Anton Mocioni

Antoniu Mocioni de Foeni (scris și Anton Mocioni; ) a fost un ofițer, om politic român bănățean, fondatorul și primul președinte al Partidului Național Român din Banat și Ungaria, deputat în Parlamentul de la Budapesta, filantrop și unul dintre fondatorii Băncii „Albina”.

Biografie Primii ani și familia S-a născut la 16 ianuarie 1816, în ramura de Foeni a familiei Mocioni, fiind al treilea dintre cei nouă copii ai lui Ioan Mocioni și ai Iulianei Panaiot. A urmat studiile secundare și superioare la Budapesta.

După finalizarea studiilor, s-a înrolat în armată ca locotenent într-un regiment de husari. În anul 1841 s-a căsătorit cu Iosefina Sztáray (născută baroneasă Brudern), părăsind ulterior serviciul militar. A administrat pentru o perioadă moșiile soției sale de la Prisaca și Verpeleț din Ungaria de Nord.

În anul 1858 a cumpărat domeniul de la Bulci (fostă proprietate a abației romano-catolice din comună), unde a pus bazele unei gospodării model prin sistemul modern de exploatare a terenurilor. Ulterior, și-a extins proprietățile cumpărând domeniul „Pusta Sân-Paul” din hotarul comunei Curtici, în județul Arad.

Din căsătoria sa au rezultat doi copii: Zeno (1842–1905) și Victor (1845–1904).

La începutul anului 1865, contele Zichy, cancelarul aulic pentru Ungaria, le-a propus lui Anton și Andrei Mocioni ridicarea familiei Mocioni la statutul de conți ai Ungariei și includerea lor în Camera Magnaților. Zichy l-a însărcinat pe Vincențiu Babeș în a le comunica vestea. Când au aflat, ambii frați au refuzat. Andrei i-a zis "Spune-i să-mi redea cel puțin pacea, dacă nu-mi poate restitui încrederea ce mi-au răpit-o cei de sus!", iar Anton i-a zis:

Activitatea politică Alături de ceilalți membri ai familiei Mocioni, Antoniu s-a implicat activ în viața politică a românilor din Transilvania și Banat.

La alegerile parlamentare din 1865, a candidat în circumscripția Șiria împotriva candidatului guvernamental Ioan Bohuș, obținând mandatul de deputat cu o majoritate absolută de 2.288 de voturi. A fost reales deputat în aceeași circumscripție la alegerile din primăvara anului 1869 și la cele din 1872 (când a fost proclamat și candidat al alegătorilor români din circumscripția Aleșd, Bihor), în ciuda manevrelor și presiunilor guvernamentale.

La inițiativa sa, la 26 ianuarie/7 februarie 1869, în sala Reduta din Palatul Culturii din Timișoara, a avut loc o conferință națională a reprezentanților românilor din Banat și Regatul Ungariei, alături de delegați sârbi, conduși de Svetozar Miletić, în calitate de reprezentanți ai comitetului național sârb din Novi Sad. Conform presei vremii, la conferință au luat parte peste 500 de persoane, printre care, membrii familiei Mocioni, Anton Mocioni, Gheorghe Mocioni, Alexandru Mocioni, Zeno Mocioni, Eugeniu Mocioni și Victor Mocioni, Vincențiu Babeș, Svetozar Miletić sau Constantin Rădulescu. La această conferință a fost fondat Partidul Național al Românilor din Banat și Ungaria, sub conducerea lui Mocioni, având ca program politic activismul (spre deosebire de Partidul Național al Românilor din Transilvania, care a adoptat tactiva pasivismului).

În perioada celor zece ani în care a fost deputat în Dieta Ungariei (1865–1875), Antoniu Mocioni: a îndeplinit funcția de președinte al Clubului parlamentar al naționalităților; a fost o voce vocală a doleanțelor naționale ale românilor; alături de Vincențiu Babeș, a desfășurat o campanie susținută pentru restabilirea solidarității naționale în rândul fruntașilor români din Regatul Ungariei; a întreprins turnee politice pentru susținerea egalității în drepturi a popoarelor nemaghiare.

Convingerile sale politice au fost sintetizate în discursul rostit la Timișoara cu ocazia prezentării programului național:

La alegerile parlamentare din 1875, în urma presiunilor drastice exercitate de cabinetul condus de Kálmán Tisza, Antoniu Mocioni a pierdut mandatul de deputat. În urma acestui eșec electoral cauzat de măsurile guvernamentale, s-a retras din activitatea parlamentară directă și s-a alăturat curentei politice pasiviste (adoptată și de nepotul său, Alexandru Mocioni).

Activitatea culturală, bisericească și economică Antoniu Mocioni a avut o contribuție semnificativă la consolidarea instituțiilor culturale, religioase și financiare ale românilor transilvăneni și bănățeni: Viața bisericească: A fost membru în toate congresele naționale bisericești din Banat. Împreună cu fratele său, Andrei Mocioni, a făcut parte din delegația română care a făcut demersurile decisive pentru despărțirea ierarhică a Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania și Banat de Patriarhia Sârbă de la Sremski Karlovci. Cultură: A fost director și susținător financiar al „Asociațiunii naționale” din Arad, sprijinind numeroase așezăminte culturale din zonă. Economie: A jucat un rol hotărâtor la înființarea Băncii „Albina” din Sibiu, prima instituție financiară majoră cu capital românesc, ce a stat la baza organizării economice a românilor din Imperiul Austro-Ungar.

În folclorul popular Datorită popularității de care se bucura în rândul electoratului român și devotamentului său față de cauză, Antoniu Mocioni a devenit personaj al versurilor populare din epoca campaniilor electorale:

Decesul Antoniu Mocioni a trecut în neființă la 6 decembrie 1890, la vârsta de 74 de ani.

Note

Categorie:Nașteri în 1816 Categorie:Nașteri pe 16 ianuarie Categorie:Decese în 1890 Categorie:Decese pe 6 decembrie Categorie:Deputați români în Dieta Ungariei Categorie:Aromâni Categorie:Oameni din Budapesta Categorie:Nobili români Categorie:Nobili maghiari Categorie:Militari români în Imperiul Austriac Categorie:Filantropi români