Reichstagul (în germană: „Dietă a Reichului”), denumit oficial Marele Reichstag German (în germană: Großdeutscher Reichstag) după 1938, a fost parlamentul național al Germaniei naziste între 1933 și 1945. În urma preluării puterii de către naziști și a adoptării Legii de abilitare din 1933, acesta a funcționat exclusiv ca un organism care aproba fără dezbatere acțiunile dictaturii lui Adolf Hitler, prin consimțământ unanim, și ca un forum pentru ascultarea discursurilor lui Hitler. În acest rol pur ceremonial, Reichstagul s-a întrunit doar de 20 de ori, ultima ședință având loc la 26 aprilie 1942. Președintele Reichstagului (Reichstagspräsident) pe toată această perioadă a fost Hermann Göring.
În această perioadă, Reichstagul era uneori denumit în mod batjocoritor de publicul german „teuerste Gesangsverein Deutschlands” („cel mai scump club de canto din Germania”), din cauza intonării frecvente a imnului național în timpul ședințelor. Pentru a evita organizarea alegerilor programate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1943 Hitler a prelungit mandatul actualului Reichstag, ales la sfârșitul anului 1938 pentru perioada 1939–1943, transformându-l într-un mandat special de opt ani, care urma să se încheie la 30 ianuarie 1947.