István Mártonfi () a fost un medic internist, publicist și autor de scrieri medicale român de origine maghiaro-armeană, fratele mai mare al farmacistului László Mártonfi.
Biografie S-a născut într-o veche familie nobiliară armeano-transilvăneană.https://www.ormenycsaladnevek.hu/martonfi/ A urmat studiile secundare în orașul natal și la Cluj, după care a absolvit Facultatea de Medicină din cadrul Universității Franz Joseph din Cluj, obținând diploma de medic în anul 1919. A activat inițial ca asistent universitar al medicului internist Miklós Jancsó, stabilindu-se ulterior la Șimleu Silvaniei, unde a profesat mai întâi într-un cabinet privat, apoi ca medic de spital.
Având înclinații artistice, s-a implicat activ în viața culturală și socială a urbei. Între anii 1921 și 1922 a redactat și a asigurat conținutul revistei satirice locale Keserű Lapu („Brusturele amar”). Între anii 1940 și 1946 a ocupat postul de medic-șef și director al spitalului din Șimleu Silvaniei. Deși a fost invitat să preia catedre universitare la facultățile de medicină din Debrețin, Pécs și Târgu Mureș, a refuzat ofertele și a ales să rămână la Șimleu Silvaniei, continuându-și acolo activitatea clinică și de cercetare.
În 1947 a făcut parte din colegiul de redacție al revistei bilingve orădene Medicul Nou – Új Orvos. S-a pensionat în anul 1964.
Activitatea științifică Cercetările sale clinice au abordat subiecte precum combaterea epidemiilor de scarlatină, eliminarea riscului letal al emboliilor gazoase asociate pneumotoraxului terapeutic, prevenirea ocluziilor vasculare determinate de injecțiile intravenoase și ameliorarea nevralgiilor prin tratamente cu fenol (fenolizare).
Lucrările sale de specialitate au fost publicate în reviste medicale de prestigiu din epocă: Revista Medicală – Orvosi Szemle (Cluj, 1928) Orvosi Hetilap (Budapesta, 1942–1956) Medicul Nou – Új Orvos (Oradea, 1948)
În 1948, lucrarea sa de laborator realizată în colaborare cu László Fehéregyházy, referitoare la o metodă simplificată de determinare a vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH) și a proteinelor serice, a fost recompensată de către Ministerul Sănătății din Republica Populară Română cu diplomă de merit și premiul pentru inovatori. În 1964 a fost distins cu titlul de Medic Emerit al Republicii Populare Române.
Comemorare O placă memorială a fost instalată pe casa sa din Șimleu Silvaniei.
Note
Categorie:Nașteri în 1895 Categorie:Nașteri pe 23 aprilie Categorie:Decese în 1966 Categorie:Decese pe 19 septembrie Categorie:Studenți ai Universității Franz Joseph din Cluj Categorie:Gherleni Categorie:Armeni din România Categorie:Maghiari din România Categorie:Interniști români Categorie:Medici maghiari