Carl Gustav Adolf von Harnack () a fost un teolog luteran german baltic și un important istoric al Bisericii. A publicat numeroase lucrări religioase între 1873 și 1912, în care este uneori menționat ca Adolf Harnack. A fost înnobilat în 1914, când numelui său i-a fost adăugat particula „von”.

Harnack a urmărit influența filosofiei elenistice asupra scrierilor creștine timpurii și i-a îndemnat pe creștini să pună sub semnul întrebării autenticitatea doctrinelor apărute în Biserica creștină timpurie. A respins caracterul istoric al Evangheliei după Ioan în favoarea Evangheliilor sinoptice, a criticat Crezul apostolic și a susținut Evanghelia socială.

În secolul al XIX-lea, critica superioară a cunoscut o dezvoltare amplă în Germania, consacrând metoda istorico-critică drept standard academic pentru interpretarea Bibliei și înțelegerea lui Isus istoric. Opera lui Harnack se înscrie într-o reacție față de școala de la Tübingen și reprezintă o reevaluare a tradiției.

Pe lângă activitatea sa teologică, Harnack a fost un important organizator al cercetării științifice. A jucat un rol important în înființarea societății Kaiser-Wilhelm-Gesellschaft și a devenit primul președinte al acesteia.

Biografie S-a născut la Dorpat (astăzi Tartu), în Livonia (pe atunci provincie a Rusiei, astăzi în Estonia), unde tatăl său, , ocupa o catedră de teologie pastorală. A fost fratele geamăn al matematicianului .

S-a căsătorit cu Amalie Thiersch la 27 decembrie 1879. Fiica lor, , a devenit activistă în mișcarea pentru drepturile femeilor.

Harnack a studiat la Universitatea Imperială din Dorpat (1869–1872) și la Universitatea din Leipzig, unde și-a obținut diploma; la scurt timp după aceea, în 1874, a început să predea ca Privatdozent. Aceste cursuri, care abordau teme precum gnosticismul și Apocalipsa, au atras o atenție considerabilă, iar în 1876 a fost numit professor extraordinarius. În același an, împreună cu Oscar Leopold von Gebhardt și , a început publicarea unei ediții a operelor Părinților Apostolici, Patrum apostolicorum opera, a cărei ediție prescurtată a apărut în 1877.

În 1879 a fost chemat la Universitatea din Giessen ca professor ordinarius de istorie a Bisericii. Acolo a colaborat cu Gebhardt la Texte und Untersuchungen zur Geschichte der altchristlichen Litteratur (1882 și urm.), o publicație periodică neregulată care cuprindea numai studii în domeniul Noului Testament și al patristicii. În 1881 a publicat o lucrare despre monahism, Das Mönchtum—seine Ideale und seine Geschichte (ediția a V-a, 1900; traducere în engleză, 1901), și a devenit, împreună cu , coeditor al revistei Theologische Literaturzeitung.

În 1885 a publicat primul volum al lucrării sale Lehrbuch der Dogmengeschichte (ediția a III-a, în trei volume, 1894–1898; traducere în engleză în șapte volume, 1894–1899). În această lucrare, Harnack a urmărit apariția dogmei, pe care o înțelegea drept sistemul doctrinar autoritativ al Bisericii, și evoluția acesteia din secolul al IV-lea până la Reforma protestantă. El considera că, încă de la originile sale, credința creștină și filosofia greacă fuseseră atât de strâns îmbinate, încât sistemul rezultat cuprindea numeroase credințe și practici care nu erau autentic creștine. Prin urmare, protestanții nu numai că erau liberi, ci chiar obligați să critice acest sistem; protestantismul putea fi înțeles ca o respingere a acestei dogme și ca o întoarcere la credința pură care caracterizase Biserica originară. O versiune prescurtată a lucrării a apărut în 1889 sub titlul Grundriss der Dogmengeschichte (ediția a III-a, 1898).

În 1886, Harnack a fost chemat la Universitatea din Marburg, iar în 1888, în pofida opoziției puternice a autorităților bisericești conservatoare, la Berlin. În 1890 a devenit membru al Academiei de Științe. La Berlin, oarecum împotriva voinței sale, a fost atras într-o controversă privind Crezul apostolic, în care și-au găsit expresia antagonismele dintre diferitele tabere din cadrul Bisericii Prusace. Harnack considera că acest crez conținea deopotrivă prea mult și prea puțin pentru a constitui un criteriu satisfăcător pentru candidații la hirotonire; el prefera o declarație de credință mai scurtă, care să poată fi aplicată riguros tuturor (cf. Das Apostolische Glaubensbekenntnis. Ein geschichtlicher Bericht nebst einer Einleitung und einem Nachwort, 1892).miniatura| Adolf von Harnack (dreapta), alături de împăratul Wilhelm al II-lea, cu ocazia inaugurării unui nou Kaiser-Wilhelm-Institut (1913).La Berlin, Harnack și-a continuat activitatea de autor. În 1893 a publicat o istorie a literaturii creștine timpurii până la Eusebiu din Cezareea, Geschichte der altkirchlichen Literatur bis Eusebius (partea a II-a a vol. 5, 1897); iar în 1900 au apărut cursurile sale populare sub titlul Das Wesen des Christentums (ediția a V-a, 1901; traducere în engleză, What is Christianity?, 1901). Una dintre lucrările sale istorice ulterioare, Die Mission und Ausbreitung des Christentums in den ersten drei Jahrhunderten (1902; traducere în engleză, The Mission and Expansion of Christianity in the First Three Centuries, în două volume, 1904–1905), a fost urmată de câteva studii importante asupra Noului Testament (Beitrage zur Einleitung in das neue Testament, 1906 și urm.; traduceri în engleză: Luke the Physician, 1907; The Sayings of Jesus, 1908). Harnack a fost unul dintre cei mai prolifici și stimulativi cercetători ai criticii moderne și a format în „seminarul” său o întreagă generație de profesori care i-au răspândit ideile și metodele în întreaga Germanie și dincolo de granițele acesteia.

Între 1905 și 1921, Harnack a fost director general al Bibliotecii Regale din Berlin (denumită din 1918 Biblioteca de Stat a Prusiei). miniatura|Adolf von Harnack în 1914 La fel ca mulți profesori liberali din Germania, Harnack a salutat izbucnirea Primului Război Mondial în 1914 și a semnat o declarație publică în sprijinul obiectivelor de război ale Germaniei (Manifestul celor Nouăzeci și Trei). Această declarație, care purta și semnătura profesorului său Harnack, a fost invocată de Karl Barth drept unul dintre principalele motive pentru respingerea teologiei liberale.

Harnack a fost unul dintre principalii inițiatori ai înființării, în 1911, a Kaiser Wilhelm Gesellschaft (KWG), devenind primul său președinte. Activitatea societății a fost puternic limitată de Primul Război Mondial, însă în perioada Republicii de la Weimar Harnack a transformat-o într-un instrument important pentru depășirea izolării resimțite de cercetătorii germani în urma războiului și a consecințelor acestuia. Principalul centru de conferințe al societății din Berlin, Harnack-Haus, inaugurat în 1929, a fost numit în onoarea sa. După o lungă perioadă în care s-a aflat în administrarea Armatei Statelor Unite după cel de-al Doilea Război Mondial, acesta și-a reluat rolul imaginat de Harnack, de centru al vieții intelectuale internaționale din capitala Germaniei, sub administrarea organizației succesoare a KWG, Max-Planck-Gesellschaft.

Critica biblică și teologia stanga|miniatura|Mormântul lui von Harnack în Berlin Printre trăsăturile distinctive ale operei lui Harnack s-au numărat insistența asupra libertății absolute în studiul istoriei Bisericii și al Noului Testament (adică asupra faptului că nu existau domenii tabu ale cercetării care să nu poată fi examinate critic), neîncrederea sa față de teologia speculativă, fie ea ortodoxă sau liberală, și interesul pentru creștinismul practic ca viață religioasă, nu ca sistem teologic. Unele dintre discursurile sale pe teme sociale au fost publicate în 1907 sub titlul „Essays on the Social Gospel”.

Harnack considera că toate cele patru Evanghelii „nu sunt cu totul inutile ca surse istorice”, dar, cu toate acestea, „nu au fost scrise cu simplul scop de a prezenta faptele așa cum au fost; ele sunt cărți alcătuite în scopul evanghelizării”.Harnack, Adolf; Trad. Saunders, Thomas Bailey, "What Is Christianity?", "Theological Translation Library, Vol. XIV", p. 20, Williams and Norgate, Londra, 1901.

Viziunea propusă de Harnack asupra minunilor biblice era nuanțată și făcea distincție între anumite tipuri de minuni astfel:

„În al patrulea rând și, în cele din urmă, deși ordinea Naturii este inviolabilă, noi nu cunoaștem încă nicidecum toate forțele care acționează în ea și care interacționează cu alte forțe. Cunoașterea noastră chiar și a forțelor inerente materiei și a domeniului lor de acțiune este incompletă; iar despre forțele psihice știm foarte puțin. Vedem că o voință puternică și o credință fermă exercită o influență asupra vieții trupului și produc fenomene care ni se par extraordinare. Cine a stabilit până acum limite sigure pentru ceea ce este posibil și real? Nimeni. Cine poate spune cât de departe poate ajunge influența sufletului asupra sufletului și a sufletului asupra trupului? Nimeni. Cine mai poate susține că orice fenomen extraordinar care poate apărea în acest domeniu se bazează în întregime pe eroare și iluzie? Minunile, este adevărat, nu se întâmplă; dar există din belșug lucruri extraordinare și inexplicabile. În stadiul actual al cunoașterii noastre, am devenit mai atenți și mai ezitanți în judecata noastră asupra relatărilor despre miraculos pe care le-am primit din Antichitate. Că Pământul s-a oprit din mersul său; că o măgăriță a vorbit; că o furtună a fost potolită printr-un cuvânt, acestea nu le credem și nu le vom mai crede niciodată; dar faptul că șchiopii au umblat, orbii au văzut și surzii au auzit nu va mai fi respins atât de sumar ca o iluzie.”Harnack, Adolf; Trad. Saunders, Thomas Bailey, "What Is Christianity?", "Theological Translation Library, Vol. XIV", pp. 27-28, Williams and Norgate, Londra, 1901.

Lucrări

Note

Bibliografie

Kurt Nowak et al. (ed.), Adolf von Harnack. Christentum, Wissenschaft und Gesellschaft, Göttingen: Vandenhoeck & Ruprecht, 2003, .

Lectură suplimentară

Glick, G. Wayne. Nineteenth Century Theological and Cultural Influences on Adolph Harnack. Church History (1959) 28#2, 157–182 Pauck, Wilhelm. Harnack and Troeltsch: Two historical theologians (Wipf and Stock Publishers, 2015)

Legături externe

Harnack, Adolf von, CCEL

Categorie:Germani baltici Categorie:Istorici ai creștinismului Categorie:Teologi germani Categorie:Istorici germani Categorie:Scriitori germani Categorie:Cadre didactice universitare ale Universității Humboldt din Berlin Categorie:Cadre didactice universitare ale Universității din Giessen Categorie:Cadre didactice universitare ale Universității din Marburg Categorie:Absolvenți ai Universității din Leipzig Categorie:Absolvenți ai Universității din Tartu Categorie:Oameni din Tartu Categorie:Nașteri în 1851 Categorie:Decese în 1930