Mary Flannery O'Connor () a fost o scriitoare americană. Este autoarea a două romane și a 31 de povestiri, precum și a unei serii de recenzii și comentarii.

Originară din sudul Statelor Unite, O'Connor s-a remarcat prin stilul său sardonic, caracteristic goticului sudist. S-a inspirat în principal din decoruri regionale și a creat personaje grotesce, puse în situații conflictuale. În operele sale, drama pornește de la felul în care protagoniștii acceptă sau resping, fără exagerări sentimentale, diferențele și imperfecțiunile lor, fie că este vorba despre dizabilități, rasă, criminalitate, religie sau probleme de sănătate mintală.

Scrierile lui O'Connor reflectă adesea credința ei catolică și examinează frecvent chestiuni de moralitate și etică. În propriile ei cuvinte, „toate povestirile mele tratează acțiunea harului asupra unui personaj care nu este foarte dispus să-l accepte, dar majoritatea oamenilor consideră aceste povestiri dure, lipsite de speranță, brutale”.

Tinerețea O'Connor s-a născut pe 25 martie 1925, în Savannah, Georgia, fiind singurul copil al lui Edward Francis O'Connor, agent imobiliar, și al Reginei Cline, amândoi de origine irlandeză. La maturitate, își amintea de sine ca de o „copilă cu picioarele strânse spre interior, cu bărbia retrasă și cu un complex de genul «lasă-mă în pace sau te mușc»”.; .

În 1940, O'Connor și familia ei s-au mutat în Milledgeville, Georgia, unde au locuit inițial împreună cu familia mamei sale, la așa-numita „Cline Mansion” din oraș. În 1937, tatăl ei a fost diagnosticat cu lupus, boală care a dus în cele din urmă la moartea sa, survenită la 1 februarie 1941. O’Connor și mama ei au continuat să locuiască în Milledgeville. În 1951 s-au mutat la ferma Andalusia, care este astăzi un muzeu dedicat operei lui O’Connor.

Cariera O'Connor este cunoscută în principal pentru povestirile sale. A publicat două volume de povestiri: Greu de găsit un om bun (1955) și Cei ce se avântă spre tării se vor întâlni (publicat postum în 1965). Multe dintre povestirile lui O'Connor au fost republicate în antologii importante, printre care The Best American Short Stories și Prize Stories.

Cele două romane ale lui O'Connor sunt Sfetnicul din sânge (1952), ecranizat de John Huston în 1979, și The Violent Bear It Away (1960).

Există fragmente dintr-un roman neterminat al lui O'Connor, intitulat provizoriu Why Do the Heathen Rage?. Romanul neterminat se inspiră din mai multe dintre povestirile sale, printre care „Why Do the Heathen Rage?”, „The Enduring Chill” și „The Partridge Festival”.

Între 1956 și 1964, a scris peste o sută de recenzii de carte pentru două ziare diecezane catolice din Georgia: The Bulletin și The Southern Cross. Potrivit colegului său, criticul Joey Zuber, gama largă de cărți pe care a ales să le recenzeze a demonstrat că era o persoană profund intelectuală. Recenziile sale abordau în mod constant teme teologice și etice din scrierile celor mai serioși și exigenți bogoslovi ai epocii sale. Profesorul de engleză Carter Martin, o autoritate în ceea ce privește scrierile lui O'Connor, remarcă simplu că „recenziile sale literare sunt în armonie cu viața sa religioasă”. Stilul

Referitor la accentul pe care îl pune pe grotesc, O'Connor a spus: „Orice provine din Sud va fi considerat grotesc de cititorul din Nord, cu excepția cazului în care este într-adevăr grotesc, situație în care va fi considerat realist”. Proza ei are de obicei ca decor Sudul și prezintă protagoniști cu defecte morale care interacționează cu personaje cu dizabilități sau care sunt ei înșiși suferinzi (așa cum era O'Connor, bolnavă de lupus). Tema rasială apare adesea. Majoritatea operelor sale conțin elemente tulburătoare, deși ei nu-i plăcea să fie caracterizată drept cinică. „M-am săturat de recenziile care califică Greu de găsit un om bun drept brutală și sarcastică”, a scris ea.

Se simțea profund influențată de viziunea sacramentală și de concepția tomistă conform căreia lumea creată este impregnată de Dumnezeu. Pentru ea, Dumnezeu era o realitate dată de experiență, nu o simplă intuiție a minții sau a spiritului. Când autoarea Mary McCarthy i-a spus că vedea Euharistia doar ca un „simbol, și unul destul de bun”, O’Connor a fost complet în dezacord, spunând: „Ei bine, dacă e un simbol, la naiba cu el”. Cu toate acestea, ea nu a scris ficțiune apologetică de genul celei predominante în literatura catolică a vremii, explicând că sensul unui scriitor trebuie să fie evident în ficțiunea sa, fără didacticism. A scris ficțiune ironică, subtil alegorică, despre personaje sudiste aparent înapoiate, de obicei protestanți fundamentaliști, ale căror transformări de caracter, în viziunea ei, îi apropiau de mentalitatea catolică. Transformarea se realiza adesea prin durere, violență și manifestări absurde, în căutarea sacrului. Oricât de grotesc ar fi fost cadrul, ea a încercat să-și înfățișeze personajele ca fiind deschise la atingerea harului divin. Acest lucru a exclus o înțelegere sentimentală a violenței din povestiri, la fel ca și a propriei sale boli. Ea a scris: „Harul ne schimbă, iar schimbarea este dureroasă”.

Arte vizuale O'Connor era o desenatoare și pictoriță pasionată. „Nu știu să scriu”, a spus ea odată. „Dar știu să desenez.” În 2023, au fost descoperite două lăzi pline cu picturi realizate de O'Connor pe plăci de lemn. Se credea că acestea fuseseră ascunse de administratorii ei, care se temeau că ar fi putut să distragă atenția de la faima sa de scriitoare.

Viața personală Catolicism O'Connor era o catolică devotată. Un jurnal de rugăciuni pe care O'Connor îl ținuse în perioada în care a studiat la Universitatea din Iowa a fost publicat în 2013. Acesta conținea rugăciuni și reflecții despre credință, scris și relația lui O'Connor cu Dumnezeu. O'Connor era o cititoare pasionată a filosofilor existențialiști creștini, precum Gabriel Marcel, considerându-se „o catolică deosebit de pătrunsă de conștiința modernă” și considerând că Sudul era „bântuit de Hristos”. Moartea

În vara anului 1952, O'Connor a fost diagnosticată cu lupus, la fel ca tatăl ei înaintea sa. A rămas la Andalusia pentru tot restul vieții. O'Connor a mai trăit doisprezece ani după diagnosticare, cu șapte ani mai mult decât se aștepta. Rutina ei zilnică consta în a participa la liturghie, a scrie dimineața, apoi a-și petrece restul zilei odihnindu-se și citind. În ciuda efectelor debilitante ale medicamentelor steroidiene folosite, ea a susținut peste șaizeci de apariții la conferințe publice pentru a-și citi operele. În documentarul PBS, intitulat Flannery (2019), scriitoarea Alice McDermott declară: „Cred că tocmai boala a făcut-o să devină scriitoarea care este”.

„Mă tem că lupul din interiorul meu face ravagii”, i-a scris O'Connor prietenei sale, sora Mariella Gable, cu doar câteva săptămâni înainte de moarte. A murit pe 3 august 1964, la vârsta de 39 de ani, pe fondul unor complicații apărute în urma unui nou atac de lupus, după o intervenție chirurgicală pentru fibromatoză uterină. Este înmormântată în Milledgeville, Georgia, la cimitirul Memory Hill.

Opera Romane Sfetnicul din sânge (1952) The Violent Bear It Away (1960) Why Do the Heathen Rage? (neterminat; publicat în 2024) Colecții de povestiri Greu de găsit un om bun (1955) Cei ce se avântă spre tării se vor întâlni (1965) The Complete Stories (1971) Alte lucrări Mystery and Manners: Occasional Prose (1969) The Habit of Being: Letters of Flannery O'Connor (1979) The Presence of Grace: and Other Book Reviews (1983) Flannery O'Connor: Collected Works (1988) Flannery O'Connor: The Cartoons (2012) A Prayer Journal (2013)

Note

Bibliografie

Legături externe

Flannery O'Connor citește A Good Man is Hard to Find (audio) Flannery O'Connor introducere la lectură, la Southern Grotesque. Flannery O'Connor cartoons

Categorie:Nașteri în 1925 Categorie:Nașteri pe 25 martie Categorie:Decese în 1964 Categorie:Decese pe 3 august Categorie:Americani de origine irlandeză Categorie:Critici literari americani Categorie:Eseiști din secolul al XX-lea Categorie:Feministe americane Categorie:Nuveliști americani Categorie:Romanciere americane Categorie:Romancieri din secolul al XX-lea Categorie:Romano-catolici americani Categorie:Scriitori de povestiri americani Categorie:Scriitori din statul Georgia