The Ballad of Little Jo

The Ballad of Little Jo este un film dramatic western american din 1993, scris și regizat de Maggie Greenwald. Este inspirat din povestea reală a lui Joe Monaghan, care a trăit ca bărbat la sfârșitul secolului al XIX-lea, deși s-a născut anatomic de sex feminin. Suzy Amis joacă în rolul lui Monaghan, avându-i în rolurile secundare pe Bo Hopkins, Ian McKellen, David Chung, René Auberjonois și Carrie Snodgress.

Filmul a fost lansat în cinematografele din Statele Unite la 20 august 1993, de către Fine Line Features. A primit recenzii pozitive din partea criticilor, dar a avut performanțe slabe la încasări. Pentru interpretările lor, Amis și Chung au primit nominalizări la premiul Independent Spirit pentru cea mai bună actriță în rol principal și, respectiv, cel mai bun actor în rol secundar.

Rezumat

Josephine Monaghan dă naștere unui copil nelegitim. Ea își lasă fiul nou-născut în grija surorii sale și se îndreaptă spre Vest îmbrăcată în bărbat.

Ea îl întâlnește pe Percy, care o învață cum să supraviețuiască la frontieră și care nutrește o suspiciune profundă față de femei. Jo acceptă o slujbă de păstor de oi în munți. După ce se întoarce primăvara, Percy îi dă lui Jo o scrisoare de la sora acesteia. Percy a deschis-o și știe că el este de fapt femeie. Percy îi promite lui Jo că nu-i va divulga secretul dacă îi finanțează plecarea din teritoriu.

Când Jo economisește suficienți bani, își cumpără propria gospodărie. Într-o zi, în oraș, Jo dă peste o mulțime care este pe cale să linșeze un muncitor chinez. Jo intervine, iar „chinezul”, Tinman Wong, merge să locuiască cu Jo pentru a o ajuta la gospodărie.

Tinman descoperă adevărul și, făcând asta, dezvăluie că este mult mai inteligent decât a pretins — și el s-a deghizat pentru propria siguranță. Cei doi încep o relație de dragoste.

Western Cattle Company dorește să cumpere toate terenurile din zonă și îi ucide pe toți cei care nu se conformează. Jo îmbracă din nou o rochie, într-un efort slab de a reveni la un rol feminin mai tradițional. Tinman argumentează că va fi imposibil pentru ea să devină din nou o femeie din înalta societate, îndemnând-o să păstreze gospodăria. Jo nu este înduplecată și se întâlnește cu reprezentantul companiei de vite, Henry Grey, pentru a-i spune că va vinde.

În timp ce Grey pregătește documentele, Jo o privește pe soția acestuia care, prin sticla deformata, îi amintește vizual de Jo pe vremea când era o femeie din societate. Jo se răzgândește și refuză să vândă.

Multe decenii mai târziu, Tinman Wong a murit. Jo se prăbușește în timp ce aduce apă și moare și ea. Antreprenorul de pompe funebre descoperă că Little Jo a fost femeie. Bărbații de vază ai orașului se grăbesc la pompele funebre pentru a verifica. Toți stau încremeniți în jurul mesei de pregătire. În oraș, oamenii leagă cadavrul lui Jo de calul ei pentru o fotografie. Ultimul cadru prezintă articolul din ziar cu fotografii de tip „înainte și după” și titlul „Proprietarul de fermă Jo a fost femeie”.

Distribuție Suzy Amis în rolul lui Josephine „Jo” Monaghan Bo Hopkins în rolul lui Frank Badger Ian McKellen în rolul lui Percy Corcoran David Chung în rolul lui Tinman Wong Heather Graham în rolul Mariei Addie René Auberjonois în rolul lui Streight Hollander Carrie Snodgress în rolul lui Ruth Badger Anthony Heald în rolul lui Henry Grey Melissa Leo în rolul Beatricei Grey în rolul lui Jasper Hill Olinda Turturro în rolul Elvirei Jeffrey Andrews în rolul lui Sam Cathy Haase în rolul doamnei Addie Peadair S. Addie Sr. în rolul domnului Addie în rolul negustoarei Irina V. Passmoore în rolul mamei ruse Michael Ruud în rolul tatălui rus Sasha Pasmur în rolul lui Nick (la vârsta de 14 ani) David Ruben Plowman în rolul lui Nick (la vârsta de 9 ani) Rusty Pegar în rolul lui Duke Billy Jenny Lynch în rolul lui Helen Monaghan Vince O'Neil în rolul lui Amos Monaghan Dennis McNiven în rolul antreprenorului de pompe funebre P.D. Smith Barbara Jean Marsh în rolul spălătoresei, doamna Dupree Robert Erickson în rolul lui Jack Wilkins

Producție Maggie Greenwald a finalizat scenariul la începutul anului 1991, după ce a aflat despre viața lui Monaghan. Cu șase luni înainte de filmări, Suzy Amis a început pregătirea cu un culturist și cu antrenori de mișcare și dicție, luând în același timp lecții de păstorit, tras la țintă și călărie.

Filmările principale au început la 22 septembrie 1992 în Montana. Un birou de producție a fost amenajat în , la marginea Pădurii Naționale Custer, iar echipa de scenografie a fost găzduit într-un hangar pentru avioane. Mai mulți actori și dresori de animale au fost distribuiți din Montana și din statele învecinate.

Recepție Reacția criticilor Pe site-ul agregator de recenzii Rotten Tomatoes, 77% din cele 53 de recenzii ale criticilor sunt pozitive, cu o notă medie de 6,8/10. Consensul site-ului menționează: „Uneori înaintează la pas lent când ar fi trebuit să o ia la galop, dar The Ballad of Little Jo răstoarnă într-un mod captivant formula genului, evidențiindu-i în același timp punctele forte”.

Emanuel Levy de la Variety a declarat că „Greenwald este atât de dedicată unei agende feministe, încât abordarea ei omite o bună parte din umorul și suspansul inerente poveștii. […] Din fericire, distribuția făcută de Greenwald și regia actorilor au mai mult succes.” Levy a remarcat interpretarea lui Jo de către Amis, fiind de părere că „ceea ce face ca The Ballad of Little Jo să merite văzut este jocul actoricesc deplin al lui Amis, în ceea ce ar putea fi cel mai solicitant rol al ei de până acum”.

de la The New York Times a scris: „Nu este greu să vezi The Ballad of Little Jo ca pe o critică alegorică a sexului, a puterii și a valorilor cluburilor masculine din America. Prin disprețul față de aceste valori, filmul este la fel de concentrat și de lucid ca remarcabilul personaj a cărui poveste o spune.” Holden a lăudat, de asemenea, modul în care Amis a întruchipat-o pe Jo, remarcând că „filmul este luminat de interpretarea răscolitoare a doamnei Amis”.

Peter Rainer de la Los Angeles Times a descris filmul drept „o viziune sever deromantizată asupra Vechiului Vest și a femeilor care au muncit — în mai multe privințe — la frontierele sale”. Rainer a mai scris că „filmul se încheie mai degrabă ca un recviem decât ca o baladă. Însă, din când în când, aruncă o magie melancolică. Este posibil ca sensul vieții lui Jo Monaghan să nu reiasă cu adevărat din acest film, dar misterul ei dăinuie”.

Roger Ebert i-a acordat filmului 3 stele din 4 și a declarat că „scenarista și regizoarea Maggie Greenwald evită cu înțelepciune un scenariu de modă veche și se concentrează mai mult pe textura cotidiană a vieții din Vest”. Ebert a mai remarcat că „este destul de dur și brut, dar acest lucru se încadrează în spiritul filmului, în care bărbați fără educație trăiau și munceau împreună într-o lipsă disperată a spiritului și a trupului”.

Controverse Filmul a fost criticat pentru consolidarea unei imagini feminizate a bărbaților asiatici în media americană.

Note

Legături externe

Categorie:Filme în limba engleză din 1993 Categorie:Filme americane din 1993 Categorie:Filme de comedie din 1993 Categorie:Filme western din 1993 Categorie:Filme independente americane Categorie:Filme dramatice istorice americane Categorie:Filme western americane Categorie:Antiwestern Categorie:Filme cu acțiunea în 1866 Categorie:Filme PolyGram Filmed Entertainment Categorie:Filme western în limba engleză Categorie:Filme dramatice istorice în limba engleză