Hieroglifele egiptene erau sistemul de scriere formal folosit în Egiptul Antic. Hieroglifele combinau elemente logografice, silabice și alfabetice, cu un număr de aproximativ 1.000 de caractere diferite. Hieroglifele cursive au fost folosite pentru scrierea literaturii religioase pe papirus și lemn. Scrierea hieratică și cea demotică de mai târziu derivă din scrierea hieroglifică, așa cum a fost și cea proto-sinaitică care a evoluat ulterior în alfabetul fenician.Michael C. Howard (2012). Transnationalism in Ancient and Medieval Societies. P. 23. Printre sistemele de scriere care s-au născut din alfabetul fenician se numără scrierea greacă și cea aramaică. Scrierea hieroglifică egipteană este strămoș pentru majoritatea sistemelor de scriere în uz, cele mai răspândite find alfabetele latin și cel chirilic (prin cel grec), abjadul arab și familia brahmică de scrieri (prin aramaică).
Folosirea scrierii hieroglife a apărut din sistemele de simboluri proto-alfabetizate din Epoca de Bronz timpurie, în jurul secolului al XXXII-lea î.Hr. (Naqada III), cu prima frază descifrăbilă scrisă în limba egipteană datând din A II-a Dinastie (secolul al XXVIII-lea î.Hr.). Hieroglife egiptene s-au dezvoltat într-un sistem de scriere matur, folosit pentru inscripții monumentale în limba clasică din perioada Regatului Mijlociu. În această perioadă, sistemul a folosit aproximativ 900 de semne diferite. Folosirea acestui sistem de scriere a continuat în Regatul Nou și în Perioada Târzie, până în perioada persană și în cea ptolemeică.
Odată cu închiderea definitivă a templelor păgâne în secolul al V-lea, cunoștințele despre scrierea hieroglifică au fost pierdute.
Primele interpretări Deși s-au făcut încercări, scrierea a rămas nedescifrată pe tot parcursul Evului Mediu și în perioada modernă timpurie. Descifrarea scrierii hieroglifice a fost realizată în cele din urmă în anii 1820 de Jean-François Champollion, cu ajutorul Pietrei Rosetta. Descoperită în 1799, ea a reprezentat cheia descifrării hieroglifelor egiptene antice, deoarece conține același text scris în trei variante: hieroglife, demotică și greacă veche. Folosindu-se de inscripțiile grecești, pe care le-a comparat cu semnele hieroglifice, Champollion a reușit să stabilească o metodă de interpretare a scrierii hieroglifice.
Etimologie Cuvântul hieroglifă vine de la adjectivul grecesc ἱερογλυφικός (hieroglyphikos),ἱερογλυφικός, Henry George Liddell, Robert Scott, A Greek–English Lexicon, on Perseus Digital Library compunere dintre ἱερός (hierós)ἱερός, Henry George Liddell, Robert Scott, A Greek–English Lexicon, on Perseus Digital Librarycare înseamnă sacru și γλύφω (glýphō) care se traduce prin a grava. Deci scrierea hieroglifică înseamnă scriere sacră.γλύφω, Henry George Liddell, Robert Scott, A Greek–English Lexicon, on Perseus Digital Library
Hieroglifele însăși, încă din perioada ptolemeică, au fost numite τὰ ἱερογλυφικὰ [γράμματα] (tà hieroglyphikà [grámmata]) „literele sacrate gravate”, contrapartida greacă a expresiei egiptene mdw.w-nṯr „cuvintele zeului”.Antonio Loprieno, Ancient Egyptian: A Linguistic Introduction (Cambridge: Cambridge UP, 1995), p. 11. Grecescul ἱερογλυφός însemna „un sculptor de hieroglife”.
Scrierea egipteană pentru hieroglife:
sau mai simplu: R8-S43-Z1:Z1:Z1 (adesea tradus medew-netjer „Cuvintele Divine”).
Sistem Champollion avea ca definiție a sistemului hieroglific, "un sistem complex, o scriere figurativă, simbolică și fonetică, în același timp, într-un același text, aceeași frază, uneori același cuvânt.".
În funcție de context, un același caracter poate avea un sens:
figurativ (ideografic), caracterul exprimă ceea ce reprezintă el; simbolic, caracterul exprimă o idee diferită de ceea ce reprezintă el; fonetic, caracterul este utilizat ca și literă într-un cuvânt, fără altă valoare în afara sunetului care îi corespunde în ansamblul de sunete al cuvântului.
Apariția hieroglifelor este considerată a fi către 3500 î.e.n. Inițial exclusiv figurativă, având în jur de 700 de caractere, scrierea hieroglifică s-a îmbogățit în timp, ajungând la nu mai puțin de 5.000 caractere în epoca greco-romană.
Simboluri uniliterale sau monoliterale Simboluri monoliteraleSimbolTransliterare tradițională Caracter ObservațiiAun vultur egiptean<big>3 numit alephio trestie numit yodhi-io pereche de trestii y dublu yodhyrâu (nu este sigur)aun brațʾnumit ayinw sau Wun puiut de prepelita w numit wawbpiciorb ppreș din trestiep fo viperă cu cornf mo bufnițăm nun valn ro gurăr hun adăpost din trestieh Hfunie răsucităh xo placentăx Xun animal belly cu coada s un prosop împăturit s zo balama de ușă Sun heleșteu qpanta unui deal or q kcoș cu un mânerk gun suport pentru vaseg tpâinet To frânghie sau tj do mânăd Do cobră sau djj
Simboluri biliterale Simboluri biliteraleAw Ab Ax E9 D54 ib Z11 nwin ir A48 M40 V15 aA F16aq aD wA wa wpwn wr wD bA bH pA prpH T9 T10mA mimw mn N36 mr AbmH msmt G14 md nb nm M22-M22 nHns nD rw rsHAHw HpN41 Hm HnHr W14HDxA xaD43xt XAXn D33 Xr G39V16 V17 sA Aa18sw O50sn skF29SASw Sm SnV6 Sd qsqd kAkm gm gs U30tA titp T8 tm TA D37diDADw DrDd
Simboluri triliterale Simboluri triliteraleM1iwniswawtapranxP6aSAwAHwAswADwabP4wHmwsrN9mAanbwnfrnTrrwDHqAHtpxprxntxrpxrwxsfXnmZ9T11sbAsprM44zmAsnDxrpT32sSmstpsDmSpsSmaSmsO42grgDbA
Hieroglifele se pot citi în mai multe moduri
Sensul de citire a propozițiilor se face de la stânga spre dreapta. Acest lucru se poate aplica și cuvintelor separate, dar nu este o regulă definită deoarece sunt cazuri în care citirea se face și de la dreapta spre stânga, la fel ca în majoritatea limbilor. De obicei, sensul de citire al cuvintelor se determină în funcție de orientarea reprezentărilor care alcătuiesc cuvântul, astfel: dacă obiectele, animalele, oamenii sau plantele sunt orientate cu fața spre stânga, citirea se va face de la stânga, iar dacă sunt orientate spre dreapta citirea se va face de la dreapta. Dispunerea cuvintelor se poate întâlni și pe coloane, citirea făcându-se de sus în jos sau invers, în funcție de conținut.
Note
Vezi și
Jean-François Champollion
Legături externe Gramatica egipteană a lui Champollion Traduceri de nume în hieroglife
Note