Indicele de percepție a corupției (2025)border|150px|Drapelul statului Mexic Scor obținut 27 / 100 Loc global 141 / 182 Schimbare scor +1 (față de 2024) Organizație Transparency International Vulnerabilități principale Impact sistemic în sferele politică, economică și socială Consolidarea oligarhică a puterii și moștenire autoritară Afectarea legitimității și eficienței instituționaleSursă date: Transparency International (2025)

Corupția în Mexic a pătruns în mai multe segmente ale societății politic, economic și social a afectat grav legitimitatea, transparența, responsabilitatea și eficiența țării. Multe dintre aceste dimensiuni au evoluat ca urmare a moștenirii Mexicului privind consolidarea oligarhică a puterii de către elită și guvernarea autoritară.

În Indicele de Percepție a Corupției pe 2025 publicat de Transparency International, Mexicul a obținut un scor de 27 din 100, unde 0 înseamnă „foarte corupt” și 100 „foarte curat”. Aceasta reprezintă o pierdere de opt puncte față de cel mai mare scor obținut de Mexic în 2014 și o creștere nesemnificativă comparativ cu 2024, când Mexicul a înregistrat cel mai scăzut scor din istorie, de 26. În clasamentul bazat pe scor, Mexicul s-a situat pe locul 141 din cele 182 de țări din Indicele pe 2025, unde țara clasată pe primul loc este percepută ca având cel mai cinstit sector public. Pentru comparație cu scorurile regionale, cel mai bun scor dintre țările din America a fost 75 (Canada), scorul mediu a fost 42, iar cel mai scăzut scor a fost 10 (Venezuela). Pentru comparație cu scorurile la nivel mondial, cel mai bun scor a fost 89 (Danemarca, locul 1), media a fost 42, iar cel mai slab scor a fost 9 (Somalia și Sudanul de Sud, ambele pe locul 181, la egalitate).

Istorie Corupția în Mexic își are rădăcinile încă din perioada colonială. Odată cu sosirea conchistadorilor spanioli în Mexic, a acordat poziții de putere anumitor persoane bogate și influente. Aceste funcții erau adesea de scurtă durată, deoarece oficialii aveau sarcina de a colecta venituri, de a menține ordinea și de a-și susține regiunile bazându-se doar pe surse locale de bogăție și hrană. Oamenii au început să încerce să-și influențeze liderii politici locali și organizau fieste pentru a le câștiga favoarea. Acest sistem de mituire și de cumpărare a accesului la putere și influență a continuat și în perioada postcolonială, când societatea mexicană a adoptat un sistem de clase și s-a organizat într-o ierarhie piramidală, cu cei bogați și puternici în vârf. După obținerea independenței, corupția a fost folosită nu doar ca mijloc de avansare, ci și ca modalitate de a furniza bunuri și servicii. În timp, practica utilizării mijloacelor neoficiale a devenit o modalitate prin care birocrații generau venituri pentru proiecte de infrastructură și sociale, precum și pentru a-și suplimenta propriile venituri.

Guvernarea PRI thumb|Partidul PRI

Deși (PRI) a ajuns la putere prin cooptare și pace, el a menținut puterea timp de 71 de ani consecutivi (1929-2000) prin stabilirea unor rețele de patronaj și prin recurgerea la măsuri personaliste, ceea ce a făcut ca Mexicul să funcționeze ca un stat unipartid, caracterizat printr-un sistem în care politicienii oferau mită alegătorilor în schimbul sprijinului și al voturilor pentru realegere. Acest tip de clientelism a creat o platformă prin care corupția politică a avut oportunitatea să înflorească: exista puțină competiție politică și organizare în afara partidului; nu era posibilă contestarea independentă a sistemului PRI. Contestarea politică echivala cu izolarea și neglijarea politică, economică și socială. Partidul a rămas ferm la putere, iar responsabilitatea guvernamentală a fost scăzută.

Ierarhizarea era norma. Puterea era consolidată în mâinile unei elite restrânse și, mai mult, președintele controla aproape toată puterea practică în cadrul celor trei ramuri ale guvernului. Această figură centrală avea atât puterea formală, cât și pe cea informală de a exercita o autoritate extrajudiciară asupra sistemului judiciar și al celui legislativ și de a subordona aceste alte ramuri voinței politice a executivului.

În plus, puține mecanisme de control au fost impuse asupra acțiunilor oficialilor aleși pe parcursul dominației neîntrerupte a PRI. În consecință, guvernarea prelungită a PRI a dus la niveluri scăzute de transparență și legitimitate în cadrul structurilor guvernamentale din Mexic. Cei 71 de ani de putere au oferit o oportunitate ca corupția să se acumuleze și să devină din ce în ce mai complexă. Societatea civilă s-a dezvoltat în jurul agregării intereselor economice organizate de guvernul clientelar; PRI a permis cetățenilor să negocieze colectiv cu condiția ca aceștia să continue să ofere loialitate politică partidului. Anthony Kruszewski, Tony Payan și Kathleen Staudt explică,Cu acest tip de corupție instituționalizată, calea politică în Mexic a fost foarte îngustă. Existau canale specifice de participare politică (partidul) și mobilizare electorală selectivă (membrii de partid). Aceste probleme, adânc înrădăcinate în cultura politică a Mexicului după mai bine de o jumătate de secol de existență, au continuat să genereze și să instituționalizeze corupția politică în Mexicul de astăzi.

Cumpărarea de voturi Din cauza aplicării slabe a legii și a instituțiilor politice fragile, cumpărarea de voturi și frauda electorală sunt fenomene care, de obicei, nu atrag consecințe. Ca urmare a unei culturi electorale viciate și omniprezente, cumpărarea voturilor este atât de comună printre marile partide politice încât acestea fac uneori referire la acest fenomen în lozincele lor: „Toma lo que los demás dan, ¡pero vota Partido Acción Nacional!” (Ia ce îți dau ceilalți, dar votează Partidul Acțiunea Națională!).

Infracționalitatea organizată

Probleme de frontieră thumb|Frontiera dintre SUA și Mexic Poziția geografică a Mexicului a jucat un rol major în dezvoltarea rolului țării în infracționalitatea organizată și traficul de droguri. Nu numai că Mexicul este adiacent celei mai mari piețe ilegale de droguri din lume – Statele Unite –, dar se învecinează și cu America Centrală și de Sud, cea din urmă fiind o regiune cu națiuni ce au o cerere similar de ridicată pentru droguri. Acest lucru plasează cartelele mexicane de droguri într-o poziție avantajoasă; cererea de droguri nu se limitează doar la statul mexican, ci se extinde în mai multe țări vecine. Din acest motiv, frontierele Mexicului sunt deosebit de cruciale pentru cartelele de droguri și organizațiile criminale transnaționale (OCT), care pot exploata granițele ca cale de tranzit pentru contrabandă și ca metodă de consolidare a puterii.

Pe măsură ce cartelele de droguri și organizațiile criminale transnaționale au folosit tot mai mult aceste zone, grupurile au devenit din ce în ce mai complexe, violente și diversificate. Traficul a fost însoțit de alte forme de activități ilegale – cum ar fi șantajul, răpirile și corupția politică – pe măsură ce facțiuni rivale se luptă pentru controlul acelorași zone profitabile.

Guvernul mexican a realizat istoric foarte puțin în ceea ce privește combaterea eficientă a infracțiunilor comise de aceste organizații criminale și cartele, fiind adesea chiar complicitar în sprijinirea acțiunilor acestora. Multe dintre instituțiile Mexicului – inclusiv cele din domeniul legislativ, politic, judiciar și financiar – funcționează într-un sistem patron-client în care oficialii primesc bani, sprijin politic sau alte forme de mită de la organizațiile criminale în schimbul unei intervenții minime în afacerile acestor grupuri infracționale sau a impunității acestora. În aceste scenarii de narco-corupție, structura de putere din Mexic este definită de lideri care ghidează comportamentul organizațiilor criminale, primesc recompense financiare, manipulează resursele guvernamentale și aliniază politicile publice cu legislația care le va avansa obiectivele personale și politice. Aceste relații au servit drept impuls pentru surse noi și problematice de decese violente legate de droguri, o guvernare și o punere în aplicare a politicilor ineficiente, tactici bazate pe teroare ale organizațiilor criminale și o extindere a pieței drogurilor. În cadrul acestui sistem, influența organizațiilor criminale transnaționale s-a extins dincolo de activitatea infracțională violentă sau de traficul de droguri, ajungând până la bazele instituționale ale Mexicului.

Aceste rețele – alături de lipsa de transparență guvernamentală și de mecanisme de control – au permis corupției din guvern să înflorească.

Tranziția la guvernarea PAN thumb|Partidul PAN Prevalența crescândă și diversificarea infracționalității organizate sunt în multe privințe legate de schimbările politice prin care a trecut Mexicul în anul 2000. Pentru prima dată în 71 de ani, PRI a cedat puterea unui alt partid, Partidul Acțiunii Naționale (PAN). Structura tradițională de putere, care permisese rețelelor de patronaj să se dezvolte și organizațiilor criminale să opereze, a fost provocată de forțele guvernamentale care au încercat să reducă violența și activitățile ilegale.

Cu toate acestea, descompunerea socială a urmat rapid după căderea PRI. PAN, neaflându-se niciodată anterior la putere, era în multe privințe lipsit de experiență într-o guvernare amplă, iar facțiunile criminale au profitat de slăbiciunea percepută a partidului. Noi conflicte au izbucnit între cartele, pe măsură ce diferite grupuri rivalizau pentru a-și dezvolta rețelele infracționale și pentru a acționa împotriva unui regim politic care se chinuia să combată corupția, să stabilească legitimitatea și să sporească eficiența legislativă.

Administrația Calderón thumb|Președintele Felipe Calderón (2006–2012)

În timpul administrației președintelui PAN Felipe Calderón, Mexicul a înregistrat o creștere masivă a infracționalității organizate. Anthony Kruszewski, Tony Payan și Kathleen Staudt notează,În acest context, dincolo de diversificarea activității infracționale, organizațiile criminale transnaționale și-au dezvoltat și mai mult legăturile cu instituțiile din Mexic și cu corupția. Mulți membri ai Poliției Federale și ai Armatei s-au alăturat acestor organizații și au participat la abuzuri împotriva populației. Această corupție a pătruns în atmosfera socială de-a lungul frontierei, unde violența a devenit tot mai intensă și mai mortală. Încercând să combată această criză de securitate, Calderón a desfășurat armata împotriva organizațiilor infracționale de-a lungul graniței. Cu toate acestea, în loc să rezolve problemele de corupție și violență care stăpâneau zona, armata a adâncit problemele și infracționalitatea. Cetățenii au afirmat că soldații înarmați, conectați la organizațiile criminale prin rețelele lor de patronaj, au inițiat abuzuri împotriva populației, inclusiv percheziții ilegale, arestări nejustificate, bătăi, furturi, violuri și tortură. Utilizarea armatei de către administrația Calderón a agravat violența și infracționalitatea organizată din Mexic, adăugând încălcările drepturilor omului la climatul de fărădelege de la frontieră. Anthony Kruszewski, Tony Payan și Kathleen Staudt analizează,Sosirea armatei a coincis cu dezintegrarea instituțională, întrucât corupția oficialilor aleși, a soldaților și a polițiștilor a demonstrat cultura înrădăcinată de neonestitate și ilegalitate din sistemele mexicane.

Pentru a atenua consecințele negative ale utilizării miliției, Calderón și-a schimbat strategia politică spre una de reconstrucție – reorganizând pentru a-i spori activitățile tehnice și operative, pentru a avea direcții și departamente mai cuprinzătoare și pentru a aplica un proces mai selectiv de recrutare a personalului. Aceste măsuri au redus o parte din corupția înrădăcinată sub administrația sa, dar au lăsat în continuare multe domenii din Mexic în ghearele .

Administrația Peña Nieto

thumb|Președintele Enrique Peña Nieto (2012–2018)