thumb|Harta 3D pentru zona lacului Tarnița thumb|Animație 3D pentru zona lacului Tarnița
Hidrocentrala Tarnița–Lăpuștești este un proiect hidroelectric pentru o hidrocentrală cu pompaj (CHEAP), propus a fi realizat pe Someșul Cald, în județul Cluj. Dacă va fi construită, hidrocentrala ar fi cel mai mare sistem hidroelectric din România pentru echilibrarea curbei de sarcină.
Descriere CHEAP Tarnița–Lăpuștești va fi amplasată la o distanță de 35 km de Cluj-Napoca, pe malul stâng al Someșului Cald în zona lacului Tarnița și a satului Lăpuștești din comuna Rișca.
Ca orice hidrocentrală cu pompaj, hidrocentrala Tarnița–Lăpuștești va pompa apa din rezervorul de jos în rezervorul de sus în perioadele în care există un surplus de curent electric, care în aceste perioade este ieftin, respectiv va folosi energia apei pompate în rezervorul de sus pentru a produce curent electric în vârful de sarcină. Rezervorul de jos este format din lacul Tarnița, existent, considerat în proiect ca având un volum de 15 milioane de m3 de apă și un nivel de 521,50 m. Rezervorul de sus va fi format dintr-un lac care trebuie amenajat pe platoul Lăpuștești, cu un volum de 10 milioane de m3 de apă și un nivel de 1086,00 mdM, rezultând o diferență de nivel de 564,5 m.
În România surplusul de curent se produce ziua în parcurile fotovoltaice și la prosumatorii cu panouri solare fotovoltaice, iar noaptea în parcurile eoliene și în centralele electrice care funcționează în regim de bază, cum ar fi centrala nucleară de la Cernavodă și hidrocentrala Porțile de Fier I. Vârful de sarcină este seara, între orele 18–22 (vara 19–23). Funcționarea acestei CHEAP ar rezolva în principal nevoia de echilibrare a Sistemului Energetic Național (SEN).
Hidrocentrala va fi dotată cu patru turbine hidraulice reversibile, fiecare de 250 MW în regim de turbină, în total 1000 MW. Consumul grupurilor în regim de pompaj va fi de 4×280 MW, în total 1120 MW. Turbinele, împreună cu transformatoarele electrice, vor fi amplasate în cavități din munte, la nivelul de 440 m. Cele două conducte forțate (de înaltă presiune) vor avea un diametru interior de 4,3 m, o lungime de 790 m și o înclinație de 45°, iar cele două de fugă (de joasă presiune) vor avea un diametru interior de 6,2 m, o lungime de 1325 m și o pantă de 4,75 %. Aceste conducte vor permite debite de 4×38 m3/s la pompare, respectiv 4×53 m3/s la turbinare. Din datele de mai sus reiese că randamentul energetic estimat al hidrocentralei este c. 64 %. În 2026 România vindea în Bulgaria curentul produs ziua cu 50 euro/MWh și îl cumpăra înapoi în vârful de sarcină la prețuri care au urcat până la 250 euro/MWh, diferența de cost lunară fiind de aproape 30 de milioane de euro, ceea ce relevă eficiența economică în România a unei CHEAP.
Istoricul demersurilor Intenția de realizare a CHEAP Tarnița–Lăpuștești datează din 1975. Până în 1985 Institutul de Studii și Proiectări Hidroenergetice (ISPH) a realizat studiul de amplasament și o schemă de CHEAP. Până în 1988 s-a ales amplasamentul. Între 1988–1994 s-au solicitat și analizat cererile de ofertă de la Ansaldo GIE (Italia), Hitachi, Mitsubishi și Toshiba (Japonia) și Alsthom–Neyrpic (Franța). În 1993 ISPH și Geotech au realizat studiul geotehnic și hidrogeologic, precum și studiul de prefezabilitate și al echipării cu 4 grupuri de 250 MW, primind avizul Ministerului Mediului. În 1994 a fost finalizat primul studiu de fezabilitate. În 1995 au fost elaborate caietele de sarcini pentru echipamente. Până în 2007 diverși posibili parteneri au făcut propriile lor studii. În 2008 ISPH a actualizat studiul de fezabilitate conform prevederilor HG 28/2008.
Realizarea CHEAP este considerată obiectiv de interes național. În 2009 guvernul a aprobat un memorandum privind realizarea CHEAP, memorandum expirat. Între 2010–2014 s-a încercat atragerea partenerilor străini, fără efect. În 2013 guvernul a aprobat patru memorandumuri privind realizarea CHEAP, numind societatea Hidro Tarnița SA pentru urmărirea proiectului. În 2024 a fost actualizat studiul de fezabilitate din 2008 cu privire la soluțiile tehnice, noile cerințe apărute și actualizarea costurilor. Studiul conține analiză de senzitivitate, planșe desenate, studii topografice și geotehnice, studii de soluții pentru racordarea la SEN, precum și analiza de încadrare a funcționării hidrocentralei în SEN. Până în 2018 societatea Hidro Tarnița SA a cheltuit peste 13 milioane de lei fără a reuși să atragă investitori externi. În 2020 Virgil Popescu a declarat că proiectul nu se justifică economic și că se va renunța. În 2023 Hidro Tarnița SA a intrat în faliment și a fost dizolvată, însă Sebastian Burduja a dispus reluarea proiectului. Studiul de fezabilitate se află în patrimoniul Hidro Tarnița SA și sunt dificultăți la vânzarea lui. Rolul Hidro Tarnița SA a fost preluat de Hidroelectrica. În 2024 potențialii parteneri externi au devenit Électricité de France (EDF) și Itochu, eventual un consorțiu al acestora.
În 2026 lucrările încă nu începuseră, deoarece costul investiției, evaluată inițial la 1 miliard de euro, necesită realizarea centralei în cooperare. În caz de realizare a acordului, durata construcției este estimată la 5–7 ani. Acționarii Hidroelectrica au aprobat înființarea unei socoetăți mixte cu EDF pentru construirea CHEAP Tarnița, fiecare dintre cei doi parteneri având cote egale.
Note
Vezi și Hidrocentrală cu pompaj
Categorie:Centrale hidroelectrice reversibile Categorie:Hidrocentrale din România