Iosif Hossu () a fost un cărturar, om politic și înalt funcționar public român din Transilvania. A activat ca profesor la Blaj, deputat în Dieta Transilvaniei din 1865, deputat în Dieta Ungariei, consilier la Ministerul de Interne din Budapesta și vicepreședinte al Curții de Conturi a Ungariei.
Originea și familia Iosif Hossu a făcut parte din prestigioasa familie Hossu de Milaș, o dinastie de preoți și ierarhi ai Bisericii Române Unite cu Roma. A înrudit cu episcopii Vasile Hossu și Iuliu Hossu.
Studii și începutul carierei pedagogice S-a născut în anul 1825 în localitatea Milaș. A urmat studiile teologice la Blaj, centrul spiritual și cultural al românilor greco-catolici. După absolvire, între anii 1847 și 1848, a activat ca profesor la școlile din Blaj.
Activitatea politică și administrativă După Revoluția maghiară din 1848, Hossu s-a implicat activ în viața politică a Marelui Principat al Transilvaniei.
Dieta de la Cluj (1865) În anul 1865 a fost ales deputat în Dieta de la Cluj, reprezentând comitatul Cluj (Kolozs). În dezbaterile dietale a apărat drepturile națiunii române: A susținut inițiativa deputatului Zeyk și a combătut propunerea arhiepiscopului romano-catolic privind reprezentarea proporțională, denunțând inechitatea conform căreia comunitatea săsească (de circa 200.000 de persoane) primea 45 de trimiși, în timp ce națiunea română (de peste 1,1 milioane de locuitori) ar fi fost reprezentată de numai 40 de deputați. În ședința a VII-a a Dietei, din data de 6 decembrie 1865, Iosif Hossu a înaintat doleanțele alegătorilor români printr-o petiție structurată în 11 puncte. În discursul său a afirmat dorința românilor de a fi reprezentați la Dieta de la Pesta în chestiunea uniunii Transilvaniei cu Ungaria, solicitând: Monarhul să își asume oficial în titulatura sa și atributul de „mare conducător al românilor” (románok nagy vezére); Recunoașterea și garantarea prin lege a liberei utilizări a limbii române în toate afacerile publice, private, bisericești și civile privitoare la români; Extinderea legii electorale nr. V din 1848 (adoptată la Pozsony) și asupra Transilvaniei, astfel încât să se aleagă un deputat la fiecare 30.000 de locuitori; Construirea unei linii de cale ferată pe traseul Oradea–Cluj–Câmpia Transilvaniei–Brașov; Construirea de drumuri pietruite pe cheltuiala statului care să traverseze Câmpia Transilvaniei, pe axele Cluj–Reghin, Gherla–Târgu Mureș și Bistrița–Turda. A cerut oficial forului dietal înaintarea petiției sale și a celei a deputatului Zeyk direct către Curtea imperială de la Viena.
Cariera în administrația centrală
După realizarea pactului dualist austro-ungar, s-a stabilit la Budapesta: În perioada 1866–1871 a fost deputat în Dieta Ungariei; În 1867 a fost numit consilier în cadrul Ministerului de Interne al Ungariei; Între anii 1870 și 1876 a ocupat demnitatea de vicepreședinte al Curții de Conturi a Ungariei (Állami Számvevőszék).
Pe parcursul întregii sale vieți a sprijinit și s-a implicat în numeroase proiecte culturale și sociale ale comunității românești din Transilvania și Ungaria.
Sfârșitul vieții A decedat în anul 1897 la Budapesta. Rămășițele sale pământești au fost transportate în Transilvania și înhumate în cavoul de la Giulatelec (în prezent satul Coasta, comuna Bonțida, județul Cluj).
Distincții Pentru meritele sale deosebite în administrația de stat și viața publică, a fost decorat de către împăratul Franz Joseph I cu Ordinul Coroana de Fier, clasa a II-a.
Note
Categorie:Nașteri în 1825 Categorie:Decese în 1897 Categorie:Decese pe 2 septembrie Categorie:Decese în Budapesta Categorie:Deputați români în Dieta Ungariei Categorie:Deputați români în Dieta Transilvaniei Categorie:Români greco-catolici Categorie:Profesori români