250px|miniatura|dreapta
Aliyat Hanoar (în limba ebraică: עליית הנוער „Imigrația Tineretului”, în limba germană: în trecut - Jugend-Alijah) este o organizație sionistă evreiască care a salvat mii de copii și tineri evrei din mâinile naziștilor în timpul celui de-al Treilea Reich. Aliyat Hanoar a organizat relocarea lor în Palestina mandatară (Eretz Israel), în kibuțuri și sate de tineret, care au devenit pentru ei atât cămine, cât și școli și centre de pregătire în munca agricolă. Începuturile
În 1932, în Germania, deja în preajma ascensiunii nazistilor la putere, tineri evrei au fost concediați de la locurile lor de muncă pentru că erau evrei. Aceștia s-au adresat Rechei Freier, soția unui rabin, pentru a-i ajuta să găsească de lucru. În urma acestui apel și a dificultăților crescânde cu care se confruntau tinerii evrei germani ca urmare a creșterii antisemitismului, Recha Freyer a propus aducerea tinerilor evrei din Germania în Palestina, unde urmau să primească o educație națională.Hanokh Rheinhold Aliyat Hanoar, Ed,Universitatea Ebraică, Tel Aviv תשי"ז Recha Freier s-a adresat diverselor instituții centrale sioniste, cum ar fi: Organizația Generală a Muncitorilor Evrei - Histadrut - principalul sindicat al evreilor din Israel, Organizația Sionistă din Germania, WIZO, mișcarea de tineret Ezra și altele, dar nu a primit niciun răspuns. Freier a decis să acționeze oricum și, cu ajutorul lui Dr. Siegfried Lehmann, a reușit la data de 12 septembrie 1932, să aducă un prim grup de 12 băieți în așezarea agricolă Ben Shemen din Palestina. Acesta a fost cel dintâi grup al „Aliyat Hanoar” (Imigrația tineretului în Palestina) Biblioteca Națională din Ierusalim Wikipedia Recha Freyer Începuturile fondării Aliyat Hanoar, Davar 28 august 1935 (ebraica) 250px|miniatura|dreapta|Un prim grup de tineri evrei din Germania la Ein Harod în 1934 După ascensiunea lui Hitler la putere în Germania la 30 ianuarie 1933, Agenția Evreiască a început activități accelerate pentru a aduce evrei din Germania în Palestina. Una dintre căile examinate a fost aducerea copiilor care nu depindeau de mijloacele lor de trai din locul lor de reședință din Germania. Agenția Evreiască a examinat trei opțiuni pentru absorbția copiilor: internate, ferme kibuț și sate de tineret, cu presupunerea că părinții vor plăti cheltuielile de trai ale copiilor. Cea mai disponibilă opțiune au fost fermele. Ce poate da Țara lui Israel evreilor din Germania în ziarul Davar 6 septembrie 1933 (în ebraică) Până în iulie 1933, 36 ferme și-au exprimat dorința de a integra aproximativ 900 de tineri. De asemenea, s-a vorbit despre absorbția altor 100 de copii la Tel Hai și în Kfar Hanoar (Satul Copiilor). Bugetul anual de întreținere pentru fiecare copil era estimat la 25 de lire palestiniene. Spre prezervarea integrității învățământului, Davar 24 iulie 1933 (în ebraică)
150px|miniatura|dreapta|Recha Freier în 1930 150px|miniatura|dreapta|Henrietta Szold în 1940 În august 1933, la cel de-al 18-lea Congres Sionist de la Praga, s-a decis asupra proiectului de stabilire a evreilor originari din Germania în Palestina. Chaim Weizmann a fost numit în fruntea acestuia biroului, iar Arthur Ruppin a fost numit director al departament de așezare în cadrul Agenției Evreiești. Henrietta Szold a fost rugată să se ocupe de problemele tinerilor emigranți. La început, ea a refuzat, dar după o vizită în Germania, a acceptat funcția. A fost poreclită „Mama tinerilor emigranți” și a avut o mare influență atât asupra stării de spirit ideologice, cât și asupra laturii practice a organizației.
Dificultățile în cadrul programului nu au fost doar în a obține aprobarea instituțiilor sioniste, ci și de a convinge și explica părinților copiilor, pentru ca aceștia să le permită acestora să o regiune considerată primejdioasă. În plus, era nevoie de un efort pentru a menține entuziasmul tinerilor, în ciuda așteptării uneori lungi pentru „aliyah”. Principiile organizației la întemeiere Scopul ideologic al Aliyat Hanoar la înființarea sa a fost de a aduce tineri evrei din Germania pentru a ajuta la construirea Țării Israel prin muncă de pionierat. Era nevoie de mâini tinere și muncitoare. Scopul era de a îndeplini viziunea Sionismului prin imigrarea tinerilor și stabilirea lor în țară. Odată cu aceasta, se putea obține salvarea lor din Europa , integrarea lor în țară, reabilitarea și educarea lor. Scopul pedagogic al mișcării era de a educa tinerii, de a-i asimila la cultura israeliană și de a-i face oameni productivi și contribuitori la societate, creând în același timp o nouă viață națională în Țara Israelului. Această întreprindere a fost realizată în cooperare cu Mișcarea Kibuțiană. Cooperarea cu Mișcarea Kibuțiană nu era agreată de toți membrii Organizației Sioniste. Reprezentanții sionismului revizionist discipoli ai lui Zeev Jabotinski și ai sionismului religios „Mizrahi” au protestat împotriva acestui fapt, fiecare din motivele sale.
Mișcarea se baza pe trei principii: muncă, studiu și societate. În fiecare zi, tinerii afiliați ei lucrau 4-5 ore și studiau 4 ore. Restul timpului era dedicat activităților sociale, iar doar puțin timp era petrecut timpului liber. În opinia Henriettei Szold, cele trei principii erau la fel de importante și niciunul dintre ele nu trebuia ignorat.
„Principiul muncii” era exprimat în principal de munca agricolă. Educatorii considerau munca ca fiind educativă și influentă în consolidarea copilului în grup și în kibuț. Membrii kibuțului o vedeau și ca pe un beneficiu economic și ca pe o modalitate de a testa cât de bine adaptarea copiilor în kibuț. Pentru membrii Aliyat Hanoar, acesta era un strat în procesul educațional, scopul final fiind atingerea împlinirii colective.
„Principiul studiului” era extrem de important pentru Henrietta Szold, deoarece, în opinia ei, pionierul trebuie să aibă cunoștințe generale și evreiești extinse. Această opinie nu a fost acceptată la acea vreme. „Principiul societății” urmărea determinarea obiectivelor mișcării în funcție de nevoile societății și ale indivizilor și crearea unui mod de viață caracterizat prin coeziune și atașament față de ceilalți membri. Băieții și fetele au fost organizați în grupuri, „societăți de tineret”.- „hevrot noar”. Acestea au fost sprijinul lor emoțional, în locul unei familii care era departe sau nu mai era în viață. Cu ajutorul grupului, valorile puteau fi mai bine asimilate și era mai ușor să se stabilească un comportament demn. Activitatea în cadrul unei hevrat noar permitea interacțiuni sociale și oferea o platformă celor cu capacități de conducere pentru a-și exprima talentele. De asemenea, „hevrat noar” era cea care pregătea tinerii pentru împlinirea funcției de pionier - halutz - în kibuțuri. Conform percepției organizației, grupul era în centru, și nu individul. Dar toate acestea nu trebuiau sa provină din diminuarea sau eliminarea individului, ci din percepția că puterea și forța sa vor fi exprimate odată cu realizarea obiectivelor societății.
Etape istorice De la fondare și până la al Doilea Război Mondial 250px|miniatura|dreapta|Un prim grup de tineri din Aliyat Hanoar ajungând in portul Haifa în 1934 La 30 ianuarie 1933, ziua în care Hitler a venit la putere în Germania, a fost fondat „Comitetul pentru Ajutorarea Tineretului Evreu”, cunoscut și sub numele de „Elita Tineretului”. Această asociație era un fel de organizație umbrelă a tuturor mișcărilor sioniste de tineret din Germania, care susțineau imigrarea tinerilor evrei în Israel. Asociația înregistra candidații, îi îndruma către instruire și organizarea emigrației și distribuia «certificate» (licențe de imigrare). La 30 mai, în același an, a fost fondat „Comitetul de Cooperare pentru Imigrarea Copiilor și Tinerilor”, care s-a ocupat de organizarea și strângerea de fonduri la nivel global, precum și de distribuirea de informații privind Aliyat Hanoar. O altă filială a organizației a fost „Oficiul Aliyat Hanoar” din Ierusalim, care făcea parte din Secția Germană a Agenției Evreiești, care era responsabilă de stabilirea evreilor germani în Palestina. Rolul său era de a obține certificate, de a menține contactul cu kibuțurile gazdă și de a înscrie tinerii în instituții de învățământ. Henrietta Szold era responsabilă de aspectele pedagogice ale întreprinderii, iar aspectele financiare și administrative au fost încredințate membrilor secției germane al Agenției, Georg Landauer și David Werner Senator, care era și șeful departamentului de imigrare al agenției.Raphael Gat Youth Immigration Enterprise Mifal aliyat hanoar în Kathedra septembrie 1985, pp. 176-149 - în ebraică. După înființarea oficiului, s-au obținut primele 350 de certificate din partea administrației Mandatului Britanic. Inițial, obiectivul erau mai ales tineri evrei din Germania. Tineret evreu din Germania în Palestina,în Davar 11 decembrie 1933.De-a lungul anilor, au fost incluse în această operațiune și alte țări în care a crescut primejdia pentru evrei. Copiii au fost trimiși de părinți cu mare bucurie, deoarece aceasta era modalitatea de a-i salva. Majoritatea părinților acelor copii, au pierit ulterior în Holocaust.
În prima perioadă dinaintea izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, alegerea candidaților a fost extrem de strictă. Au existat două motive principale pentru aceasta: unul, din cauza numărului mic de certificate acordate de guvernul britanic pentru imigrarea tinerilor evrei. Celălalt, din cauza cerințelor, condițiilor speciale și capacității de găzduire a kibuțurilor în care tinerii erau absorbiți. Alegerea candidaților a fost efectuată de asociația „Ajutor pentru Tineretul Evreiesc” din Berlin, care includea toate mișcările sioniste de tineret din Germania. Tinerii selectați pentru imigrare trebuiau să aibă cel puțin vârsta de 15 ani, sa treacă un examen fizic și să aibă aprobarea părinților. Cei care puteau, erau rugați să își plătească costurile de călătorie și instruire în centre din Germania, până când primeau certificatele pentru Palestina.
Primul grup de tineri absorbit oficial de „Oficiul de Imigrare a Tineretului” și-a început activitățile la 19 februarie 1934 la Ein Harod.Copii din Germania la Ein Harod în Davar 25 februarie 1934 - în ebraicăAcest grup de aproximativ 50 de băieți și fete a funcționat inițial ca un club de tineret separat, dar la sfârșitul lunii iunie 1934 a fost combinat cu ceilalți copii din Ein Harod într-un singur club de tineret. Sâmbătă a tineretului la Ein Harod - Tinerii veniți din Germania au aderat la Organizația Tineretului Muncitor, în Davar 27 iunie 1934 - în ebraicăPatru luni mai târziu, primul grup de copii religioși a fost adus la kibuțul Rodges, devenit ulterior Kvutzat Yavne. Cu toate acestea, locurile pentru integrarea tinerilor religioși nu erau suficiente.Imigratia de tineri evrei din Germania - conferință a Henriettei Szold în Davar 29 august 1935 în ebraică Până în noiembrie 1934, au imigrat în Palestina aproximativ 200 de băieți și fete religioși.Imigrația tinerilor evrei din Germania -Henrietta Szold în Davar 22 noiembrie 1934 în ebraică O parte dintre ei s-au stabilit în trei instituții: Kfar Ahava pentru Copii și Tineret, o fermă de fete lângă Talpiot și un Centru de Tineret Mizrahi tot la Ierusalim, iar restul s-au stabilit în kibuțurile Ein Harod, Rodges și Tel Yosef[https://www.nli.org.il/he/newspapers/dhy/1934/11/25/01/article/40?&dliv=none&e=-------he-20--1--img-txIN%7ctxTI--------------1&utm_source=he.wikipedia.org&utm_medium=referral&utm_campaign=%22%D7%A2%D7%9C%D7%99%D7%99%D7%AA+%D7%94%D7%A0%D7%95%D7%A2%D7%A8%22&utm_content=itonut Aliyat Hanoar din Germania Henrietta Szold în Davar Hayom 25 noiembrie 1934, în ebraică