Dinu (Constantin) Lipatti (n. 19 martie/1 aprilie 1917, București – d. 2 decembrie 1950, Geneva), a fost un pianist, compozitor și pedagog român. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române (1997). Acesta este considerat a fi cel mai important pianist român.Dinu Lipatti se stingea din viață în urmă cu 65 de ani. Ce l-a ucis pe marele pianist român la vârsta hristică, în timp ce asculta muzică de Bach, 2 decembrie 2015, Monica Andronescu, Florin Ghioca, Adevărul, accesat la 4 octombrie 2016Dinu Lipatti, descoperiri uluitoare, 3 octombrie 2016, Carmen Anghel, Evenimentul zilei, accesat la 4 octombrie 2016
Biografia și cariera Crescut într-o familie cu tradiție muzicală - tatăl său, Theodor, diplomat de carieră,Scrisoarea tragică și misterioasă a lui Dinu Lipatti descoperită de un fost ministru al Culturii în arhivele fostei Securități, 15 octombrie 2016, Dodo Romniceanu, Evenimentul zilei, accesat la 16 octombrie 2016 era un talentat violonist amator care studiase cu Pablo de Sarasate, mama, Anna Lipatti, născută Racoviceanu (1887-1973), o excelentă pianistă, iar naș la botez i-a fost George Enescu - i s-au recunoscut și cultivat din fragedă copilărie înclinațiile muzicale. La rugămintea lui Theodor Lipatti, în 1922 Josef Paschill a notat într-un caiet primele compoziții ale fiului acestuia, Dinu Lipatti, exact cum le executa la pian, fără greș, micul autor de cinci ani. Caietul, care cuprinde 8 compoziții: 1. Le Printemps (Primăvara), 2. Chanson pour Grand Mère (Cântec pentru mama-mare), 3. Dorelina, 4. Triste séparation (Trista despărțire), 5. Marșul ștrengarilor, 6. Regrete, 7. Dulce amintire, 8. À ma bonne Surcea (Bonei mele, Surcea). Caietul se păstrează la Cabinetul de muzică al Bibliotecii Academiei Române.Din compozițiile micului Dinu pentru pian solo - Dinu Lipatti
A fost acceptat ca elev de exigenta profesoară de pian Florica Musicescu, care l-a ferit de mentalitatea unui "copil minune", dându-i în schimb o educație artistică serioasă, care să-i permită dezvoltarea talentului său nativ.
Între timp este admis la Conservatorul din București, pentru ca în 1934 să participe la concursul internațional de pian din Viena. Faptul că i s-a decernat doar al doilea premiu l-a determinat pe faimosul pianist francez Alfred Cortot să părăsească juriul în semn de protest. Cortot l-a invitat la Paris să-și continue sub conducerea sa studiile de pian la Ecole Nationale de Musique, unde ia și lecții de compoziție cu Paul Dukas și Nadia Boulanger și de artă dirijorală cu Charles Munch.
În 1936 își începe cariera de pianist concertist cu o serie de concerte în Germania și Italia, reputația sa continuând să crească cu fiecare apariție în public. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial revine la București unde dă recitaluri de pian ca solist sau acompaniindu-l pe George Enescu.
În 1943 pleacă în Scandinavia împreună cu viitoarea sa soție, Madeleine Cantacuzino (născută Dannhauer) (1908-1983), de asemenea o fostă elevă a Floricăi Musicescu și decide să se stabilească cu Madeleine în Elveția, unde devine profesor de pian la Conservatorul din Geneva. Își continuă cariera concertistică cu recitaluri de pian sau ca solist împreună cu orchestre dirijate de Herbert von Karajan sau Alceo Galliera, realizează în studio imprimări pe discuri.
În timp ce se pregătea pentru un turneu de concerte în America se descoperă că suferă de leucemie. Se puneau mari speranțe în efectele curative ale Cortizonului, de curând descoperit, și cum preparatul era foarte scump, muzicieni ca Yehudi Menuhin, Igor Strawinski, Charles Munch au contribuit cu mari sume de bani pentru procurarea medicamentului. După o ameliorare aparentă, starea de sănătate a lui Dinu Lipatti continuă să se înrăutățească. La 16 septembrie 1950, deși slăbit fizic, are loc ultimul lui concert public la Besançon (Franța). În partea doua a recitalului intenționa să execute cele 14 Valsuri în Do diez minor de Frédéric Chopin. Puterile însă îl părăsesc, după o lungă pauză în care publicul nu s-a clintit din sală, Dinu Lipatti reapare pe scenă, se așază la pian și interpretează motivul "Jesus bleibt meine Freude" din cantata "Herz und Mund und Tat und Leben" de Johann Sebastian Bach. Cu această rugăciune s-a încheiat una din cele mai bogate și scurte cariere cunoscute în arta interpretativă modernă.Lipatti, Anna: La Vie du Pianiste Dinu Lipatti, Editions du Vieux Colombier, trans. Giveon Cornfield; quoted on Everest Records LP 3166
"Stăteam pe treptele scării pentru că nu mai erau locuri libere. Încă de la primele sunete m-am ridicat de pe modestul meu loc și mi-am spus: <<Nu ai mai auzit așa ceva niciodată până acum!>> Nu mi-a scăpat nici o notă; știu că e o formulare convențională, dar de data aceasta e adevărat. Îmi amintesc tot: medicul care stătea pe scenă, pregătit să intervină în orice moment, paharul cu apă de pe pian, toate detaliile ce contribuie la o capodoperă. Boala dădea o altă semnificație evenimentului. La final, Lipatti lăsa impresia că e venit dintr-o altă lume. O lume în care orice e posibil. În acea seară, în sală nu a existat nici un auditor care să poată rămâne indiferent." (Jacques Kreisler, unul dintre fondatorii Festivalului de la Besançon. Avea 34 de ani când a asistat la recitalul marelui pianist român) miniatura|Mormintele lui Dinu Lipatti, în centru, flancat la stânga de soția sa, Madeleine și, la dreapta, de mama sa, Anna - la cimitirul din Chêne-Bourg, cantonul Geneva, Elveția Boala de care suferea, limfogranulomatoză malignă (boala lui Hodgkin), l-a măcinat rapid, iar după două luni și jumătate, la 2 decembrie 1950 Dinu Lipatti se stinge din viață la Geneva în vârstă de numai 33 de ani, cu partitura Quartetului în Fa minor de Ludwig van Beethoven în mână. Ultimele sale cuvinte au fost: "Nu-i de ajuns să fii mare compozitor ca să scrii muzica asta, trebuie să fi fost ales ca instrument al lui Dumnezeu". La vestea morții sale, marele pianist german Wilhelm Backhaus exclamă: "Nouă ne rămâne amintirea frumuseților pe care ni le-a dăruit și o profundă întristare".
Înregistrările pe discuri, cu toate imperfecțiunile tehnice de atunci, au rămas documente vii asupra artei pianistice a lui Dinu Lipatti, interpretări pline de căldură umană și înaltă desăvârșire stilistică, de finețe și noblețe spirituală, de poezie și grație. Multe din aceste imprimări au fost incluse de casa de discuri EMI în colecția "Unvergänglich - Unvergessen" (Nepieritoare - De neuitat). "Un artist de o spiritualitate divină", cum l-a numit Francis Poulenc, Dinu Lipatti prefera pentru înregistrări- înaintea lui Glenn Gould - singurătatea studioului în care se putea concentra pentru a duce arta sa la perfecțiune. În repertoriul său prevalau operele unor compozitori ca Johann Sebastian Bach, Wolfgang Amadeus Mozart, Frédéric Chopin, Béla Bartók, dar și Robert Schumann, Edvard Grieg, Maurice Ravel, Domenico Scarlatti. Era modest și exigent cu sine însuși - „Dinu Lipatti dă impresia că se jenează cu propriul său geniu" (pianista Clara Haskil).
Compozițiile sale, printre care Fantezie pentru pian, vioară și violoncel Op. 1 (1933), Șătrarii, suită pentru orchestră Op. 2 (1934), Concertino în stil clasic pentru pian și orchestră de cameră Op. 3 (1936), Simfonie concertantă pentru două piane și orchestră de coarde Op. 5 (1938), Sonatină pentru mâna stângă (1941) au rămas în cea mai mare parte inedite.
Distincții Ordinul Meritul Cultural în gradul de Cavaler cl. II, pentru muzică (23 septembrie 1942)Decretul regal nr. 2.847 din 23 septembrie 1942 privind conferirea ordinului „Meritul Cultural”, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 257, Partea I-a, marți 3 noiembrie 1942, pp. 9592–9593.
In memoriam Casa memorială Dinu Lipatti se află în satul Ciolcești din comuna Leordeni, județul Argeș. Acolo sunt expuse obiecte legate de viața și activitatea marelui pianist și compozitor român. Printre exponate se află un pian Bechstein și un bust al artistului, realizat de sculptorul Ion Irimescu.
Colegiul Național de Arte „Dinu Lipatti” din București de asemenea îi poartă numele.
În anul 2010, numit și anul Chopin în întreaga lume, s-a desfășurat târgul de muzică clasică Cannes, unde arta muzicală a lui Lipatti a fost votată de juriu drept cea mai bună din toate timpurile. Iar în același an, BBC Music Magazine îl clasifica pe Lipatti drept unul dintre cei mai buni pianiști din istorie, împărțind clasamentul cu Rachmninov și Liszt.
La 100 de ani de la nașterea unuia dintre cei mai mari pianiști români, s-a sărbătorit Centenarul lui Dinu Lipatti. Anul 2017 a fost marcat de numeroase evenimente care l-au omagiat pe acesta. Fundația Dubois-Ferriere a aranjat un concert de mare anvergură la Geneva, unde invitatul special pentru a susține acest eveniment a fost pianistul Nelson Freire. În noiembrie, la Londra s-a organizat și concertul In memoriam de către Orchestra Filarmonicii din Londra, unde și-au făcut simțită prezența și pianiștii Alexandra Dariescu și Cristian Mandeal. De asemenea, s-au suținut și la București o serie de momente pentru al omagia pe acesta.
În luna septembrie 2017, Primarul General Gabriela Firea și Consiliul General al Municipiului București aprobă înființarea centrului cultural Casa Artelor „Dinu Lipatti”, în semn de omagiu pentru artistul de geniu Dinu Lipatti, ținând cont că în anul 2017 s-au împlinit 100 de ani de la nașterea acestuia. Noul centru își are sediul chiar în casa în care artistul a trăit și a creat, pe Bulevardul Lascăr Catargiu, la nr. 12. Aceasta a fost închiriată de Primăria Municipiului București și este introdusă în circuitul cultural al Capitalei. Ideea proiectului Casa Artelor „Dinu Lipatti” aparține regizoarei Alice Barb, director fondator al acestei instituții. Noul centru cultural va avea ca scop organizarea de festivaluri, concerte și manifestări cultural-educative, publicarea unor lucrări de specialitate, partituri sau alte materiale care au legătură cu viața și activitatea lui Dinu Lipatti.
În opinia publică internațională, acesta este amintit drept un mare compozitor, supranumit geniul culturii românești. Paul Dukas îl numea pe acesta drept al doilea Enescu, în timp ce Nadia Boulanger îl desemna ca fiind cel mai mare pianist care a existat vreodată. Astfel, personalitatea lui Dinu Lipatti se regăsește printre alte simboluri românești ca Mircea Eliade, Constantin Brâncuși și George Enescu.
Compoziții
Catalogul compozițiilor lui Dinu Lipatti
WoO. – B. 1. Din compozițiile micului Dinu Lipatti (mai 1922)
1. Le prentemps (Andante)
2. Chanson pour grand-mère (Molto Andante)
3. Dorelina (Moderato)
4. Triste séparation (Andante)
5. Marșul ștrengarilor (Tempo vesel de marș)
6. Regrete (Allegretto e staccato)
7. Dulce amintire (Andante)
8. A ma bonne Surcea (Allegretto)
WoO. – B. 2. Sonata pentru pian solo (2 ianuarie 1932)
I. Allegro moderato
II. Andante – Allegro
III. Allegro
Op.1 – B. 3. Sonatina pentru vioară și pian (20 septembrie 1933)
I. Allegro moderato
II. Andantino
III. Allegro maestoso
WoO. – B. 4. Fuga A 4 (Fugă la patru voci) pentru pian (4 februarie 1934)
Allegro maestoso
Op.2. – B. 5. Șătrarii (Tziganes), suită simfonică (1934)
I. Allegro maestoso – „Vin șătrarii” (L‘arrivée des tziganes)
II. Andantino – „Idilă la Floreasca” (Idylle à Floreasca)
III. Allegro – „Chef cu lăutarii” (Ivesse sau Le festin)
WoO. – B. 6. Cvintet de coarde – neterminat
I. Andante