțământului. Cu alte cuvinte, la un moment dat, analiza unor seturi masive de date a început să fie realizată nu doar de aparatele statului, ci și de companii. Zuboff susține că atât Google, cât și Facebook au inventat capitalismul de supraveghere și l-au transformat într-o „nouă logică a acumulării”.

Această transformare a dus la colectarea, de către ambele companii, a unui volum uriaș de date despre utilizatori, având ca scop principal obținerea de profit. Comercializarea acestor date către entități externe (în special agenți de publicitate) a transformat colectarea lor într-un mecanism economic. Combinația dintre analiza unor seturi masive de date și utilizarea acestora ca mecanism de piață a conturat conceptul de „capitalism de supraveghere”. Capitalismul de supraveghere a fost prezentat drept succesorul neoliberalismului.Zuboff, Shoshana (2019). The Age of Surveillance Capitalism: The Fight for a Human Future at the New Frontier of Power. p. 504-505, 519.

Oliver Stone, creatorul filmului Snowden, a indicat jocul bazat pe localizare Pokémon Go drept „cel mai recent semn al fenomenului emergent și o dovadă a capitalismului de supraveghere”. Stone a criticat faptul că locația utilizatorilor era folosită nu doar în scopul jocului, ci și pentru a obține informații suplimentare despre jucători. Prin monitorizarea locației utilizatorilor, jocul colecta mult mai multe informații decât simplele nume și locații ale acestora: „poate accesa conținutul stocării USB, conturile, fotografiile, conexiunile la rețea și activitățile telefonului și poate chiar activa telefonul atunci când acesta se află în modul de așteptare”. Aceste date pot fi ulterior analizate și transformate în marfă de către companii precum Google (care a investit semnificativ în dezvoltarea jocului) pentru a îmbunătăți eficiența publicității direcționate.

Un alt aspect al capitalismului de supraveghere este influența sa asupra campaniilor politice. Datele cu caracter personal colectate prin tehnici de analiză a datelor (data mining) pot permite diverselor companii (cea mai cunoscută fiind Cambridge Analytica) să îmbunătățească targetarea publicității politice, depășind astfel obiectivele comerciale ale operațiunilor anterioare specifice capitalismului de supraveghere. Astfel, este posibil ca partidele politice să poată crea o publicitate politică mult mai bine direcționată, pentru a-i maximiza impactul asupra alegătorilor. Totuși, Cory Doctorow scrie că utilizarea abuzivă a acestor seturi de date „ne va conduce spre totalitarism”. Această situație ar putea semăna cu o corporatocrație, iar Joseph Turow afirmă că „rolul central al puterii corporative este o realitate directă, aflată chiar în inima erei digitale”.

Teoretizare

Shoshana Zuboff

Termenul „capitalism de supraveghere” a fost popularizat de profesoara de la Harvard Shoshana Zuboff. În teoria lui Zuboff, capitalismul de supraveghere reprezintă o formă inedită de piață și o logică specifică de acumulare capitalistă. În eseul său din 2014, A Digital Declaration: Big Data as Surveillance Capitalism, ea l-a caracterizat drept o „variantă a capitalismului informațional, caracterizată prin extracție și o desprindere radicală de context”, bazată pe transformarea „realității” în marfă și pe conversia acesteia în date comportamentale destinate analizei și comercializării.

Într-un articol ulterior din 2015, Zuboff a analizat implicațiile societale ale acestei mutații a capitalismului. Ea a făcut distincția între „activele de supraveghere”, „capitalul de supraveghere” și „capitalismul de supraveghere”, precum și între acestea și dependența lor de o arhitectură globală de mediere informatică pe care o numește „Big Other” – o nouă formă de putere, distribuită și în mare parte necontestată, care instituie mecanisme ascunse de extracție, transformare în marfă și control, amenințând valori fundamentale precum libertatea, democrația și viața privată.

Potrivit lui Zuboff, capitalismul de supraveghere a fost inițiat de Google și, ulterior, de Facebook – la fel cum producția de masă și capitalismul managerial au fost inițiate de Ford și General Motors cu un secol în urmă – și a devenit, în prezent, forma dominantă a capitalismului informațional. Zuboff subliniază că schimbările comportamentale facilitate de inteligența artificială s-au aliniat obiectivelor financiare ale companiilor americane de internet, precum Google, Facebook și Amazon.

În prelegerea sa susținută la Universitatea Oxford și publicată în 2016, Zuboff a identificat mecanismele și practicile capitalismului de supraveghere, inclusiv producerea de „produse de predicție” destinate vânzării pe noi „piețe ale viitorului comportamental”. Ea a introdus conceptul de „ deposedare prin supraveghere”, argumentând că acesta subminează fundamentele psihologice și politice ale autodeterminării prin concentrarea drepturilor în mâinile regimului de supraveghere. Acest fenomen este descris drept o „lovitură de stat de sus în jos”.

Elemente cheie Cartea lui Zuboff, Epoca capitalismului de supraveghere, reprezintă o analiză detaliată a puterii fără precedent a capitalismului de supraveghere și a demersului unor corporații puternice de a prezice și controla comportamentul uman. Zuboff identifică patru trăsături-cheie ale logicii capitalismului de supraveghere, urmând în mod explicit cele patru caracteristici principale identificate de economistul-șef al Google, Hal Varian: Tendința către o extracție și o analiză tot mai ample de date. Dezvoltarea unor noi forme contractuale care utilizează monitorizarea informatică și automatizarea. Dorința de a personaliza și adapta serviciile oferite utilizatorilor de platforme digitale. Utilizarea infrastructurii tehnologice pentru a desfășura experimente continue asupra utilizatorilor și consumatorilor săi.

Analiză Zuboff compară solicitarea de confidențialitate din partea capitaliștilor supravegherii sau demersurile de a pune capăt supravegherii comerciale pe internet cu a-i cere lui Henry Ford să fabrice manual fiecare automobil Model T și afirmă că astfel de cerințe reprezintă amenințări existențiale care încalcă mecanismele fundamentale de supraviețuire ale entității respective.

Zuboff avertizează că principiile autodeterminării ar putea fi pierdute din cauza „ignoranței, neputinței de învățate, lipsei de atenție, a inconvenientelor, a obișnuinței sau a derivei” și afirmă că „avem tendința de a ne baza pe modele mentale, vocabulare și instrumente derivate din catastrofele trecutului” – făcând referire la coșmarurile totalitare ale secolului al XX-lea sau la practicile monopoliste prădătoare ale capitalismului din Gilded Age –, în condițiile în care contramăsurile dezvoltate pentru a combate acele amenințări anterioare nu sunt suficiente și nici măcar adecvate pentru a face față noilor provocări.

De asemenea, ea ridică întrebarea: „vom fi stăpânii informației sau vom fi sclavii ei?” și afirmă că, „dacă viitorul digital urmează să fie casa noastră, atunci noi suntem cei care trebuie să-l transformăm în aceasta”.

În cartea sa, Zuboff discută despre diferențele dintre capitalismul industrial și capitalismul de supraveghere. Zuboff scrie că, așa cum capitalismul industrial a exploatat natura, capitalismul de supraveghere exploatează natura umană.

John Bellamy Foster și Robert W. McChesney