Bălți

Bălți este un oraș cu statut de municipiu, reședința Regiunii de Dezvoltare Nord a Republicii Moldova. Orașul se află în mijlocul stepei Bălțului, cu un relief de câmpie colinară, la 138 km nord de Chișinău, 65 km de la granița cu România (UE), vama Sculeni, și 120 km de la frontiera cu Ucraina, vama Otaci. Se învecinează cu raioanele Fălești, Glodeni, Rîșcani și Sîngerei. Municipiul Bălți este al treilea centru urban după mărime și populație din Republica Moldova, surclasat de Chișinău și Tiraspol.Ghidul orașelor din Republica Moldova. 2004, p. 12. În componența municipiului sunt incluse satele Sadovoe și Elizaveta. În context teritorial orașul se împarte în 3 sectoare: Centru (inclusiv cartierele Țigănia, Teioasa și Berestecico); Pământeni (inclusiv cartierele Jubiliar și Dacia); Slobozia și două formațiuni locuibile Molodova, Bălții Noi. Clima este temperat continentală, iar cele mai importante râuri care trec prin oraș sunt Răut și Răuțel. Ca infrastructură, lungimea totală a drumurilor din municipiu este de 220,7 km cu o suprafață de 1.478,5 m². Localitatea este un important nod de transport din nordul republicii, cu o infrastructură dezvoltată care asigură legături rutiere, feroviare și aeriene cu toate regiunile republicii și alte țări. Industria municipiului este reprezentată de 40 de întreprinderi.

Prima atestare certă a orașului Bălți apare în comentariile legate de expediția polonezilor împotriva Imperiului Otoman din 1620. În 1766 feciorii negustorului Alexandru Panaite, Constantin (Costache) și Iordache, intraseră în posesia moșiei Bălților, satul Slobozia-Bălților revenind Mănăstirii Sfântului Spiridon din Iași.Gheorghe Baciu, Orașul Bălți și oamenii lui, Chișinău, 2010, p. 38 și urm. În 1779 evreii se instalează la Bălți, drepturile lor fiind reglementate conform acordului din 1782. În 1782 este atestat cu statul de târg, unde se organizau iarmaroace anuale. În 1812 a fost anexat de Imperiul Rus, odată cu partea de răsărit a Principatului Moldovei, parte denumită atunci Basarabia ca gubernie), mulți funcționari și militari ruși, precum și negustori și meșteșugari armeni și evrei instalându-se atunci în oraș. La sfârșitul secolului al XIX-lea populația băștinașă românească devine minoritară, majoritatea fiind reprezentată de evrei. Ca urmare a unirii primei Republici Moldova cu România, orașul intră în componența României în 1918, devenind reședință de județ.

În timpul și după cel de-al Doilea Război Mondial, odată ce Basarabia devine o parte a Uniunii Sovietice, populația în care noul regim nu avea încredere (acei băștinași care fuseseră slujbași ai administrației românești, preoți, rușii albi, refugiații din URSS care fugiseră de colectivizare sau de Holodomor, așa-zișii „chiaburi” (1949, Operațiunea Sud), reprezentanții cultului Martorii lui Iehova (1951, Operațiunea Nord) a fost deportată în Kazahstan și Siberia, fie ca deținuți în Gulag, fie ca maziliți cu reședință forțată. Mulți evrei au fugit în Bucovina după intrarea trupelor sovietice în Bălți. În 1941 la Limbeni pe lângă Bălți a fost organizat unul din trei lagăre de concertare a evreilor bălțeni. „În lagărul de lângă Bălți nu a fost ca la Auschwitz sau Birkenau. A fost un lagăr de concentrare în care nici măcar nu a fost nevoie de gazare.” Acolo oameni stăteau la un loc, aduși ca niște vite de prin târgurile din jur și chiar din sate, acolo pe unde se mai aciuaseră câțiva. Erau zile în care mureau cu zecile înghețați de frig sau de foame. „Căci primul lucru pe care trebuiau să-l facă premilitarii dimineața era "curățenia". Adică să-i ia din lagăr pe evreii morți și să-i ducă într-o pădure din apropiere. „Erau zvârliți într-o bortă mare, plină cu var, ca să ardă.” În 1944 în Bălți au fost organizate două lagăre de concentrare în care erau deținuți 50 000 de prizonieri români, germani și de alte naționalități. Mulți au decedat din cauza condițiilor, bolilor sau erau executați, corpurile lor fiind îngropate în morminte comune din preajmă. Supraviețuitorii au fost exilați în Siberia sau Asia Centrală.

În timpul regimului comunist orașul a devenit un centru industrial important pentru nordul Moldovei, cu o populație în mare parte nouă, fie băștinașă venită de la sate, fie rusească sau ucraineană.

La 1 ianuarie 2011 populația stabilă a municipiului constituia 149,1 mii persoane, inclusiv: 144,2 mii urbană și 4,9 mii rurală. Sub aspect religios cea mai mare parte a bălțenilor sunt ortodocși - 110 961 persoane (86,98%). În ianuarie 1995 localitatea Bălți devine municipiu.

Etimologie

Numele localității Bălți, la origine Bălțile, provine de la pluralul cuvântului românesc „baltă” - fiind un oiconim topografic cu referire la abundența bălților din zona confluenței râurilor Răuțel și Răut.Eremia, Anatol. Orașele și satele Moldovei. Dicționar Toponimic, geografic și istoric (2). In: Studii și cercetări de onomastică și lexicologie, 2022,pp. 46-92.Eremia, Anatol. Considerații privind toponimia localităților urbane din Basarabia. In: Anuar de Lingvistica si Istorie Literara, 2023, vol. 63, pp. 85-96. ISSN 1220-4919. DOI: https://doi.org/10.59277/ALIL.2023.05 Originea substantivului baltă este autohtonă, moștenit din limba dacă,Boerescu, Pârvu. Elemente de substrat (autohtone) ale limbii române: Compediu. București: Editura Academiei Române, 2018, pp. 18-19 ISBN 978-973-27-2969-4 asemănându-se cu baltë în limba albaneză cu sensul de „mlaștină, noroi” (albaneza avându-și originea din limba ilirică sau, mai puțin probabil, din limba tracă, fiind înrudită cu limba dacă).Eremia, Anatol. Hidronimia Republicii Moldova, domeniu și obiect de cercetare interdisciplinară . In: Akademos, 2010, nr. 2(17), pp. 94-98. ISSN 1857-0461. În general, se acceptă că termenul „baltă” derivă din proto-indo-europeanul *bʰelH- (a străluci), din care au evoluat următoarele cuvinte: baltã (baltă) - în limba aromână, palta (mlaștină) - în limba italiană, βάλτος/váltos (mlaștină) - în limba greacă, *bolto (mlaștină) - în limba protoslavă.Orel, Vladimir E. Albanian Etymological Dictionary. Köln: Brill, 1998, p. 15.

Toponime locale: Coasta, pârâul Flămânda Hârtopul, Loturile, Movila Cucului, Movila Buzdugani, Odaia, Pământeni, Popovca, râul Răutul, râul Răuțelul, Strâmboiu, Chetrăria, Șleahul Vechi, Teioasa, pârâul Țăpeni, pârâul Țarina Veche, Valea Adâncă, Valea Șipotelor, Zavadinele.

Geografie

Suprafața municipiului Bălți este de 7801 ha, dintre care: orașul Bălți - 4143 ha, satul Elizaveta - 2677 ha, satul Sadovoe - 980 ha .Ghidul orașelor din Republica Moldova. 2004, p. 10. Fondul funciar este structurat astfel: terenuri cu destinație agricolă - 3 331 ha; terenuri ale localităților - 2 669 ha; terenuri destinate industriei, transporturilor, comunicațiilor și cu altă destinație specială - 990 ha; terenuri ale fondului silvic și destinate protecției mediului - 530 ha; terenuri ale fondului apelor - 275 ha; terenuri destinate fondului de rezervă – 6 ha.

Relief

thumb|Harta fizică a orașului Bălți Teritoriul Bălțiului reprezintă este o componentă a câmpiei ondulate a Bălțului. La sud se întinde podișul Ciuluc-Soloneț. Astfel, teritoriul localității se caracterizează printr-un relief colinar slab fragmentat de văi largi și versanți asimetrici. Centrul geografic al urbei reprezintă o morfostructură negativă sub formă de un amfiteatru mare cu laturile puternic ridicate, format de albia râului Răut. Versanții din stânga râurilor Răut și Răuțel sunt domoli, pe când cei de dreapta - abrupți. Din cauza defrișărilor, a ridicării nivelului apelor subterane și a densității sporite a construcțiilor, versanții abrupți sunt afectați de alunecări de teren. În prezent relieful este supus unor procese exogene de modelare ca alunecările de teren. Procese vechi de alunecări se manifestă pe partea inferioară a versantului râului Răut, în preajma cartierului Soroca. Alte zone afectate de alunecări, mai noi, sunt amplasate pe versantul drept al râului Răuțel, în cartierele Țigănia și Bălții Noi.

Geologie

Până la mijlocul Pliocenului zona Bălților a fost un podiș ridicat de unde eroziunea a ros aproape întreaga suprafață inițială a Miocenului târziu. La mijlocul Pliocenului, în timp ce teritoriile ce îl înconjoară se ridică, podișul Bălților se coboară (graben) formând câmpia Bălților. Depozitele geologice în care a fost sculptat relieful actual s-au format în perioada Neogenă, epoca Miocenă, etajul Sarmațian, subetajele Basarabian și Volhynian, acum 13,8-10 milioane ani în urmă. Sub acumulările aluviale, în văile râurilor Răut și Răuțel se află resturi de moluște din Sarmațianul inferior ce au format calcare cochilifere, detritice și oolitice. Dealurile sunt alcătuite din argile carbonatice gri-verzui, intercalații de argile, aleurite și nisip, deasupra cărora s-au depus argilele lessoidale din perioadele glaciare cuaternare.TALPĂ, Mihaela. Depozitele neogene din zona mun. Bălți. In: Interuniversitaria: Materialele Colocviului Șt. Studențesc, ed. a 14-a, 3 mai 2018, Bălți, 2019, pp. 68-71.

Seismicitatea municipiului Bălți este determinată în special de cutremurele subcrustale de adâncime intermediară ale căror epicentre sunt adesea localizate în Vrancea, în Moldova românească, la poalele întorsurii Carpaților.Drumea, Anatol; Alcaz, Vasile. E posibilă oare astăzi unui cutremur de pământ puternic?. Akademos, nr.1-2 (9), februarie 2008, p. 88 - 90. Accesat 28 iunie 2011. Teritoriul municipiului este amplasat într-o zonă cu seismicitate de 7 grade pe scara Richiter. Intensitatea cutremurelor generate de focarul Vrancea scade, de regulă, cu un grad până la Bălți.Ilieș, Ion. Sistemul integrat de monotirizare seismică România-Republica Moldova. Akademos, nr. 1 (20), martie 2011, p. 62 - 69. Accesat 28 iunie 2011. Cele mai intense cutremure au avut loc la 26 octombrie 1802 - magnt. 7,5 grade; 10 noiembrie 1940 - magnt. 7,4 grade; 4 martie 1977 - magnt. 7,2 grade; 1986 și 1990 - magnt. 6 grade. Ultimul cutremur a fost înregistrat la 4 octombrie 2011, cu magnitudinea de 3 - 3,5 grade pe scara de 12 grade MSK.Cutremur de 4,8 pe scara Richter resimțit în Republica Moldova. INFO-PRIM NEO, 4 octombrie 2011. Accesat 4 octombrie 2011. Anual pe teritoriul Republicii Moldova se înregistrează sute de cutremure de intensitate mică, de 2 - 4 grade.

Sol thumb|Vedere a părții centrale din cartierul Soroca

Pe teritoriul municipiului predomină solurile cernoziomice tipice moderat humifere. În partea dreaptă a Răutului, în cartierul Slobozia, se întâlnesc cernoziomurile tipice slab humifere. Acestea sunt cernoziomurile cele mai fertile. Au o grosime de peste 1 m, culoarea aproape neagră, structură grăunțoasă și hidrostabilă. Pe versanți stratul de sol este doar de câțiva zeci de cm și de multe ori este afectat de eroziune eoliană și, în special, pluvială. La nivel de municipiu 623 ha sunt erodate. În luncile râurilor s-au format solurile aluviale. Aceste soluri sunt salinizate și mlăștinoase. O bună parte din suprafața solurilor fertile a fost destinată construcțiilor cartierelor locative și întreprinderilor, de aceea valorificarea acestora este minimă. Din suprafața totală a orașului de 4143 ha, numai 117 ha au utilizare agricolă.

Climă

thumb|left|Apus de soare pe Lacul Comsomolist Clima este temperat continentală, ca în restul țării, cu veri calde care prezintă furtuni ploioase episodice (precipitațiile de vară fiind mai importante decât cele de iarnă, mai ales spre septembrie), toamne ploioase dar scurte, ierni reci cu îngheț, zăpadă și crivăț, primăveri de asemenea scurte.