Constantin Dinu Cojocaru () a fost un antrenor de handbal și profesor român, originar din Runcu, județul Dâmbovița. A fost antrenorul principal al reprezentativei feminine de tineret a României care a câștigat Campionatul Mondial de tineret din 1995, disputat la Aracaju, în Brazilia.

La nivel de club, a pregătit echipe precum CSS Galați, Oțelul Galați, Chimistul/Oltchim Râmnicu Vâlcea, Universitatea Ursus Cluj, Universitatea Remin Deva și Cetate Deva și a lucrat o perioadă în Italia.Ciprian Marinuț, „Schimbare de antrenor la Cetate”, Cuvântul Liber, 29 decembrie 2005, accesat la 25 septembrie 2026. Cu formația din Râmnicu Vâlcea a câștigat trei titluri consecutive de campion al României, în 1994, 1995 și 1996. În 1999 a primit titlul de antrenor emerit.

Carieră

CSS Galați și Oțelul Galați Constantin Cojocaru și-a început activitatea de antrenor la CSS Galați, unde a lucrat cu echipele feminine de junioare. Sub conducerea sa, CSS Galați a devenit campioană națională la junioare I în sezoanele 1985–1986 și 1987–1988, al doilea titlu fiind câștigat la turneul final desfășurat la Tulcea.

Jucătoarele pregătite de Cojocaru au trecut succesiv prin categoriile de junioare III, junioare II și junioare I, iar o parte dintre ele au alcătuit ulterior nucleul formației Oțelul Galați care a promovat în primul eșalon. Cojocaru a continuat la conducerea echipei gălățene în prima ligă.

În această perioadă s-a ocupat atât de formarea jucătoarelor tinere, cât și de trecerea acestora spre handbalul de performanță. Printre sportivele pregătite de el la Galați s-au numărat jucătoare care au activat ulterior în prima ligă, iar unele dintre fostele sale eleve, printre care Alexandrina Soare, Gabriela Manea și Gabriela Artene, au devenit la rândul lor antrenoare în primul eșalon.

Chimistul și Oltchim Râmnicu Vâlcea

În anii 1990, Cojocaru a antrenat formația feminină din Râmnicu Vâlcea, cunoscută inițial ca Chimistul și ulterior ca Oltchim. În sezonul 1992–1993, a făcut parte, alături de Lucian Rășniță, din colectivul tehnic al echipei Chimistul Râmnicu Vâlcea, care a câștigat campionatul național.

În sezonul 1993–1994, Chimistul Râmnicu Vâlcea a câștigat campionatul național, iar Cojocaru este menționat de FRH între antrenorii echipei, alături de Petre Berbecaru și Lucian Rășniță. În următoarele două ediții, 1994–1995 și 1995–1996, Oltchim s-a clasat din nou pe primul loc, Constantin Cojocaru și Petre Berbecaru fiind consemnați ca antrenori. Cu Oltchim Râmnicu Vâlcea, Cojocaru a câștigat trei titluri naționale consecutive, în 1994, 1995 și 1996.

Cojocaru a lucrat și cu sectorul juvenil al clubului vâlcean. Echipa Oltchim pregătită de Constantin Cojocaru și Petre Berbecaru a câștigat campionatul național de junioare I în sezonul 1993–1994. Istoria oficială publicată de Federația Română de Handbal îl indică pe Constantin Cojocaru ca antrenor al acelei formații.

Campionatul Mondial de tineret din 1995

Cea mai importantă performanță internațională a lui Dinu Cojocaru a fost obținută în 1995, când a fost antrenorul principal al reprezentativei feminine de tineret a României la Campionatul Mondial organizat la Aracaju, în Brazilia. Ioan Băban a fost antrenor secund, iar Remus Drăgănescu antrenor federal.

România a câștigat șapte dintre cele opt partide disputate la turneul final. După faza grupelor, selecționata română a eliminat Cehia și Ucraina, apoi a învins Norvegia cu 31–23 în semifinală. În finală, România a învins Danemarca cu 28–24 și a cucerit titlul mondial.

Lotul campion mondial a cuprins 15 jucătoare: Magdalena Urdea, Narcisa Lecușanu, Stăncuța Ghionea, Simona Țuțuianu, Carmen Nițescu, Carmen Amariei, Alina Dobrin, Steluța Lazăr, Ildiko Kerekes, Cristina Mihai, Luminița Stroe, Roxana Berilă, Elena Iorgu, Irina Neagu și Olimpia Vereș.

Mai multe componente ale acestei generații au devenit ulterior jucătoare importante ale reprezentativei de senioare, între ele aflându-se Narcisa Lecușanu, Carmen Amariei, Alina Dobrin și Steluța Luca.

În 2015, la împlinirea a 20 de ani de la titlul mondial, Federația Română de Handbal i-a premiat pe membrii generației din 1995 și pe antrenorii Dinu Cojocaru și Ioan Băban, în cadrul unui eveniment organizat la Cluj-Napoca.

Universitatea Ursus Cluj

Cojocaru a pregătit ulterior formația feminină Universitatea Ursus Cluj, începând cel puțin din 1997.

În martie 1998, Universitatea Ursus, pregătită de Cojocaru, a învins-o în deplasare pe Oltchim Râmnicu Vâlcea cu 24–22. La acel moment, Oltchim Râmnicu Vâlcea nu mai pierduse de șase ani un meci de campionat pe teren propriu. Confruntarea avea și o semnificație aparte pentru Cojocaru, care antrenase anterior formația vâlceană.

În sezonul 1997–1998, Universitatea Ursus Cluj a încheiat campionatul pe locul al treilea.

Sub conducerea lui Cojocaru, formația clujeană a evoluat și în competițiile europene. La 4 octombrie 1998, Universitatea Ursus a învins vicecampioana Poloniei, Piotrcovia, cu 24–19, într-un meci din Cupa EHF.

În aceeași perioadă, Cojocaru a făcut parte și din conducerea tehnică a reprezentativei feminine de senioare a României. În aprilie 1998, Remus Drăgănescu și Dinu Cojocaru au pregătit echipa națională feminină a României pentru partidele cu Polonia din preliminariile Campionatului European.

În noiembrie 1999, Constantin Cojocaru, antrenor al formației feminine U Ursus, s-a numărat printre cei 15 tehnicieni cărora le-a fost acordat titlul de antrenor emerit.

Federația îl include, de asemenea, pe Constantin Cojocaru în lista antrenorilor internaționali, categorie în care regulamentul federației include, între altele, antrenorii principali care au cucerit cu reprezentativele de tineret sau juniori titluri mondiale ori europene.

Deva și activitatea în Italia

Cojocaru a antrenat ulterior formația Universitatea Remin Deva timp de doi ani. După despărțirea de echipa din Deva și-a continuat activitatea în Italia, unde a lucrat aproximativ trei ani și jumătate.

La sfârșitul anului 2005 a revenit la Deva, fiind numit antrenor principal al formației Cetate Deva în locul lui Dumitru Berbece. Numirea sa a avut loc după primele trei etape ale campionatului, obiectivele stabilite fiind recuperarea terenului pierdut în competiția internă și o evoluție cât mai bună în Cupa României.

Activitatea lui Cojocaru a continuat și după prima sa perioadă petrecută la Universitatea Remin Deva.

Revenirea la Oțelul Galați

În 2009, Cojocaru era director sportiv la Oțelul Galați. După demisia Gabrielei Artene, la începutul lunii noiembrie, a preluat conducerea tehnică a echipei.

În sezonul 2009–2010 a condus pentru o perioadă echipa de senioare, iar ulterior a ocupat funcția de director tehnic al clubului.

Activitatea sa la Galați a continuat și la nivel juvenil. În septembrie 2010, era antrenor al echipei de junioare I a Oțelului Galați.

Stil și activitate de formare

O parte importantă a activității lui Constantin Cojocaru a fost dedicată handbalului juvenil. La CSS Galați a pregătit generații succesive de junioare, unele dintre acestea ajungând ulterior la nivelul primei ligi.

Activitatea sa de formare a continuat la Râmnicu Vâlcea, unde a câștigat în 1994 titlul național de junioare I cu Oltchim, în același interval în care lucra și cu echipa de senioare.

Generația naționalei de tineret din 1995 a reunit jucătoare care aveau să evolueze ulterior la nivel înalt în echipa națională de senioare. La 20 de ani după turneul mondial, Federația Română de Handbal l-a prezentat pe Cojocaru drept antrenorul principal al acelei formații.

După moartea sa, fosta internațională Steluța Luca, componentă a formației campioane mondiale din 1995, a vorbit despre rolul lui Cojocaru atât în pregătirea sportivă, cât și în formarea jucătoarelor cu care a lucrat la Galați, Vâlcea și Cluj.

Palmares EchipaCompetițiaPerformanțaSezon / AnSurseRomânia U20Campionatul Mondial de Handbal Feminin pentru TineretCampion mondial1995Chimistul/Oltchim Râmnicu VâlceaCampionatul RomânieiCampion1992–1993Campion1993–1994Campion1994–1995Campion1995–1996Campionatul Național de Junioare ICampion1993–1994CSS GalațiCampionatul Național de Junioare ICampion1985–1986Campion1987–1988Vicecampion1988–1989Universitatea Ursus ClujCampionatul RomânieiLocul 31997–1998

Distincții

În 1999, Constantin Cojocaru a primit titlul de antrenor emerit, distincție acordată pentru activitatea și performanțele sale în handbalul românesc și consemnată ulterior în palmaresul oficial al Federației Române de Handbal.

Federația Română de Handbal l-a inclus ulterior și în categoria antrenorilor internaționali, alături de tehnicieni care au obținut performanțe majore cu reprezentativele României.

Deces

Constantin Cojocaru a murit la 24 septembrie 2026, la vârsta de 81 de ani, după ce suferise cu câteva zile înainte un infarct și fusese internat la Spitalul Elias din București, anunțul decesului fiind făcut de Federația Română de Handbal în aceeași zi. Constantin Cojocaru a murit la 24 septembrie 2026, la vârsta de 81 de ani, după ce suferise cu câteva zile înainte un infarct și fusese internat la Spitalul Elias din București.

Presa sportivă a publicat după moartea sa materiale retrospective despre activitatea desfășurată la CSS Galați, Oțelul Galați, Oltchim Râmnicu Vâlcea, Universitatea Cluj și reprezentativele României.

Note

Legături externe Constantin Cojocaru la Federația Română de Handbal Lotul României campion mondial de tineret în 1995, Federația Română de Handbal

Categorie:Antrenori de handbal români Categorie:Decese în 2026